7 ani de puscarie pentru cei care nu respecta izolarea sau carantina. Asociatie a procurorilor, solicitare adresata Guvernului si Parlamentului
Asociatia Miscarea pentru Apararea Statutului Procurorilor (AMASP) cere inasprirea pedepselor pentru persoanele care nu respecta izolarea la domiciliu sau carantina, cu pana la 7 ani de inchisoare pentru cazurile in care se ajunge la infectarea unei persoane prin nerespectarea regulilor. Sunt 47 de dosare penale deschise in acest moment impotriva celor care nu au respectat regulile.
AMASP arata intr-un comuniact de presa ca solicitarea are in vedere „sa permita autoritatilor judiciare sa aplice in mod eficient dispozitiile de drept penal in cazul incalcarii masurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase”.
„Solicitarea de modificare a dispozitiei legale este justificata de faptul ca, in contextul masurilor luate pentru evitarea raspandirii SARS-CoV-2 (COVID-19), au fost intocmite pina in prezent circa 40 de dosare penale pe teritoriul Romaniei, sub aspectul savarsirii infractiunii de zadarnicirea combaterii bolilor, fapta prevazuta si pedepsita de art. 352 alin. (1) Cod penal, existand suspiciuni cu privire la savarsirea unor fapte de natura penala ce au condus la infectarea unor persoane sanatoase, intrarea in carantina a unor institutii medicale sau alte pericole fata de sanatatea publica”, afirma AMASP.
Comunicatul integral:
Asociatia Miscarea pentru Apararea Statutului Procurorilor (AMASP) solicita puterii legislative si puterii executive sa faca demersurile necesare pentru modificarea continutului art. 352 C. pen., in contextul situatiei de criza epidemiologica, astfel incat sa permita autoritatilor judiciare sa aplice in mod eficient dispozitiile de drept penal in cazul incalcarii masurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase.
Propunem modificarea dispozitiilor art 352 C. pen. astfel:
(1) Nerespectarea de catre o persoana suspectata de infectarea cu o boala infectocontagioasa a masurilor de izolare la domiciliu sau carantina institutionalizata precum si a altor masuri privitoare la prevenirea sau combaterea acestor tipuri de boli, se pedepseste cu inchisoarea de la 1 la 5 ani.
(2) Nerespectarea de catre o persoana confirmata medical ca fiind infectata cu o boala infectocontagioasa, a masurilor de izolare la domiciliu sau carantina institutionalizata precum si a altor masuri privitoare la prevenirea sau combaterea acestor tipuri de boli se pedepseste cu inchisoarea de la 1 la 5 ani.
(3) Daca faptele prevazute la alin. (1) si (2) au condus la infectarea unei alte persoane, fapta se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
(4) Daca faptele prevazute la alin. (1) si (2) au condus la infectarea mai multor persoane, fapta se pedepseste cu inchisoarea de la 3 la 10 ani.
(5) Daca faptele prevazute la alin. (1) si (2) au avut ca urmare decesul unei persoane, fapta se pedepseste cu inchisoarea de la 5 la 15 ani.
(6) Transmiterea, cu intentie, a unei boli infectocontagioase se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani. Daca in urma infectarii se produce vreuna dintre urmarile de la art 194 C. pen. sau decesul persoanei se aplica regulile privind concursul de infractiuni.
(7) Omisiunea de a divulga cadrelor medicale sau altor autoritati competente in prevenirea si combaterea bolilor infectocontagioase a unor informatii esentiale cu privire la posibilitatea de a fi intrat in contact cu o persoana suspecta sau confirmata ca fiind infectata cu o boala infectocontagioasa, respectiv informatii privitoare la eventuale deplasari in zone aflate sub risc de astfel de epidemii, se sanctioneaza cu inchisoarea de la 1 la 5 ani.
(8) Daca faptele savarsite in conditiile prevazute de alin (3) si (4) au condus la infectarea personalului medical sau autoritatilor angajate in prevenirea si combaterea bolilor infectocontagioase, ori au determinat reducerea in mod substantial a capacitatii de functionare a unui spital sau a oricarei alte institutii publice, limitele de pedeapsa se majoreaza cu jumatate
(9) Faptele savarsite in conditiile prevazute de alin (7) daca au condus la infectarea personalului medical sau autoritatilor angajate in prevenirea si combaterea bolilor infectocontagioase, ori au determinat reducerea in mod substantial a capacitatii de functionare a unui spital sau a oricarei alte institutii publice, se sanctioneaza cu inchisoarea de la 3 la 10 ani
(10) Daca faptele prevazute la alin. (1) si (2) au fost savarsite prin folosirea unui mijloc de transport in comun terestru, aerian sau naval limitele de pedeapsa se majoreaza cu o treime
(11) Daca faptele prevazute la alin. (3) si (4) au fost savarsite din culpa, limitele de pedeapsa se reduc cu jumatate.
(12) Tentativa la infractiunea prevazuta in alin. (6) se pedepseste.
(13) Prin persoana suspectata de infectarea cu o boala infectocontagioasa se intelege persoana fata de care se deruleaza investigatii medicale pentru confirmarea infectarii cu o boala infectocontagioasa, persoana care a fost depistata in cursul unei anchete epidemiologice si despre care se stie ca a avut contact apropiat cu o persoana confirmata medical ca fiind infectata cu o boala infectocontagioasa sau persoana care a intrat pe teritoriul Romaniei dintr-o zona declarata zona cu risc epidemiologic si despre care se presupune ca a avut contact cu persoane confirmate medical ca fiind infectate cu o boala infectocontagioasa, precum si membrii de familie ai acestor categorii de persoane.
