Serban Nicolae, Nicolicea, Manda – catalogati drept „primitivi” de Deutsche Welle: „Teme-te, PSD. Caci ti s-a spus ca neamul saturat te vede”
Editorial foarte dur pe pagina de internet a postului public german Deutsche Welle la adresa principalilor reprezentanti ai PSD. Porninnd de la scandalul „Muie PSD”, autorul articolului face o radiografie dura a „partidului-stat de sorginte securista”.
Articolul evidentiaza ipocrizia unui partid care condamna utilizarea unor exoresii obsecene in timp ce reprezentanti de seama ai sai „au fost auziti si vazuti, ba chiar si filmati, hartuind sexual, insultand si injurand doamne, care au avut nenorocul sa le fie colege”.
„Acolo, senatori si deputati ca Serban Nicolae, Nicolicea, Manda si Bacalbasa, spre a numi doar cativa dintre cei mai notorii, si-au batut joc de civilizatie si democratie. (…) Cu o indecenta fara egal in istoria parlamentarismului, niste primitivi, rusinandu-si pornografic nu doar partidul si familia social-democrata europeana, ci si nevestele, copiii si parintii prin marsaviile pe care le-au scos pe gura, si-au invitat colegele sa comita inexprimabile trivialitati. Le-au injosit astfel pe romancele care au optat pentru demnitatea de a nu se face complice, de a ”nu pune botul” la infamiile partidului-stat. Si de a le contracara politic activ.
Or, in loc sa-i inlature grabnic, din partid, pe acesti parlamentari care ar trebui sa se confrunte cu o Curte de Justitie, PSD ii alinta. Iar reprezentantul sau le valideaza, in Parlament, impudorile si scarnavia. Ceea ce probeaza ca PSD nu le dispretuieste doar pe romance. In fapt, desconsidera in corpore poporul roman”, scrie Deutsche Welle.
Iata articolul integral:
Nu orice aparenta obscenitate e un semn de imoralitate. Si nu orice reprimare a ei, indiciu de civilitate. A le profera are o semnificatie depinzand de context. Popularitatea ‘muii’ date PSD e un avertisment serios.
Comotia si convulsiile provocate de istoria unei placute de inmatriculare si a represiunii la care a fost supus in Romania posesorul ei venit din Suedia lanseaza un semnal de alarma. Nu atat pentru elitistii, care, stramband din nas mult, dar gandind putin, in reactie la vederea ori auzirea contondentei lozinci, au ratat intelegerea semnificatiei veritabile a uneia dintre cele mai incisive mesaje din istoria politica a Romaniei. Cat mai ales pentru partidul guvernamental, redevenit, iata, partid-stat.
In aceasta calitate, PSD n-are treaba nici cu legea nici cu argumentele. Pe cea dintai o inlocuieste voia si nevoia tiranului. Cum reliefau si Orwell in „1984” si Hannah Arendt, in „Originile Totalitarismului,” seful regimului totalitar face si reface legea zilnic, dupa cum ii trebuie si-l taie capul.
In ce priveste argumentele, PSD e un partid condus prea inept, de prea multi analfabeti si plagiatori, experti exclusiv in hotie, ca sa le poata gasi. Asa ca, pe modelul dezinformarilor totalitare, le-a inlocuit cu elucubratii conspirationiste, menite sa taie elanurile critice anti-PSDiste ale unicei opozitii articulate si eficiente, dincolo de USR, care i-a ramas partidului-stat dupa neutralizarea presedintelui, a sefei DNA si a protestatarilor.
Pana de curand, aceasta prea firava opozite restanta se redusese la patura subtire a elitei intelectuale democratice, protestand impotriva strambarii legilor justitiei in beneficiul eludarii gratiilor si impunitatii lui Dragnea si a cleptocratiei postcomuniste. Ca s-o neutralizeze, partidul-stat de sorginte securista a inventat sintagma imaginarului stat paralel, alcatuit, pasamite, din prezumtivi politisti politici care ar controla o justitie ce s-ar cere, chipurile, ”reformata”.
Atat de tare s-a concentrat partidul-stat pe impunerea, in pofida realitatii vizibile, a acestui deziderat ideologic si atat de trufas s-a comportat crezand ca nimeni nu i-ar mai sta impotriva, incat a orbit. Si a surzit. N-a mai vazut ca PSD se vede. Si se aude. Ca i se vad si i se aud nu doar actiunea, prostia, incultura, ci si injuriile. Nu doar de catre protestatarii de la Sibiu si de-o elita delicata.
Ci de intreaga tara. Care a asistat siderata nu doar la maniera in care au fost facuti scapati de puscarie marii ei jefuitori, de la Ghita la Mazare. La hybrisul cu care Codul Penal s-a transformat intr-un Cod pentru penali, iar statul si functiile lui publice in rezervor de inavutire pentru beizadele. Ci si la spurcaciunea in care tinde sa fie scufundata natiunea, datorita superbiei si lipsei de educatie afisata de mascaricii ramasi in tara si trimisi in Parlament, de catrePSD, sa reprezinte neamul romanesc.
