Procurorul general face rechizitoriul borfasilor PSD-ALDE din Parlament. Noile coduri penale contin numeroase prevederi neconstitutionale

news

Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ) anunta ca a finalizat analiza privind modificarile aduse Codului penal, fiind identificate 21 de articole care ar fi neconstitutionale si asupra carora trebuie sesizata Curtea Constitutionala, iar printre articolele contestate se afla cele privind revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, conditiile eliberarii conditionate in cazul pedepsei inchisorii, confiscarea extinsa, terrmenele de prescriptie a raspunderii penale, traficul de influenta, abuzul in serviciu si constituirea unui grup infractional organizat.

In ceea ce priveste modificarile aduse articolului privind abuzul in serviciu, Parchetul General considera ca acestea incalca Conventia Natiunilor Unite, iar actuala forma restrange nepermis de mult domeniul de aplicabilitate a infractiunii. „Limitarea sferei beneficiarilor folosului material necuvenit doar la sot, parinti, frati si afini pana la gradul II legalizeaza practic celelalte fapte de abuz in serviciu ale functionarului public savarsite cu scopul de a obtine un folos material necuvenit pentru alte rude apropiate sau alte persoane. Functionarul public este aparat de raspunderea penala daca prin neindeplinirea sau indeplinirea prin incalcarea atributiilor reglementate in mod expres de lege, ordonante de urgenta sau ordonante de guvern asigura un folosul material necuvenit pentru alte rude apropiate (nepoti, veri etc), concubini, prieteni sau persoane cu care au stabilit diverse intelegeri sau parteneriate”, spune Parchetul General.

Parchetul General precizeaza ca analiza sintetizeaza observatiile primite de la unitatile si structurile specializate de parchet din Ministerului Public.

„Avand in vedere modul in care au fost adoptate o serie de modificari ale Codului penal si Codului de procedura penala, fara a fi luate in considerare observatiile si propunerile formulate de catre Consiliul Superior al Magistraturii si asociatiile profesionale ale judecatorilor si procurorilor, fara a exista o consultare si o colaborare reala cu institutiile judiciare investite cu aplicarea legislatiei penale, analiza realizata in cadrul Ministerului Public a fost inaintata subiectilor cu drept de sesizare a Curtii Constitutionale”, arata Parchetul General.

Astfel, Parchetul General considera ca ar trebui sesizata Curtea Constitutionala asupra urmatoarelor articole: Articolul 5 – Aplicarea legii penale mai favorabile pana la judecarea definitiva a cauzei, Articolul 16 – Vinovatia, Articolul 17- Savarsirea infractiunii comisive prin omisiune, Articolul 39 – Pedeapsa principala in caz de concurs de infractiuni, Articolul 64 – Executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate in folosul comunitatii, Articolul 75 – Circumstante atenuante, Articolul 96 – Revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, Articolul 100 – Conditiile liberarii conditionate in cazul pedepsei inchisorii, Articolul 121 : Confiscarea extinsa, Articolul art. 154 -Termenele de prescriptie a raspunderii penale, Articolul art. 155 – Intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale, Articolul art. 159 – Acordul de mediere, Articolul 173 – Legea penala, Articolul 175 – Functionar public, Articolul 189 – Omorul calificat, Articolul 269 – Favorizarea faptuitorului, Articolul 273 – Marturia mincinoasa, Articolul 277 – Compromiterea intereselor justitiei, Articolul 291 – Traficul de influenta, Articolul 297 – Abuzul in serviciu, Articolul 367- Constituirea unui grup infractional organizat.

Astfel, in privinta Articolului 75 – Circumstante atenuante, Parchetul General considera ca textul nu este inaplicabil in ipoteza in care acoperirea prejudiciului are loc dupa pronuntarea sentintei, pana la ramanerea definitiva a acesteia. In acest interval, prima instanta nu mai poate reveni asupra propriei solutii.

Articolul 96 – Revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, alineatul 4, in forma modificata, restrange revocarea obligatorie a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere in cazul savarsirii unei noi infractiuni intentionate la ipoteza in care pentru noua infractiune s-a pronuntat o condamnare la pedeapsa inchisorii mai mare de un an. Desi a operat aceasta modificare, legiuitorul nu a reglementat si solutia pe care instanta o adopta in cazul in care pentru noua infractiune s-a pronuntat o condamnare la pedeapsa inchisorii de pana la un an si nu a corelat modificarea cu dispozitiile art. 96 alin. 5, potrivit carora, fara exceptie, pedeapsa principala pentru noua infractiune se stabileste si se executa potrivit dispozitiilor referitoare la recidiva sau la pluralitatea intermediara, considera Ministerul Public.

In ceea ce priveste Articolul 100 – Conditiile liberarii conditionate in cazul pedepsei inchisorii, Parchetul spune ca liberarea conditionata este o indepartare de la regimul sanctionator stabilit deja prin hotararea definitiva de condamnare si, de aceea, o modificare ulterioara a pedepsei de executat trebuie sa se bazeze pe dovezi care sa justifice derogarea, care sa faca proba ca scopul pedepsei initial stabilite s-a atins.

Articolul 1121 – Confiscarea extinsa introduce un standard pentru confiscare extinsa similar celui pentru condamnare, respectiv pentru confiscare speciala. Or, confiscare extinsa este una fara condamnare, standardele sunt diferite de cele ale confiscarea speciala. Tocmai de aceea, instrumentul european transpus prin aceste norme o impune separat si sub alte conditii decat confiscarea speciala, afirma Parchetul General.

Articolul art. 155 – Intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale, la Alineatul 2 se modifica in mod radical un principiu de drept penal consfintit in legislatia romana, respectiv faptul ca intreruperea cursul prescriptiei trebuie sa produca efecte fata de toti participantii la savarsirea unei infractiuni. „Sub imperiul noii modificari, acest efect ar fi limitat doar la persoana fata de care s-a realizat comunicarea, ceea ce incalca principiul egalitatii in drepturi, avand in vedere ca doua persoane aflate in situatii similare, spre exemplu care au savarsit impreuna o infractiune, ar putea suferi consecinte juridice daca organul judiciar a comunicat un act de procedura doar unei dintre acestea. Alineatul 3 modificarea adusa reduce semnificativ durata termenului de prescriptie speciala, desi noua lege a redus si termenele de prescriptie generala si limitele de pedeapsa pentru unele categorii de infractiuni. Efectul va fi ca nu vor putea fi trase la raspundere penala numeroase persoane care au savarsit infractiuni, fiind afectat echilibrul constitutional intre drepturile persoanelor suspectate de savarsirea unor infractiuni si interesele generale ale societatii. Pentru pastrarea acestui echilibru, modificarile legislative anterioare care au redus limitele de pedeapsa pentru infractiuni au fost insotite de cresterea termenelor de prescriptie a raspunderii penale, pe cand prezenta lege modifica ambele institutii in acelasi sens, in lipsa unei nevoi sociale care sa justifice renuntarea la traditiile dreptului penal”, arata Parchetul instantei supreme.

In ceea ce priveste Articolul art. 1591 – Acordul de mediere, Parchetul considera ca textul nu are sens: „Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, medierea reprezinta o modalitate de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate, confidentialitate si avand liberul consimtamant al partilor. Acordul de mediere nu constituie, in sine, o institutie de drept penal sau procesual penal; el este numai o procedura, un instrument, prin care persoanele isi pot exprima, in anumite conditii, vointa asupra institutiilor de drept substantial sau procesual asupra carora au dreptul de a dispune sau tranzactiona. In masura in care intentia legiuitorului a fost sa se refere la ipoteza in care retragerea plangerii prealabile sau impacarea retragerea au loc in fata mediatorului, atunci textul este neconstitutional intrucat instituie o norma discriminatorie (intre partile si subiectii procesuali care isi exprima vointa de asi retrage plangerea sau de a se impaca in fata unui mediator, si cei care o fac in fata organelor judiciare) Totodata, textul incalca principiul privind unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei”.

