A început procesul celor trei bărbați acuzați că au furat Coiful de la Coțofenești și brățările dacice

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Atacul violent asupra unor capodopere arheologice precum Coiful de la Coțofenești și cele trei brățări dacice regale din aur este unul de o gravitate excepțională la adresa patrimoniului cultural, a încrederii publice și a demnității unui popor, a afirmat Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) într-o declarație prezentată în procesul de la Assen, potrivit Agerpres.

MNIR a subliniat că furtul a provocat o traumă profundă în societatea românească și un prejudiciu profesional, moral și uman pentru instituție.

Trump acordă UE termen până pe 4 iulie pentru a implementa acordul comercial

„Nu am avea o problemă cu o nouă desemnare a lui Ilie Bolojan ca premier”, afirmă liderul deputaților UDMR, Csoma Botond

„Coiful de la Coțofenești nu este cunoscut doar de specialiști. Pentru generații întregi, el a devenit o imagine a originilor istorice, un reper al continuității și al demnității culturale. De aceea, dispariția sa nu a fost percepută ca pierderea unui obiect, ci ca o rană adusă memoriei colective. Pentru milioane de cetățeni români, vestea furtului a produs șoc, revoltă, umilință și sentimentul că o parte din trecutul lor a fost smulsă cu violență din spațiul public și expusă riscului de a fi distrusă pentru totdeauna. (…) Aceste piese au fost păstrate, cercetate, restaurate, protejate și transmise mai departe prin munca unor generații de muzeografi, arheologi, conservatori și istorici. În spatele fiecărui obiect se află zeci de ani de răspundere publică, de muncă științifică și de efort instituțional. Atunci când asemenea piese sunt furate prin violență, nu este afectat doar materialul din care sunt făcute, ci este lovită însăși misiunea unei instituții publice chemate să apere patrimoniul comun”, se arată în declarație.

Potrivit MNIR, efectele furtului au afectat cooperarea culturală internațională.

„Expozițiile internaționale există pentru a apropia popoare, pentru a crea respect reciproc și pentru a face patrimoniul accesibil publicului larg. În locul acestui scop, fapta de față a generat teamă, suspiciune și tensiune publică imensă. A pus sub presiune relațiile culturale dintre instituții, a afectat încrederea necesară viitoarelor împrumuturi muzeale și a produs o undă de șoc în întreaga lume a patrimoniului. (…) În spațiul public, acest eveniment dramatic a alimentat furia, neîncrederea și discursuri ostile față de personalul MNIR și față de însăși ideea generoasă a schimburilor culturale internaționale. Furtul a fost perceput ca o umilință națională și a fost exploatat pentru a amplifica tensiuni, frustrări și reflexe de respingere, sentimente anti-europene”, a transmis MNIR.

Unul dintre suspecți spune că rolul său s-a limitat la a face rost de o maşină şi la a cumpăra diverse obiecte

În ianuarie 2025, hoții au provocat o explozie pentru a pătrunde în Muzeul Drents din Assen și au spart vitrinele pentru a sustrage obiectele datând din secolul al IV-lea î.Hr., împrumutate de la Muzeul Național de Istorie a României. Directorul muzeului a fost concediat la scurt timp după furt.

Cei trei hoți au fost arestați după câteva zile, însă abia la începutul lunii aprilie 2026 autoritățile olandeze au anunțat că au găsit coiful și două dintre cele trei brățări.

Cei trei bărbați, identificați drept Jan B. (21 de ani), Douglas Chesley W. (37 de ani) și Bernhard Z. (35 de ani), sunt urmăriți penal pentru furt și distrugerea bunurilor muzeului.

Primii doi au încheiat un acord cu Parchetul în schimbul informaţiilor despre obiectele furate şi returnarea acestora. Bernhard Z. a refuzat să accepte o astfel de înţelegere, el declarând că Parchetul „căuta doar comorile de artă, nu adevărul”, potrivit ȘtirileProTV.

De asemenea, el a criticat modul în care a fost mediatizat cazul şi a acuzat Parchetul că a difuzat informaţii eronate prin intermediul mass-media.

Suspectul a reacţionat vehement la declaraţiile ministrului David van Weel, care ar fi afirmat că şi el era prezent în muzeu în timpul jafului, adăugând că publicarea fotografiilor şi a numelor suspecţilor, menită să exercite presiune, a avut consecinţe grave pentru familia sa, în special pentru sora sa mai mică.

Bernhard Z a declarat că rolul său în furt s-a limitat la a face rost de o maşină şi la a cumpăra diverse obiecte, fără să ştie că acestea urmau să fie folosite pentru furtul unor obiecte de artă. „Situaţia în care mă aflu acum este nedreaptă”, a declarat Bernhard Z., care a negat că ar fi fost prezent la spargerea propriu-zisă.

Din motive de securitate, Parchetul nu doreşte să dezvăluie locul în care au fost găsite comorile de artă recuperate. Conţinutul înţelegerilor încheiate cu co-inculpaţii a fost înmânat judecătorilor în mod confidenţial înainte de şedinţă.

Potrivit procurorului, punerea în siguranţă a obiectelor de artă a fost cea mai importantă condiţie în cadrul negocierilor, care se desfăşurau încă din octombrie.

A treia brăţară furată este încă de negăsit. „Asta nu înseamnă că am renunţat la căutare”, a subliniat procurorul.

Ca parte a acordului, Muzeul Drents renunţă la o cerere de despăgubire iar Parchetul nu va cere despăgubiri financiare de la acuzaţi. De asemenea, s-a convenit că nu se va introduce apel.