Acolo, senatori si deputati ca Serban Nicolae, Nicolicea, Manda si Bacalbasa, spre a numi doar cativa dintre cei mai notorii, si-au batut joc de civilizatie si democratie. Au fost auziti si vazuti, ba chiar si filmati, hartuind sexual, insultand si injurand doamne, care au avut nenorocul sa le fie colege.
Cu o indecenta fara egal in istoria parlamentarismului, niste primitivi, rusinandu-si pornografic nu doar partidul si familia social-democrata europeana, ci si nevestele, copiii si parintii prin marsaviile pe care le-au scos pe gura, si-au invitat colegele sa comita inexprimabile trivialitati. Le-au injosit astfel pe romancele care au optat pentru demnitatea de a nu se face complice, de a ”nu pune botul” la infamiile partidului-stat. Si de a le contracara politic activ.
Or, in loc sa-i inlature grabnic, din partid, pe acesti parlamentari care ar trebui sa se confrunte cu o Curte de Justitie, PSD ii alinta. Iar reprezentantul sau le valideaza, in Parlament, impudorile si scarnavia. Ceea ce probeaza ca PSD nu le dispretuieste doar pe romance. In fapt, desconsidera in corpore poporul roman.
Iar daca poporul, simtindu-se execrat, i-o intoarce pe limba lui si mai si savureaza o placuta de inmatriculare dand, cu o popularitate unica in anale, ”M..e PSD”, partidul-stat tipa in contra „obscenitatii” ca hotul care urla ca sa nu strige pagubasul. Si ordona politiei politizate sa treaca peste lege si sa-l sicaneze cat mai crunt pe un roman care-si asumase, perfect legal, libertatea de opinie.
S-a afirmat ca nu se raspunde cu aceeasi moneda. Ca a se scanda asemenea lozinci e semn ca PSD ar fi castigat, reusind sa-i indobitoceasca pe oameni, sa-i manipuleze, sa-i mancurtizeze.
Nimic mai dubios. Honi soit qui mal y pense. Rusine celor care gandesc rau. Intreaga cultura pop americana e plina de trivialitati reale sau aparente, fara ca marile ei opere sa-si piarda din valoare. Nu orice face impresia unei scabrozitati chiar e ce pare.
Incriminata lozinca anti-PSDista nu e atat o invitatie impudica la sex oral, cat un protest politic. Chiar daca e stilistic indoielnic, mesajul sau, anuntand concis si concentrat la maximum divortul de o formatiune denuntata astfel, implicit, ca sinonim al obscenitatii publice, nu e mai putin legitim. Ori formal adecvat. E, in fond, un strigat de disperare, menit sa faca sa tiuie urechile si imaginea apta sa deschida ochii unui partid tot mai fals, mai viclean si mai josnic, dar prea trufas ca sa nu fie orb si surd la imaginea sa tot mai execrabila si detestabila si la realitatea ororii pe care o starneste.
Ca partidul „animalelor egale, dar mai egale decat altele”, spre a-l evoca pe Orwell, a reactionat printr-o politie vadit politizata si politic obedienta atat de agresiv si disproportionat la o simpla ”obscenitate”, in fapt la ilaritatea generala (ce-i drept intotdeauna subversiva, cum stim de la Umberto Ecco) provocata de ceea ce, poate, se evapora, daca nu i se dadea atentie, demonstreaza ca regimul Dragnea a inteles.
A inteles atat mesajul cat si pe purtatorii sai. Ca orice partid-stat iubindu-si puterea, dar urandu-si cetatenii, PSD nu putea admite stirbirea autoritatii sale, tezaurul principal al oricarui regim autoritar, dictatorial sau totalitar. Si totusi, dardaie de frica, pe moment. Pe drept. Caci s-a vazut si auzit confruntat pentru prima data cu o miscare anuntandu-i verde-n fata, in limbajul plebeu al unei mari parti a propriului sau electorat, partial emigrat, despartirea de talpa tarii.
E ce credea a fi o ”populime” vesnic arondata PSDismului etern, una revenind constant, in vremuri tulburi, la formatiunea ”alor nostri”, la partidul lui Ion Iliescu, cel care, ca sa fie perceput ca „de-ai nostri” si a se detasa de papionul lui Ion Ratiu se dadea agramat in campania electorala din 1990.
Desi e poporul constant mintit cu televizorul, hybrisul unui partid de beizadele si semetia unor magnati corupti cu reflexe represive au sfarsit prin a-i pune capac si acestui segment, candva, poate, PSD-ist. Cele sapte litere semnalizeaza jonctiunea acestei parti de „neam saturat” cu restul opozitiei. Revolutia pare, deci, la o aruncatura de bat. Sau la un strigat de „muie”.
