Scriitorul Ioan T. Morar: „Ceea ce a salvat poporul roman a fost acest simt al umorului, capacitatea de a produce bancuri. Bula a fost unul dintre salvatorii nostri psihici”
Scriitorul Ioan T. Morar a afirmat joi seara ca simtul umorului, capacitatea de a produce bancuri, adevarate „supape ale tensiunii” pe care am trait-o in vremea lui Nicolae Ceausescu, au salvat poporul roman in ultimii ani ai comunismului.
Morar a sustinut, joi, conferinta „Umorul in vremea lui Ceausescu”, moderata de publicistul si scriitorul Cristian Patrasconiu, din cadrul ciclului de evenimente „Justitia memoriei”, organizate de Fundatia Academia Civica – Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei si Fundatia Spandugino.
„Ceea ce a salvat poporul roman – pentru ca rasul este salvatorul – a fost acest simt al umorului, capacitatea de a produce bancuri, de a face supape ale tensiunii pe care cu totii am trait-o. Bula a fost unul dintre salvatorii nostri psihici, personajul Bula, care a si disparut dupa Revolutie, Cine mai face bancuri cu Bula. Vine unul sa spuna ‘Hai sa-ti spun un banc cu Bula’. ‘Care? Cine-i Bula? De unde vine Bula?’. Deci, cred ca Bula a fost unul care a rezolvat toate problemele”, a spus Morar, citat de Agerpres.
El a amintit ca in plan international, in tarile socialiste, exista acelasi banc cu Radio Erevan.
„Radio Erevan de asemenea a salvat. Acolo e mai usor sa inventezi. E mai usor sa creezi intr-o structura fixa, pentru ca ai intrebare: ‘La Radio Erevan, un ascultator ne intreaba’. Si atunci umorul se face mult mai usor. Dar cu Bula e mai greu, pentru ca Bula este si ganditor, este si fraierul sistemului, este si cel care pateste, este si cel care nu intelege realitatile”, a explicat scriitorul.
Au fost bancuri politice transfrontaliere, a spus Ioan T. Morar.
„Eu am auzit un banc, in Polonia – am fost intr-o tabara de esperanto (…) si am aflat un banc: ‘Cele patru mari catastrofe naturale care ameninta agricultura tarilor socialiste: primavara, vara, toamna si iarna’. Catastrofe naturale. Am auzit, de pilda, in Bulgaria, un banc cu Jivkov (Todor Jivkov, politician comunist bulgar si lider al Republicii Populare Bulgaria de la 4 martie 1954 pana la 10 noiembrie 1989 n.r.) pe care l-am auzit in Romania cu Ceausescu. Bancul cu Jivkov: ‘Care este programul zilnic al tovarasului Todor Jivkov? Tovarasul Todor Jivkov se trezeste, isi bea cafeaua si merge la aeroport. Daca nu vine nimeni, pleaca el’. Asta era si in cazul tovarasului Nicolae Ceausescu. Daca nu venea nimeni, pleca el”, a povestit scriitorul.
Nelipsite au fost exemplele de reclame stupide din Epoca de Aur, amintite de scriitor, precum „Aspiratorul Practic este ideal, iar aspiratorul Ideal este practic”, in conditiile in care in Romania lui Ceausescu se produceau doua marci de aspiratoare, „Practic” si „Ideal”. In aceeasi cheie, a unui umor involuntar, Morar a exemplificat cu un distih de la o brigada de agitatie, pe care a sustinut ca a vazut-o la televizor si care suna astfel: „Caci din munca-si trage seva/Trustul de constructii Deva”.
„Apoi mai existau, ca forma permisa, epigramele, revista ‘Urzica’, in care se radea de chelneri, de soacre, de frizeri, de pletosi…Va marturisesc, crezand ca Ceausescu nu va muri niciodata – am crezut la un moment dat – mi-am dorit sa ajung la revista ‘Urzica’. Lucram la ‘Viata Studenteasca’ (revista Uniunii Asociatiilor Studentilor Comunisti din Romania n.r.), dar voiam la ‘Urzica’, pentru ca nu era niciodata pe coperta Ceausescu. (…) A incercat cineva sa scrie un text, la o aniversare, ’40 de ani de umor nou romanesc’ si i s-a spus ‘Tovarasu, nu cu asta ne ocupam. Lasati’. In revista ‘Urzica’ aveai sansa sa nu fii atacat ideologic. Si eram deja pe drum, dar a venit Revolutia si am ratat aceasta ocazie de a ma angaja la ‘Urzica'”, a marturisit, cu umoru-i caracteristic, Ioan T. Morar.
Scriitorul a amintit si experientele de la Casa Grigore Preoteasa sau de la Costinesti, o adevarata „forma de libertate” in epoca, ca si numeroasele sale articole, tablete, sau „traduceri” din autori de renume international, inventate pur si simplu, indeletnicire care a culminat cu un grupaj de poeme „talmacite” din lirica celebrului boxer Cassius Clay (Muhammad Ali), primit cu cronici elogioase in revistele vremii, care nu au sesizat lipsa de veridicitate a acestora.
Absolvent, ca sef de promotie, al Facultatii de Filologie (Universitatea din Timisoara), Ioan T. Morar este scriitor, jurnalist si diplomat.
A fost redactor la Viata studenteasca si Amfiteatru, a lucrat, dupa 1989, la Cuvantul si la Alianta Civica; senior editor la Cotidianul (2004-2009) si membru fondator al Academiei Catavencu.
Volumele sale au fost distinse cu numeroase premii, iar poeziile sale au fost traduse in engleza, franceza, polona, spaniola, catalana si maghiara.
A scris versuri (selectie): „Vara indiana” (1984; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor); „Sovaiala” (2000; Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor) si proza (selectie): „Lindenfeld” (2005, Premiul National de Proza al Ziarului de Iasi); „Sarbatoarea Corturilor” (2016, Premiul pentru proza al Uniunii Scriitorilor din Romania); „Sapte ani in Provence” (2018; Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din Romania); „Fake news in Epoca de Aur. Amintiri si povestiri despre cenzura comunista” (2020; Premiul Special al Uniunii Scriitorilor).
Ioan T. Morar a fost consul general la Marsilia (2010-2012).
Ciclul de conferinte „Justitia memoriei”, organizate de Fundatia Academia Civica – Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei si Fundatia Spandugino, coordonate si moderate de jurnalistul si eseistul Cristian Patrasconiu, propune idei si dezbateri in jurul unor teme de ardenta actualitate, reliefand rolul si importanta memoriei in evocarea si intelegerea faptelor petrecute in perioada comunismului, sistem politic ce a provocat cele mai multe victime din intreaga istorie a umanitatii.Titulatura conferintelor pe care le deruleaza, in parteneriat, Fundatia Academia Civica – Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei si Fundatia Spandugino este inspirata de o formula celebra a carei autoare este Ana Blandiana: „Atunci cand justitia nu reuseste sa fie o forma de memorie, memoria singura poate fi o forma de justitie”.
