Europarlamentarul care vrea MAI MULTI refugiati in Romania se plange ca e facut „TRADATOR”
Europarlamentarul Cristian Preda, care recent a declara ca este „rusinos” ca Romanoa sa accepte numai 1.700 de refugiati, se plange acum ca a fost facut „tradator” de catre „romanii verzi”.
Iata ce text a publicat Cristian Preda pe ziare.com.
„Esti un tradator de tara!”: asta am retinut din valul de invective, sudalme si amenintari (inclusiv cu moartea) pe care mi le-au adresat cativa concetateni, in ultimele zile. Totul s-a intamplat fiindca am sustinut propunerea Comisiei Europene de distribuire a refugiatilor din Italia, Grecia si Ungaria catre alte state-membre.
In general, cei care scriau au tinut sa-si pastreze anonimatul sau au recurs la semnaturi ca Gerula, Gigi Nebunu sau Icoane Bizantine Pictate. Nu e prima data cand tensiunea urca la cote atat de mari, incat politica imi ofera experiente-limita. S-a mai intamplat, de pilda, la suspendarea lui Basescu din 2012, cand agresorii ma interpelau in strada, fiindca indraznisem sa spun ca Ponta lichideaza statul de drept.
Dar niciodata pana acum diferenta de opinie nu mi-a fost reprosata ca tradare de patrie. Ce e in joc? Sa fie oare raportul fata de straini atat de derutant pentru firea romanilor incat frica sa ne paralizeze? Sa fie vorba despre mostenirea comunista, care impunea o ortodoxie a urii, reluata acum, dar substituind Occidentului capitalist Orientul musulman? Greu de spus. Si cum unui tradator nu-i e ingaduit sa se apere, ma marginesc sa enumar ce m-a frapat zilele astea.
Intai de toate, mi s-a parut grozava confuzia care s-a instalat in tabara aparatorilor neamului si care pune pe picior de egalitate moscheea acceptata de Ponta si atentatele din 11 septembrie 2001, reteaua Al Qaida si statul islamic ori politicieni ca Erdogan si Assad. Cum se face ca intre personaje aflate in conflict, organizatii concurente si situatii radical deosebite se pune la noi semnul egalitatii? Nu e loc pentru multe ipoteze: ignoranta e cea mai solida temelie pentru agresivitate.
In al doilea rand, voi spune ca m-a mirat delirul ideologic al unora dintre conservatorii nostri, unii dintre ei fiindu-mi chiar amici. Nu m-am gandit ca, vazand imaginile de la televizor, ei vor ajunge sa vorbeasca despre caderea Imperiului Roman, pentru a profeti ample prefaceri teologico-politice.
Neavand organ pentru dimensiunea umanitara a situatiei prezente, urmasii lui nenea Iancu vad prabusindu-se cetatea crestina, bine ascunsa, de altfel, in maruntaiele Europei laicizate. In termeni popperieni, avem de-a face cu un istoricism colorat religios: lupta de clasa si cea de rasa au murit, ne-a acaparat conflictul dintre doua monoteisme, care se vede cel mai bine de la Bucuresti.
Al treilea fapt care m-a surprins a fost usurinta cu care s-a trecut peste opinia a 70-75% dintre deputatii europeni, care au votat la fel ca mine. Nu trebuie uitat ca in PE sunt prezente peste 200 de partide. Daca nici ele nu acopera un spectru relevant de opinii, ma intreb ce institutie ar putea-o face!
Mai e si aspectul institutional: PE era chemat sa exprime, inaintea Consiliului European, pozitia sa fata de propunerea venita de la Comisie. Cei care s-au opus planului Juncker sunt fie adversarii traditionali ai Uniunii – extremistii de dreapta si euroscepticii -, fie deputati din tarile grupului de la Visegrad, care au fost portavocea propriilor guverne. Or, in acest context, m-a mirat ca n-a existat niciun contact formal intre autoritatile de la Bucuresti si alesii romani de la Bruxelles.
Intr-o scrisoare deschisa, pe care i-am adresat-o presedintelui de Ziua Europei, ii sugeram instituirea unui mecanism de comunicare permanenta cu eurodeputatii. Vremurile de criza ar fi fost cea mai buna ocazie pentru a-l institui. Acum ar fi fost util si pentru o parte, si pentru alta.
Fiind in contact cu alesi din celelalte 27 de state-membre, eurodeputatii au ocazia de a lua „pulsul” politic din arii politice semnificative. Cum problema refugiatilor reclama o decizie relevanta pentru Uniune in intregul ei, deputatii din PE ar fi putut da o mana de ajutor la configurarea unei decizii consistente.
Azi, a-ti ajuta tara inseamna a o vedea ca parte a Europei, nu ca pe o insula locuita exclusiv de „romani verzi”, cum ii numea Caragiale pe cei care cred ca „a iubi neamul tau e peste putinta din partea aceluia care nu uraste celelalte neamuri”.
Iti place aktual24.ro? Urmareste fluxul de stiri aktual24.ro si pe Facebook
