A cui a fost vina?

opinii

Martie, 2020. Traim vremuri inedite. Ne confruntam cu o situatie fara precedent in istoria recenta a omenirii care aduce cu sine schimbari substantiale in viata noastra la nivel psihic, emotional, financiar, profesional, familial si social. Iar lista poate continua la nivelul macro: economic, politic, cultural, al traditiilor si al valorilor. Cum vom face fata acestor provocari este greu de previzionat pentru ca sunt atat de multe necunoscute intr-o ecuatie inventata de natura. Da, voi ramane la sintagma “inventata de natura” pentru a ne indeparta un pic de incercarea de intelegere “a cui a fost vina”, pentru ca in contextul de fata chiar nici nu conteaza.

Ca veni vorba despre teorii ale conspiratiei, ele au de fapt o functiune bine definita la nivel personal: plasarea vinei undeva departe de orice forma de control care ar cadea in responsabilitatea noastra. Oricat de greu ar fi de crezut, asta ii ajuta pe multi dintre noi sa faca fata stresului si sa ii elibereze de responsabilitate. De asemenea, le favorizeaza si le potenteaza dreptul la opinie, iar zilele astea se pare ca se gasesc o gramada de experti inchisi in mod samavolnic in case, carora statul nu le pune in valoare expertiza de butonatori ai retelelor sociale. Fiecare are cate o parere si, mandru de ea, o trambiteaza energic “sa priceapa si altii cum sta treaba”.

Avem dreptul la libera exprimare? Avem! Este bine sa ne exprimam liber? Mare parte din noi spunem ca e bine si ca ne-am castigat cu greu dreptul acesta in ultimii treizeci de ani.

Insa problema si separatia nu sunt intre bine si rau, gandirea de tip dihotomic de tip: printul e bun si balaurul- rau functioneaza doar la copii pentru ca nu au structurile cerebrale suficient de dezvoltate pentru a intelege nuante.

Noi ceilalti, oameni maturi altminteri, am ramas cu meteahna de a imparti lumea intre bine si rau dintr-o lene a ratiunii si o nevoie de simplificare, ca sa ne putem grabi linistiti mai departe la coada la supermarket. Toata aceasta inversunare a libertatii de exprimare are si consecinte, respectiv nuante. La nivel personal aduce marele deserviciu de a ne face sa ne credem invincibili, atotstiutori si dependenti in mod narcisic de validarea opiniilor noastre “experte” de catre colegii de “retea”. Ne gasim in plin razboi al ego-urilor si suntem atat de mandri ca am atins intelegerea deplina incat riscam sa ne calce tramvaiul in timp ce mai postam un “adevar absolut”.

Cu alte cuvinte, riscam sa nu mai discernem corect si rational intr-o situatie de criza, precum cea de fata. La nivel social si relational le impuiem si altora capul cu ideile noastre pretins corecte si le facem un deserviciu contaminandu-i cu ura si vehementa noastra. Cu alte cuvinte, le ingradim dreptul (lor!) de a gandi liber.

O alta cauza pentru prevalenta teoriilor conspirationiste este infestarea mediului virtual cu astfel de idei. Multi dintre noi luam de bun tot ceea ce citim, considerand ca odata ce a fost scris trebuie sa fie si adevarat. Ei bine, nu…

Problema societatii actuale nu mai este accesul la informatie ca in vremea comunista, ci selectarea constienta si rationala a informatiei care este omniprezenta si supusa manipularilor intentionate sau nestiintei. Acesta este si motivul pentru care o mare parte a populatiei varstnice nu a reusit sa inteleaga aceasta schimbare de paradigma si poate fi atat de usor cooptata in acest tip de teorii.

Cei mai tineri sunt si ei usor de pacalit cu astfel de teorii fiind influentati de catre mediul lor social, statutul incert economic sau de nivelul precar de educatie. Nu toate aceste cauze explica pe de-a intregul fenomenul accederii la teoriile conspirationiste deoarece apar si alte cauze la nivel individual, independente de statutul economic, nivelul educational sau categoria de varsta. Este vorba despre cei cu un nivel ridicat de anxietate, de cei care desi bine situati financiar sau social se confrunta cu niveluri de stres foarte mari sau persoanele care traiesc un nivel ridicat de frustrare la nivel personal, fie in relatie cu sine, fie in contextul familial sau social. Aceste neajunsuri ei le atribuie unor cauze externe, total separate de controlul propriilor actiuni.

Si cu cat conspiratia este mai mare, mai grandioasa si mai minutios elaborata, cu atat puterea mea ca individ este mai limitata, iar singura arma care imi mai ramane este revolta si agitatia continua care imi canalizeaza toata energia. Iar cand va fi cu adevarat nevoie sa reactionez la nivel individual pentru a ma proteja de un pericol real, iminent si cu potential distructiv ridicat, pot risca sa nu mai am resursele de a ma aduna si de a face fata situatiei, fiind epuizat deja in plan mental.

Este in natura omului sa inteleaga ce se intampla si sa scormoneasca dupa ascunzisuri, insa nu tot ce zboara se mananca si nu tot ce credem ne va ajuta.

Mai mult despre: ,

Comentarii: