A murit marele saxofonist Nicolas Simion, la câteva ore după concertul de la Brașov. Era cel mai cunoscut muzician român de jazz peste hotare

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Informația a fost anunțată duminică dimineață de DW Română, care a transmis că „inima bună a iubitului Nicolas Simion a încetat să bată, după ultimul concert susținut la Brașov”.

„Un muzician, un profesor, un om, un prieten”, l-a descris redacția.

Nicolas Simion avea 67 de ani. Se născuse la 15 iunie 1959, în Dumbrăvița, județul Brașov, iar o mare parte a creației sale a fost marcată de muzica tradițională din Transilvania.

Ultimul concert, sâmbătă seara, la Brașov

Cu numai câteva ore înainte de vestea morții sale, Nicolas Simion susținuse un concert la Pavilionul Waldkafe din Brașov, în cadrul evenimentului „Summer Nights – Nicolas Simion & Friends”.

EXCLUSIV. Consultări cu specialiști din China, Japonia și India pentru primul tren suspendat din România

O nouă campanie de dezinformare atribuită Rusiei: deepfake-uri în care actori celebri de la Hollywood atacă Partidul Democrat

Concertul era programat sâmbătă, 29 august, de la ora 20.00, alături de Ștefan Rus și Teodora Beleaua. Organizatorii îl prezentau drept „un mare reprezentant al jazzului românesc, recunoscut la nivel mondial”.

De la Dumbrăvița la marile scene ale jazzului european

Nicolas Simion s-a născut într-un sat de lângă Brașov și a început studiul muzicii de timpuriu. La zece ani a intrat la școala de muzică din Brașov, iar ulterior a studiat muzică clasică la Conservatorul din București, pe care l-a absolvit în 1983. A studiat ulterior dirijatul cu Constantin Bugeanu și compoziția cu Nicolae Coman.

Deși pregătirea sa inițială a fost clasică, a fost atras de improvizație și de jazz.

La începutul anilor ’80 a fondat formația Opus 4 împreună cu pianistul Mircea Tiberian și saxofonistul Dan Mândrilă. Grupul a devenit una dintre formațiile importante ale jazzului românesc din acea perioadă și a participat inclusiv la festivaluri internaționale la Varșovia și Berlinul de Est.

A fugit din România comunistă și s-a stabilit la Viena

Un moment decisiv în cariera sa a venit la sfârșitul anilor ’80.

Invitat în 1988 la festivalul Jazz Jamboree de la Varșovia, Nicolas Simion a folosit deplasarea pentru a părăsi România comunistă. A ajuns la Viena la începutul anului 1989, cu mai puțin de un an înaintea căderii regimului Ceaușescu.

În Austria a intrat rapid în contact cu scena occidentală de jazz și a cântat alături de muzicieni precum Art Farmer, Leo Wright, Idris Muhammad, Jim Pepper, Harry Sokal și Christian Muthspiel.

Primul său album realizat în Occident, „Black Sea”, a apărut în 1992.

Din 1998 trăia în Germania

După aproximativ un deceniu petrecut la Viena, Nicolas Simion s-a stabilit în 1998 la Köln, unul dintre centrele importante ale jazzului german.

Germania a devenit baza principală a carierei sale, dar și locul unde a dezvoltat una dintre temele centrale ale creației sale: îmbinarea jazzului modern cu folclorul românesc și, în special, cu muzica tradițională transilvăneană.

Artistul spunea că experiența copilăriei din Dumbrăvița și muzicienii populari pe care îi asculta la nunți și sărbători îi influențaseră decisiv limbajul muzical.

„Muzica aceasta populară mă mișcă într-un mod absolut natural, este parte din mine”, explica el într-un interviu acordat în Germania.

A cântat cu unele dintre marile nume ale jazzului

De-a lungul carierei, Nicolas Simion a colaborat cu numeroși muzicieni importanți ai jazzului american și european.

Printre aceștia s-au numărat Mal Waldron, Tomasz Stańko, Lee Konitz, Charlie Mariano, Archie Shepp, Dusko Goykovich, Ed Schuller, Lonnie Plaxico, Jim Pepper, Idris Muhammad, Florian Weber și János Kőrössy.

Cu pianistul american Mal Waldron a realizat inclusiv înregistrări în duo și cvartet, iar cu trompetistul polonez Tomasz Stańko a înregistrat albumul „Transylvanian Dance”.

Proiectele sale au circulat constant între jazzul american, improvizația europeană, muzica clasică și tradițiile balcanice și transilvănene.

WDR Jazzpreis pentru improvizație

Una dintre cele mai importante recunoașteri ale carierei sale în Germania a venit în 2015, când Nicolas Simion a primit WDR Jazzpreis, acordat de radiodifuziunea publică vest-germană, la categoria improvizație.

WDR îl descria atunci drept un muzician care construise „punți” între jazz, muzica lumii și folclorul românesc.

Mai devreme, în Austria, primise și premiul Theodor Körner pentru creația „The Unfinished Square”, o lucrare de balet comandată de Ministerul Culturii de la Viena.

Muzician, compozitor și profesor

Nicolas Simion nu a fost doar interpret.

Cânta la saxofon, clarinet bas, taragot și flaut, compunea și conducea propriile formații. În Germania a predat saxofon la o școală de muzică din apropierea Kölnului.

Într-un interviu acordat presei românești explica de ce considera importantă activitatea didactică:

„Activitatea de profesor de muzică (…) este o chestie pe care trebuie s-o faci la un moment dat, trebuie să lași ceva celorlalți, să le dăruiești din experiența ta.”

În același timp, se definea înainte de toate drept „instrumentist, saxofonist și compozitor de jazz”.

A recuperat și arhiva jazzului românesc

Simion a avut și o importantă activitate de recuperare și promovare a jazzului românesc.

A fondat casa de discuri 7Dreams Records și a publicat peste 25 de albume de jazz, inclusiv înregistrări istorice cu Richard Oschanitzky, János Kőrössy și Johnny Răducanu, unele recuperate din arhivele Radio România și Electrecord.

Pentru Nicolas Simion, jazzul românesc trebuia să își păstreze o identitate proprie, iar această idee a rămas constantă în întreaga sa carieră.

„Viața fără jazz ar fi ca lumea fără poezie”

Într-un interviu din 2012, artistul explica felul în care privea muzica ce i-a definit viața.

„Jazzul e ceva aparte din ramura mare a muzicii în care intră muzica clasică, intră folclorul, pop-ul, rock. Însă jazzul are ceva special. E o muzică foarte creativă, e o muzică spontană și acolo îl vezi pe om, e el însuși”, spunea Nicolas Simion.

Întrebat cum și-ar imagina lumea fără jazz, răspundea că aceasta ar fi „ca lumea fără poezie”.

Ultimul său concert a avut loc chiar în regiunea în care se născuse și din care își extrăsese o mare parte a inspirației muzicale: Transilvania. Cu o seară înaintea morții, Nicolas Simion urcase pe scenă la Brașov, la câteva zeci de kilometri de Dumbrăvița natală.