Reguli de conduita si respect la intrarea in lacasuri sfinte (P)

life

Indiferent de cat de mult se schimba societatea si unele reguli, in ceea ce priveste atitudinea vis a vis de biserici ramane acelasi respect si se impune nevoia de a urma aceleasi reguli. Inca din vremurile stravechi se obisnuia a se face diferenta intre aceste lacasuri si orice alta locatie; aspectul vestimentar trebuie sa fie corespunzator cu nivelul de smerenie aratat fata de loc si semnatatea acestuia.

Cat mai respecta oamenii astfel de reguli? Avand in vedere ca la ora actuala este si turism religios, avand in vedere ca se organizeaza tururi de biserici si manastiri, codul bunelor maniere cu privire la vizitarea unui lacas de acest gen este respectat fara doar si poate. Inca de la intrarea in astfel de locuri exista indicatii clare, ba chiar si acoperaminte care sa ii ajute pe turisti sa se prezinte intr-un mod cat mai decent – un soi de fuste improvizate, atasate peste talia celor care nu au o tinuta decenta. Batice sunt de asemenea disponibile.

Regulile de vizitare ale unei manastiri

Femeile au mai multe restrictii decat barbatii. Acestea nu au voie sa intre in anumite zone precum este altarul, desi acesta nu este deschis oricand pentru oricine. Nu au voie sa fie prezente in biserica stand pe aceeasi parte cu barbatii, nu au voie sa se cazeze in unitati ce apartin de manastirea respectiva in aceeasi camera cu barbatii, decat daca cei doi sunt casatoriti.

Mai mult decat atat, se considera necesar ca acestea sa isi acopere capul la intrarea in biserica, spre deosebire de barbati care trebuie sa faca opusul.

O astfel de locatie impune pentru toata lumea un comportament aparte. Spre exemplu, cei care slujesc intr-o biserica trebuie sa poarte vesminte bisericesti specifice. Acestia au un set vestimentar complex pe care il poarta cand slujesc si o reverenda ca tinuta obisnuita, neliturgica, de zi cu zi.

Cu totii distingem coloristica aparte si broderia vesmintelor specifica preotilor si tuturor celor parte din slujitorii Domnului. Acestea poarta si ele o semnificatie, cu radacini in obiceiurile stravechi. Sunt, inainte de toate, opusul simplitatii; stiharul spre exemplu, asemanator unei camasi albe lungi aminteste de Taina Botezului. In completare, manecutele sunt acele mansete cu tot felul de elemente decorative si desi au un rol mai degraba practic nu sunt nici acestea lipsite de anumite semnificatii simbolistice.

Mai departe, in componenta vesmintelor preotesti se adauga si epitrahilul numit adesea si patrafir. Acesta simbolizeaza puterea harului dumnezeiesc. Braul aminteste de acea panza cu care Iisus s-a sters la Cina cea de Taina; cat despre felon, se crede ca acesta reprezinta puterea divina cu care se acopera si se protejeaza intreaga faptura.

Simbolul culorilor

Desi in cazul preotilor se considera aproape orice culoare purtatoare de simbol si deci trebuie sa existe o legatura intre alegerea acesteia si momentul liturgic din an, in cazul celor care sunt enoriasi, simpli turisti ce trec pragul unui lacas de cult nu se poate spune acelasi lucru. Se considera impropriu ca tinuta sa nu fie decenta si sa iasa in evidenta in mod neplacut, tipator. Culorile neon pot fi considerate nepotrivite.

Alte reguli din acelasi registru amintesc despre cele expuse intr-o biserica si modul in care se comporta cei care viziteaza locul. Uneori in apropiere se vor regasi si muzee ce gazduiesc piese vechi, produse bisericesti. Acestea nu trebuie sa fie atinse in vreun fel. Un epitaf vechi merita admirat si nu mai mult. In biserica de asemenea se pot regasi expuneri de produse specifice, in functie si de momentul din an – daca e sa facem referire la epitaf din nou, acesta sta expus pe o masa in perioada dinaintea Pastelui, de la prohod, timp de 3 zile. Acesta impune de regula un ritual, de trecere pe sub masa unde acesta este expus. In astfel de cazuri este atins, unii credinciosi aduc flori si se inclina umil in fata acestuia, intrucat reprezinta scena punerii in mormant a lui Iisus.

Ghidul pelerinului se adapteaza si in privinta timpului propice de vizitare. Pentru ca mai ales in cadrul manastirilor exista un program anume de slujire, orice turist poate participa insa nu trebuie sa disturbe linistea si sa intrerupa in vreun fel slujba. Vii, admiri si nu iti faci simtita prezenta este regula de baza.

Urmareste-ne si pe:

Mai mult despre:

Comentarii: