A murit Desmond Tutu, veteran al luptei impotriva apartheidului. O viata extraordinara dedicata umanitatii

externe

Arhiepiscopul Desmond Tutu, laureat al Premiului Nobel pentru Pace si veteran al luptei Africii de Sud impotriva dominatiei minoritatii albe, a murit la varsta de 90 de ani, a anuntat duminica presedintia.

”Moartea arhiepiscopului emerit Desmond Tutu este un alt capitol de tristete in despartirea tarii noastre de o generatie de sud-africani remarcabili care ne-au lasat o Africa de Sud eliberata”, a declarat presedintele Cyril Ramaphosa, citat de Reuters.

Ca om al bisericii de culoare, a fost inevitabil atras in lupta impotriva dominatiei minoritatii albe, dar a insistat intotdeauna ca motivele sale au fost religioase, nu politice, subliniaza BBC.

A fost numit de Nelson Mandela in fruntea Comisiei pentru Adevar si Reconciliere din Africa de Sud, infiintata pentru a investiga crimele comise de ambele parti in timpul apartheidului.

De asemenea, i s-a atribuit inventarea termenului „Natiunea curcubeu” pentru a descrie amestecul etnic din Africa de Sud post-apartheid.

Desmond Mpilo Tutu s-a nascut in 1931 intr-un mic oras minier din ceea ce era pe atunci Transvaal. La inceput a calcat pe urmele tatalui sau ca profesor, dar a abandonat aceasta cariera dupa adoptarea Legii educatiei bantu in 1953, care a introdus segregarea rasiala in scoli.

S-a alaturat bisericii si a fost puternic influentat de multi clerici albi din tara, in special de un alt oponent puternic al apartheidului, episcopul Trevor Huddleston. Inainte de a fi numit episcop de Johannesburg, a fost episcop de Lesotho intre 1976 si 1978, episcop adjunct de Johannesburg si rector al unei parohii din Soweto.

In calitate de decan a inceput sa isi ridice pentru prima data vocea impotriva nedreptatii din Africa de Sud si din nou, incepand din 1977, in calitate de secretar general al Consiliului Bisericilor din Africa de Sud.

Fiind deja o figura importanta inainte de rebeliunea din 1976 din cartierele de negri, in lunile de dinaintea violentelor din Soweto a devenit cunoscut pentru prima data de catre albii sud-africani ca militant pentru reforma.

In urma eforturilor sale, a primit Premiul Nobel pentru Pace in 1984, ceea ce conducatorii albi ai Africii de Sud au considerat un afront major din partea comunitatii internationale.

La intronizarea lui Desmond Tutu ca arhiepiscop de Cape Town au participat arhiepiscopul de Canterbury de la acea vreme, Dr. Robert Runcie, si vaduva lui Martin Luther King.

In calitate de sef al Bisericii Anglicane din Africa de Sud, a continuat sa militeze activ impotriva apartheidului. In martie 1988, a declarat: „Refuzam sa fim tratati ca un pres pe care guvernul sa-si stearga cizmele”.

Sase luni mai tarziu, a riscat inchisoarea facand apel la boicotarea alegerilor municipale.

A fost prins intr-un nor de gaze lacrimogene in august 1989, cand politia a luat masuri impotriva oamenilor care paraseau o biserica dintr-un orasel de langa Cape Town, iar luna urmatoare a fost arestat dupa ce a refuzat sa paraseasca un miting interzis.

In calitate de arhiepiscop, apelurile sale la sanctiuni punitive impotriva Africii de Sud au atins o coarda sensibila in intreaga lume, mai ales ca au fost insotite de o condamnare totala a violentei.

In 1985, Tutu si un alt episcop au salvat cu curaj si in mod dramatic un presupus informator al politiei in timp ce era agresat si pe punctul de a fi ars de viu de o multime furioasa intr-un ghetto la est de Johannesburg, principalul oras al Africii de Sud.

Clericii au impins multimea si l-au scos in siguranta pe barbatul sangerand si pe jumatate constient, chiar inainte ca pneul cu benzina din jurul gatului sau sa fie incendiat.

Tutu a revenit mai tarziu pentru a-i mustra pe atacatorii barbatului, amintindu-le de „necesitatea de a folosi mijloace drepte si juste pentru o lupta dreapta si justa”.

Tutu a salutat calduros reformele liberalizatoare anuntate de presedintele FW de Klerk la scurt timp dupa ce a preluat mandatul. Acestea au inclus ridicarea interdictiei impuse Congresului National African (ANC) si eliberarea lui Nelson Mandela in februarie 1990.

La scurt timp dupa aceea, Tutu a anuntat o interdictie privind aderarea clerului la partidele politice, care a fost condamnata de alte biserici.

„Dumnezeu plange”, a spus el odata cand a acuzat biserica ca a permis ca o „obsesie” pentru homosexualitate sa aiba prioritate fata de lupta impotriva saraciei in lume.

El a revenit la subiectul saraciei atunci cand a vizitat Irlanda in 2010. El a indemnat natiunile occidentale sa ia in considerare efectul reducerilor ajutoarelor de peste hotare in urma recesiunii economice.

Tutu s-a retras oficial din viata publica in acelasi an pentru a petrece mai mult timp „band ceai  si urmarind cricket” decat „in aeroporturi si hoteluri”.

Dar, mereu rebel, el a venit in sprijinul sinuciderii asistate in 2014, declarand ca viata nu ar trebui sa fie pastrata „cu orice pret”.

Contrar opiniilor multor figuri bisericesti, el a sustinut ca fiintele umane au dreptul de a alege sa moara.

El a declarat ca marele sau prieten si coleg de campanie Mandela, care a murit in decembrie 2013, a suferit o boala lunga si dureroasa care, in opinia sa, a fost „un afront adus demnitatii lui Madiba”.

In 2017, Tutu a criticat-o aspru pe Aung San Suu Kyi, liderul Myanmarului si laureata a Premiului Nobel pentru Pace, spunand ca este „incongruent ca un simbol al dreptatii” sa conduca o tara in care minoritatea musulmana se confrunta cu o „epurare etnica”.

Ulterior, in acelasi an, s-a opus deciziei lui Donald Trump de a recunoaste Ierusalimul drept capitala oficiala a Israelului. „Dumnezeu plange”, a scris el pe Twitter, din cauza acestui act „inflamator si discriminatoriu”.

Un om micut, „Arcul”, asa cum era cunoscut, era sociabil si efervescent, emanand un spirit de bucurie in ciuda sentimentului sau intens de misiune.

Era spiritual, iar conversatia sa era frecvent punctata de chicoteli ascutite.

Dar, dincolo de asta, Desmond Tutu era un om cu convingeri morale impecabil de puternice, care s-a straduit sa aduca o Africa de Sud pasnica.

Urmareste-ne si pe:

Mai mult despre:

Comentarii: