A murit academicianul Eugen Simion, fost presedinte al Academiei Romane: „Era internat la Spitalul Elias. Imobilizat”

Academicianul Eugen Simion a murit, marti, la varsta de 89 de ani, a declarat presedintele Academiei Romane, Ioan-Aurel Pop, pentru Agerpres.

„Era internat la Spitalul Elias. Imobilizat”, a declarat Pop.

Critic, istoric literar si eseist, academicianul Eugen Simion s-a nascut la 25 mai 1933, in comuna Chiojdeanca, judetul Prahova.

A urmat cursurile Liceului ”Petru si Pavel” din Ploiesti, unde a fost coleg cu Nichita Stanescu, si a absolvit Facultatea de Filologie a Universitatii Bucuresti (1952-1957), unde i-a avut ca profesori pe Tudor Vianu, Iorgu Iordan, Alexandru Graur. In 1969, a devenit doctor in stiinte filologice cu o teza despre ”Eugen Lovinescu, scepticul mantuit”, avandu-l drept conducator stiintific pe Serban Cioculescu.

Pentru o perioada, intre 1970-1973, a fost profesor la Universitatea Paris IV (Sorbona), unde a predat cursuri de cultura si civilizatie romaneasca. Experienta pe care a avut-o in Franta se regaseste in doua dintre cartile sale: ”Timpul trairii, timpul marturisirii. Jurnal parizian” (1977, in 2014 a aparut cea de-a VI-a editie; in 1983 a fost tradusa in maghiara) si „Intoarcerea autorului” (1981, tradusa in SUA si in Franta, 1996). In 1992, a fost profesor invitat la Ecole Normale Superieure de Paris (Fontenay-aux-Roses).

A debutat cu un articol despre ”Caietele Eminescu”, in paginile „Tribunei” (1958), colaborand ulterior la majoritatea revistelor, unde a detinut rubrici permanente: ”Gazeta literara”, „Romania literara”, „Contemporanul”, ”Flacara”, „Literatorul” (din 1991).

Academicianul Eugen Simion a publicat peste 3.000 de articole si studii in reviste literare si culturale. Totodata, este autorul unei opere prodigioase, care cuprinde titluri fundamentale pentru literatura romana si cultura romaneasca.

Este si autorul unor editii, studii introductive si antologii. A prefatat numeroase editii din scrierile lui Tudor Arghezi, Blaga, George Calinescu, Marin Preda, Ilarie Voronca, Geo Dumitrescu, Constanta Buzea etc.

Unele dintre lucrarile sale au fost traduse si in limbi straine: ”Elmenyek kora, vallom asok kora. Parizsi nablo” (1983); ”Imagination and Meaning. The Scholarly and Literary Worlds of Mircea Eliade” (1984, in colaborare); ”Die Mitte Der Aufszatza zu Mircea Eliade” (1994, in colaborare); ”The Return of the Author” (1996); ”Mircea Eliade: A Spirit of Amplitude” (2001).

La 9 martie 1991, Eugen Simion a fost ales membru corespondent al Academiei Romane, iar la 12 martie 1992 membru titular. Apoi vicepresedinte (1 februarie 1994 – 16 ianuarie 1998), presedinte interimar (15 octombrie 1997 – 16 ianuarie 1998) si presedinte al Academiei Romane, ales la 16 ianuarie 1998, reales la 11 februarie 2002. A detinut aceasta functie pana la 20 aprilie 2006.

In calitate de presedinte al Academiei Romane, Simion a initiat o serie de proiecte culturale importante: continuarea si incheierea ”Dictionarului Tezaur al Limbii Romane” (inceput de B. P. Hasdeu, in 1884), ”Dictionarul General al Literaturii Romane”, ”Dictionarul Etimologic al Limbii Romane”, ”Dictionarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic” (DOOM), ”Gramatica Limbii Romane”, ”Micul Dictionar Academic”. De asemenea, o realizare culturala importanta a constituit-o editarea manuscriselor lui Mihai Eminescu: cele 45 de caiete ale poetului, insumand 14.000-15.000 de pagini, au fost scanate si tiparite in 38 de volume si transpuse pe CD-uri. Un alt proiect cultural de anvergura al lui Eugen Simion este Colectia Opere fundamentale, in format Pleiade, care cuprinde cei mai importanti autori romani.

A primit numeroase premii si distinctii.