Solicitarea de modificare a dispozitiei legale este justificata de faptul ca, in contextul masurilor luate pentru evitarea raspandirii SARS-CoV-2 (COVID-19), au fost intocmite pina in prezent circa 40 de dosare penale pe teritoriul Romaniei, sub aspectul savarsirii infractiunii de zadarnicirea combaterii bolilor, fapta prevazuta si pedepsita de art. 352 alin. (1) Cod penal, existand suspiciuni cu privire la savarsirea unor fapte de natura penala ce au condus la infectarea unor persoane sanatoase, intrarea in carantina a unor institutii medicale sau alte pericole fata de sanatatea publica.
Articolul 352 C. pen. sanctioneaza cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau amenda „nerespectarea masurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase, daca a avut ca urmare raspandirea unei asemenea boli”, respectiv cu o luna la 6 luni sau amenda aceeasi fapta daca aceasta este savarsita din culpa. De asemenea, conform art. 34 lit. m) din HG 857/2011 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele din domeniul sanatatii publice este sanctionata cu amenda contraventionala in cuantum cuprins intre 5000 si 10000 lei nerespectarea de catre persoane fizice, suspecti si convalescenti de boli transmisibile, contacti si purtatori sanatosi de germeni patogeni, precum si de catre persoane juridice a masurilor prevazute de normele in vigoare, in scopul prevenirii si combaterii bolilor transmisibile.
Din analiza dispozitiilor codului penal se poate observa ca infractiunea prevazuta la art 352 este una de rezultat, altfel spus sanctioneaza doar acele situatii unde se poate stabili, in mod cert si direct, ca nerespectarea masurilor impuse a condus la infectarea unei alte persoane. In circumstantele avute in vedere la redactarea acestui text s-a considerat ca raspunderea penala poate fi atrasa doar pentru actiunile care au un rezultat concret de multiplicare a numarului de persoane infectate.
Consideram ca in situatia actuala, prin raportare la incidentele sesizate de autoritati si gravitatii situatiei globale este necesara interventia legislativa, prin adoptarea unei legi penale temporare in conditiile art 7 C. pen. sau prin modificarea cu titlul permanent atat a continutului constitutiv al infractiunii prevazute de art 352 C. pen cat si limitelor de pedeapsa si formelor agravante.
Necesitatea acestei modificari in contextul pandemiei SARS-CoV-2 (COVID-19) este justificata, pe de o parte, de faptul ca in actuala reglementare raman in afara sferei raspunderii penale orice fapte cu privire la care, desi zadarnicesc eforturile statului de combatere a pandemiei, nu se poate stabili dincolo de orice dubiu rezonabil ca au condus in mod direct la infectarea unei alte persoane determinate, spre exemplu angrenarea cadrelor medicale in ample investigatii epidemiologice, cresterea riscului de infectare a unor grupuri sociale, risipirea resurselor medicale care duce la diminuarea timpului si capacitatii de raspuns in cazuri grave, crearea unei stari de panica si frica la nivelul comunitatii, crearea unei stari de pericol concrete pentru sanatatea publica.
Schimbarea optiunii legiuitorului prin crearea unei forme tip a infractiunii care sa fie considerata de pericol si crearea unor forme agravante prin raportare la producerea rezultatului concret va conduce la evitarea situatiei actuale in care, in cele 40 de dosare in care se efectueaza cercetari exista o posibilitate foarte mare de a se dispune clasarea in cazul in care nu se va putea dovedi ca persoana a infectat, in mod direct, alti cetateni, cu toate ca actiunea de nerespectare a masurilor medicale a diminuat capacitatea de raspuns a sistemului medical intr-o situatie de urgenta.
De asemenea, consideram ca nedivulgarea unor informatii esentiale privind posibilitatea intrarii in contact cu o persoana infectata, respectiv cu privire la faptul ca persoana s-a aflat intr-o zona sau tara care se regaseste sub risc de epidemie, trebuie sa se bucure de o incriminare distincta in cadrul infractiunii privind zadarnicirea combaterii bolilor avand in vedere efectele negative pe care o astfel de omisiune le-ar putea aduce in primul rand personalului medical sau unitatilor spitalicesti, acestea find practic cel mai mult expuse in cazul unei astfel de conduite reprobabile.
Pe de alta parte sanctiunea stabilita in prezent nu tine cont de multitudinea de efecte pe care un astfel de comportament social le poate produce si nici de gravitatea acestora. Spectrul efectelor care se produc poate fi unul redus, spre exemplu infectarea unei singure persoane, dar in acelasi timp poate fi unul foarte larg, spre exemplu infectarea cadrelor medicale dintr-un spital, cu consecinta declararii starii de carantina in respectiva unitate, infectarea pacientilor internati, cu consecinta decesului acestora, pe fondul complicatiilor altor boli asociate.
Apreciem ca raspunsul autoritatilor statului trebuie sa fie vehement si in cazul in care nerespectarea masurilor implica folosirea unui mijloc de transport destinat uzului in comun terestru, naval sau aerian (metrou, tren, avion, etc.). Folosirea unui astfel de mijloc de transport de catre o persoana infectata poate fi un mijloc propice pentru infectarea unui mare numar de persoane, cu consecinta imposibilitatii stabilirii cu exactitate a numarului si identitatii acestora in cadrul unei anchete epidemiologice si scaparea de sub control a bolii infectocontagioase.