Articolul 173 – Legea penala – Textul alineatului 4 nou introdus nu se intelege. „Daca intentia a fost sa se reglementeze efectul interventiei unei legi de dezincriminare sau a unei legi penale mai favorabile ori procedura dupa care se constata consecintele unor atare situatii, atunci textul contravine dispozitiilor exprese ale: – art. 4 C.p. (aplicarea legii de dezincriminare), care reglementeaza deja aceste consecinte; de altfel, art. 4 prevede ca efectele se produc chiar prin intrarea in vigoare a legii noi (si nu la 15 zile dupa acest moment); – art. 6 C.p. (aplicarea legii penale mai favorabile dupa judecarea definitiva a cauzei), care, de asemenea, stabilesc regulile de drept substantial dupa care legea noua mai favorabila se aplica; – art. 595 si 597 C.p.p. care reglementeaza detaliat procedura de urmat in cazul intervenirii, dupa judecarea definitiva a cauzei, a unei legi penale de dezincriminare ori a unei legi penale mai favorabile”.

In privinta Articolului 175 – Functionar public, Parchetul spune ca abrogarea alin. 2 dezincrimineaza partial acele fapte care sunt prevazute ca infractiuni de coruptie si de serviciu cand sunt comise de catre un functionar public sau fata de un astfel de functionar. „Sfera notiunii de functionar a fost stabilita, in art. 172 alin. (1) si (2), in conformitate cu reglementarile internationale la care Romania este parte. Dezincriminarea faptelor comise de catre sau fata de persoanele prevazute la alin. (2) contravine, spre exemplu, obligatiilor rezultand din Capitolul III al Conventiei Natiunilor Unite impotriva Coruptiei, prin raportare la definitia agentului public din art. 2 al Conventiei. Abrogarea lasa fara suport si, ca atare, cu continut imposibil de stabilit, dispozitiile art. 178 si incriminarile din art. 259, art. 289, art. 308 si art. 317 din Codul penal”, afima Ministerul Public.

De asemenea, Ministerul public spune ca Articolul 269 – Favorizarea faptuitorului este inaplicabil, la alineatul 4, prin caracterul general al formularii: Sunt indicate, fara nicio circumstantiere, activitati care au caracter legal si a caror desfasurare in conditii de legalitate in nicio situatie nu ar putea constitui nici infractiunea de favorizare a faptuitorului, nici vreo alta infractiune.

In ceea ce priveste Articolul 273 – Marturia mincinoasa, Parchetul spune ca niciuna dintre ipotezele enumerate in text nu constituie, nici de lege lata, infractiunea de marturie mincinoasa: „Legiferarea prin inventarierea unor situatii particulare fara vreo semnificatie juridica proprie este contrara normelor de tehnica legislativa. Astfel, alineatul nou introdus nu are in realitate un continut normativ propriu: conditiile de incriminare din alin. (1), precum si aplicarea dispozitiilor partii generale a codului duc neechivoc la concluzia ca faptele enumerate in alin. (4) nu constituie infractiunea de marturie mincinoasa. Norma nou introdusa ar avea sens numai in masura in care ar deroga de la cea incriminatorie: daca ar prevedea anume situatii in care, in lipsa normei derogatorii, fapta ar putea fi pedepsita ca marturie mincinoasa (asa cum este de altfel cauza de nepedepsire din alin. (3) al aceluiasi articol, ori cea privind favorizarea comisa de membrii de familie sau afinii, din alin. (3) al art. 269 Cod penal”.

Articolul 277 – Compromiterea intereselor justitiei Alineatul 3. Formularea „pedeapsa se majoreaza cu jumatate” este neclara si, prin aceasta, inaplicabila cat priveste modul de stabilire a tratamentului sanctionator. Astfel, Parchetul considera ca nu se poate stabili daca sensul ei ar fi acela ca limitele pedepsei cu inchisoarea se majoreaza cu jumatate, acela ca maximul pedepsei se majoreaza cu jumatate sau acela ca instanta trebuie intai sa stabileasca o pedeapsa cuprinsa intre o luna si un an si apoi sa o majoreze cu 16 jumatate, similar mecanismului de la aplicarea sporului.

Ministerul Public contesta si Articolul 291 – Traficul de influenta, considerand ca la alineatul 1 modificarea facuta prin introducerea conditiei ca promisiunea sa fie urmata de interventia la functionarul public contravine obligatiilor asumate prin ratificarea Conventiei penale privind coruptia a Consiliului Europei referitoare la incriminarea traficului de influenta. „Potrivit art. 12 din Conventie statele trebuie sa adopte masuri legislative pentru a prevedea ca infractiune fapte precum cele descrise in art. 291„indiferent daca influenta este sau nu este exercitata ori daca influenta presupusa produce sau nu produce rezultatul dorit”.

In ceea ce priveste Articolul 297 – Abuzul in serviciu, Parchetul General spune ca, la alineatul 1, modificarea textului incalca dispozitiile Conventiei Natiunilor Unite impotriva coruptiei adoptata la New York la 31 octombrie 2003, ratificata de Romania prin Legea 365 din 15 septembrie 2004 si, prin aceasta, dispozitia inscrisa in articolul 11 din Constitutia Romaniei. Potrivit articolului 19 din Conventie, ”fiecare stat parte trebuie sa adopte masurile legislative si alte masuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infractiune, in cazul in care actele au fost savarsite cu intentie, faptei unui agent public de a abuza de functiile sau de postul sau, adica de a indeplini ori de a se abtine sa indeplineasca, in exercitiul functiilor sale, un act cu incalcarea legii, in scopul de a obtine un folos necuvenit pentru sine sau pentru alta persoana sau entitate”.

Forma propusa in proiectul de modificare, care restrange nepermis de mult domeniul de aplicabilitate a infractiunii, reprezinta o incalcare a acestei obligatii instituita in sarcina statelor parte si, implicit, a dispozitiei constitutionale inscrise in articolul 11 potrivit careia ”Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte” iar, ”tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.

„Reglementarea propusa prin textul de modificare a articolului 297 Cod penal este de natura sa conduca la excluderea din sfera raspunderii penale a unor fapte ilicite care presupun exercitarea de catre functionarii publici a indatoririlor de serviciu in mod necinstit si incorect, afectand prin aceasta drepturile si interesele cetatenilor si ale persoanelor juridice. Modificarea textului, restrange nepermis de mult domeniul de aplicare a raspunderii penale a functionarului public prin cerinta ca obtinerea folosului 19 material necuvenit sa fie pentru ”sine, sot, ruda sau afin pana la gradul II inclusiv”. Limitarea sferei beneficiarilor folosului material necuvenit doar la sot, parinti, frati si afini pana la gradul II, legalizeaza practic celelalte fapte de abuz in serviciu ale functionarului public savarsite cu scopul de a obtine un folos material necuvenit pentru alte rude apropiate sau alte persoane. Concret, functionarul public, este aparat de raspunderea penala daca prin neindeplinirea sau indeplinirea prin incalcarea atributiilor reglementate in mod expres de lege, ordonante de urgente sau ordonante de guvern asigura un folosul material necuvenit pentru alte rude apropiate (nepoti, veri etc), concubini, prieteni sau persoane cu care au stabilit diverse intelegeri sau parteneriate”, spune Parchetul General.

De asemenea, institutia considera ca modificarile propuse, care elimina pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica, creeaza premisele ca functionarul care a savarsit o fapta de abuz in serviciu sa-si poata desfasura in continuare activitatea in functia publica, chiar daca si-a exercitat in mod necinstit si incorect atributiile de serviciu ce-i reveneau.

