Imensa SUFERINTA a ingrijitoarelor romance din Vest: „Te inchizi intr-o camera si vorbesti cu peretii”
Sute de mii de romance muncesc in acest moment in Europa Occidentala ca ingrijitoare pentru batrani sau alti oameni bolnavi. Suferintele prin care trec pentru a-si putea ajuta familiile din tara sunt prea putin cunoscute de publicul larg.
Dincolo de munca grea, epuizanta, fara pauze, foarte multe romance se confrunta si cu un alt pericol major: depresia. Iata cateva relatari dramatice ale unor ingrijitoare romance in Italia, Spania sau Germania:
„Viata in strainatate, mai ales pentru persoanele care vin fara familie este un calvar. Muncesti ca un nebun, apoi te inchizi intr-o camera si vorbesti cu peretii. In primii ani, plingi in fiecare zi. Eu am ajuns sa nu mai am lacrimi, imi pun false, ca simt ochii uscati. Ai vrea sa te intorci acasa, dar gindindu-te cum poti trai cu 8oo lei lunar, cu un barbat bolnav si doi copii in scoala, iti calci pe suflet si mai ramai o vreme. Si asa trec anii si te simti sec pe dinauntru si noroc de telefoane ca acum poti vorbi ieftin. Durerea durerilor este cind iti moare un parinte si nu te poti duce acasa, cind se casatoresc nepoti, prieteni, iar tu stai atirnat de telefon ca sa-ti povesteasca fiecare moment. Comenta cineva, ca de ce nu ne intoarcem acasa ca sa nu mai fim slugi. Aici esti sluga dar cu bani frumosi, acasa esti muritor de foame, asa ca, oare avem de ales?”, a scris Adriana pe un forum al romanilor din diaspora.
„Dupa mine si dupa experienta pe care am trecut-o timp de 10 ani in Europa ca ingrijitoare de batrani, e o crima ca un om sanatos din punct de vedere mintal si fara o pregatire in prealabil sa faca aceasta munca; mai punem la socoteala si umilintele la care sintem supuse? Si la final cu ce ne alegem? Nu avem drepturi, doar obligatii, in multe tari cum ar fi Italia, Spania chiar si Germania chiar si fara contract legal de munca… aud in ultima perioada decese ale compatrioatelor noastre, fete tinere sau femei in varsta, trebuie sa ne apere cineva, aducem valuta in tara, nu plecam de-acasa de drag, doar de nevoie… ce trist….”, a povestit Alina Dobre.
„Adevarat, eu fara un antidepresiv nu pot incepe ziua”, a scris si Anita, care munceste in Bari, Italia.
„Nu toti suntem facuti ptr. munca asta. A ingriji un bolnav e foarte greu. O femeie odata ajunsa la munca in strainatate, totul e f. dificil. Grijile de acasa si de aici, o distrug incet sau mai repede, depinde de rezistenta ei. Pe majoritatea ne distruge nedreptatea si umilinta la care suntem supuse. Eu am avut si am mare noroc in viata, lucrez in fam. deosebita, e fam. mea”, spune Stela.
Ce spun medicii
In exclusivitate, pentru stiridiaspora.com, dr. Anamaria Ciubara, medic psihiatru la Institutul de Psihiatrie Socola din Iasi si Editor al American Journal of Psychiatry and Neuroscience trage un semnal de alarma si explica traumele prin care trec aceste femei.
”Depresia, in cazul acestor persoane, se manifesta in primul rand printr-un sentiment profund de tristete. In cazul persoanelor care muncesc in strainatate aceste simptome pot trece neobservate o lunga perioada si pot fi in acelasi timp agravate de sentimentul de dezradacinare. Totodata empatizarea cu persoanele pe care le au in ingrijire pot accentua simptomele depresiei.
Trauma cea mai mare prin care trec toate persoanele care pleaca la munca in strainatate este in primul rand dorul de casa, despartirea de familie si prieteni. In acelasi timp, intervin si alti factori care pot agrava sentimentul de tristete, cum ar fi: stresul si lipsa de adaptare la un mediu nou, lipsurile financiare, problemele de la noul loc de munca, faptul ca sunt considerati ‘venetici’. Un ajutor posibil si facil este integrarea cat mai rapida in diaspora si reintregirea intr-un mod sau altul al familiei.” spune medicul Anamaria Ciubara.
Specialistii sunt de parere ca persoanele care ingrijesc batrani cu probleme grave, fara a avea nicio pregatire de specialitate se expun unor riscuri si nu pot rezista mult timp.
”Probabilitatea de a lucra pentru o perioada lunga fara o pregatire minima este destul de mica. Totusi daca sunt persoane care ajung intr-o asemenea situatie cred ca cele mai mari probleme sunt generate de cerintele de la locul de munca. Practic o femeie care lucreaza intr-un asemenea post are atributii de infirmiera cat si o parte din atributiile unei asistente medicale. De aici rezulta cele mai mari dificultati, mai ales in primele zile, cand cerintele si pretentiile pot parea exagerate si devin coplesitoare.
Din nefericire, am avut un caz care a ramas cu o manifestare psihotica, care impune internari repetate, tratament indelungat, supraveghere permanenta. Toate acestea ar fi putut fi prevenite daca persoana in cauza ar fi beneficiat in timp util de ajutor de specialitate.
Am mai avut o pacienta care incerca sa creeze un echilibru in viata ei desi nevoile financiare nu-i permiteau sa se intoarca definitiv in tara. Facea eforturi considerabile pentru copiii ei si pentru sot, venind in tara periodic sa-I viziteze si in acelasi timp sa-si urmeze tratamentul.” ne-a precizat Anamaria Ciubara, impresionata de unele dintre pacientele pe care le-a ingrijit.
Ea spune ca sunt destul de frecvente aceste cazuri si se multiplica in perioada sarbatorilor si a lunilor de vara, atunci cand persoanele plecate se intorc temporar in tara si atrage atentia ca: ” Prezenta familiei ramasa in tara este un factor care poate accentua manifestarea depresiva. Probleme mult mai mari apar in randul copiilor care au unul sau ambii parinti plecati in strainatate. S-a remarcat ca in ultimii ani a crescut alarmant numarul cazurilor de depresie in randul copiilor si adolescentilor care au parinti plecati in strainatate. De asemenea, sunt remarcate probleme si in randul cuplurilor, cu sau fara copii, in care unul dintre soti este plecat in strainatate, prin cresterea ratei divorturilor in randul acestor familii.”
Sfatul specialistului este ca: ”decizia de a pleca sa fie analizata atent si nu tratata ca pe lansarea intr-o aventura. Asteptarile lor trebuie sa fie bine corelate cu realitatea. Daca decizia a fost luata, atunci cand persoana afectata considera ca ceva nu este in regula, sa treaca peste prejudecatile specifice adresarii catre un psihiatru sau psiholog.”
Iti place aktual24.ro? Urmareste fluxul de stiri aktual24.ro si pe Facebook
