A murit disidentul sovietic Vladimir Bukovski. Iata cum sfida temutul KGB: „Fericire mai mare nu-mi puteam inchipui”

Fostul disident sovietic Vladimir Bukovski, care a denuntat in anii ’70 detentia psihiatrica la care erau supusi prizonieri politici din Uniunea Sovietica, a decedat duminica seara la un spital din Cambridge (Anglia), la varsta de 76 de ani, a anuntat Bukovsky Center, informeaza luni AFP.

„Vladimir Konstantinovici Bukovski, prezentat candva ca ‘un erou de proportii aproape legendare in miscarea disidenta’ de cotidianul The New York Times, a murit in urma unui stop cardiac la Spitalul Addenbrooke din Cambridge, Anglia, la orele 21:46 GMT. El avea 76 de ani”, a anuntat Bukovsky Center intr-un comunicat publicat pe site-ul sau.

Centrul care gestioneaza memoria fostului disident sovietic si care are sediul in SUA precizeaza ca Vladimir Bukovski avea probleme grave de sanatate de mai multi ani.

Cel mai cunoscut prizonier politic sovietic din epoca sa, Vladimir Bukovski a fost printre primii care a denuntat detentia psihiatrica in Uniunea Sovietica pentru disidenti.

Eliberat in 1976, dupa 12 ani de detentie in lagare si spitale psihiatrice, el a fost ulterior oferit la schimb contra liderului Partidului Comunist chilian Luis Corvalan, incarcerat de dictatorul Augusto Pinochet, apoi trimis in Marea Britanie unde a locuit de atunci.

Dupa destramarea Uniunii Sovietice, Vladimir Bukovski a colaborat o vreme cu autoritatile ruse inainte de a se distanta de ele, apoi a intrat in opozitie deschisa fata de Kremlin. In 2008, el nu a putut candida in alegerile prezidentiale din Rusia din cauza dublei sale cetatenii, rusa si britanica.

In cartea „Jurnalul fericirii”, Nicolae Steinhardt relateaza cum se pregatea Bukovski de intalnirea cu KGB.

„N-am mai putut dormi de nerabdare. Abia asteptam sa se faca ziua, sa fiu in fata lor, sa le spun tot ce cred eu despre ei si sa intru in ei ca un tanc. Fericire mai mare nu-mi puteam inchipui. Iata de ce n-a dormit: nu de teama, de ingrijorare, de emotie. Ci de nerabdarea de a le striga adevarul de la obraz si de a intra in ei ca un tanc!”, spunea Bukovski.