„Eliminarea pedepsei complementare a interzicerii ocuparii unei functii publice, in raport cu alte infractiuni la care aceasta este prevazuta, este contrara principiului conform caruia situatii similare trebuie sa primeasca rezolvari legale similare. Prin aceasta legea capata un caracter aleatoriu si nu rational, coerent. Instituirea de norme in mod nerational, prin selectarea de catre legiuitor in mod aleatoriu dintre conduitele periculoase a celor pe care le incrimineaza, nu corespunde exigentelor legiferarii in cadrul statului de drept, contravenind astfel dispozitiei consacrate de art. 1 alin 3 din Constitutie Alineatul 3. Niciuna dintre ipotezele enumerate in text nu constituie, nici de lege lata, infractiunea de abuz in serviciu. Legiferarea prin inventarierea unor situatii particulare fara vreo semnificatie juridica proprie este contrara normelor de tehnica legislativa. Astfel, alineatul nou introdus nu are in realitate un continut normativ propriu. conditiile de incriminare din alin. (1), precum si aplicarea dispozitiilor partii generale a codului duc neechivoc la concluzia ca faptele enumerate in alin. (3) nu pot constitui, prin ele insele, infractiunea de abuz in serviciu. Norma nou introdusa ar avea sens numai in masura in care ar deroga de la cea incriminatorie, prevazand anumite situatii in care, in lipsa normei derogatorii, fapta ar putea fi pedepsita. De altfel, daca in privinta activitatii de elaborare a legilor se poate identifica o persoana despre a carei raspundere penala sa se poata discuta, in privinta emiterii sau aprobarii actelor normative, norma este absurda: emiterea 20 si aprobarea nefiind „fapte” ale persoanelor fizice, ci ale autoritatilor care, in conditiile art. 135 din Codul penal, nu raspund penal”, mai arata Parchetul instantei supreme.

Articolul 367- Constituirea unui grup infractional organizat este, de asemenea, contestat de Parchet, care spune ca prin modificarea adusa elementelor constitutive ale infractiunii de grup infractional organizat, prin care se introduc cele doua conditii suplimentare (prevazute de reglementarea anterioara – L.39/2003) se produce o dezincriminare partiala a infractiunii in lipsa intrunirii tuturor conditiilor prevazute de legiuitor.

„Prin modificarea adusa textului in vigoare nu ne aflam in prezenta unei simple optiuni a legiuitorului primar potrivit art. 73 alin. 3 din Constitutie, ci in prezenta unei modificari, respectiv a unei omisiuni legislative de a sanctiona asocierea in vederea savarsirii de infractiuni cu relevanta constitutionala, ce atrage competenta instantei de a reglementa acest viciu pe calea controlului de constitutionalitate, avand in vedere si dispozitiile art. 142 din Constitutie potrivit carora Curtea Constitutionala este garantul suprematiei Constitutiei. Or, modificarea introdusa conduce la dezincriminarea partiala a asocierii in vederea savarsirii de infractiuni in lipsa scopului urmarit si in lipsa unor infractiuni grave, or daca asemenea fapte nu sunt sanctionate, respectiv nu sunt descurajate prin mijloacele dreptului penal, are loc incalcarea valorilor fundamentale, ocrotite de codul penal, printre care statul de drept, apararea ordinii publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor. Constitutia consacra astfel obligatia legiuitorului de a lua masuri prin adoptarea tuturor instrumentelor ce sunt necesare in vederea prevenirii starii de pericol si a fenomenului infractional. Aceste aspecte au fost subliniate chiar de catre instanta de contencios constitutional in jurisprudenta sa (decizia nr. 224 din 2017) in care a aratat ca legiuitorul nu-si poate exercita competenta de incriminare si dezincriminare a unor fapte antisociale decat cu respectarea normelor si principiilor consacrate prin Constitutie. De altfel, Curtea a statuat ca legiuitorul nu ar putea defini si stabili ca infractiuni, fara ca prin aceasta sa incalce Constitutia, fapte in continutul carora ar intra elemente de discriminare”, adauga Parchetul.

Mai mult despre: ,


loading...

Comentarii: