Acordul istoric dintre Europa și America de Sud: 25 de ani de negocieri, speranțe economice și temeri agricole

Bruxelles, într-o după-amiază cenușie de iarnă, a devenit scena unui moment pe care diplomații îl așteptau de un sfert de secol. Uniunea Europeană și blocul sud-american Mercosur format din Brazilia, Argentina, Paraguay și Uruguay au finalizat acordul de liber schimb care promite să apropie două continente și să rescrie echilibrul comercial global. Pentru unii, este o victorie a cooperării internaționale. Pentru alții, un motiv real de îngrijorare.

„Este o zi istorică pentru multilateralism”, a declarat președintele brazilian Luiz Inácio Lula da Silva, vizibil entuziasmat după semnarea ultimelor clauze la Bruxelles. Declarația vine într-un moment tensionat la nivel mondial, marcat de revenirea protecționismului, de tarife comerciale agresive și de noi rivalități geopolitice. În acest context, acordul UE–Mercosur este prezentat ca o reafirmare a credinței în comerțul liber și în reguli comune.

Pentru Uniunea Europeană, miza este uriașă. Dacă va fi ratificat, acordul va deveni cel mai mare tratat comercial semnat vreodată de blocul comunitar. Comisia Europeană estimează că firmele europene vor economisi aproximativ 4 miliarde de euro anual prin eliminarea taxelor vamale, iar consumatorii vor beneficia de prețuri mai mici și de o diversificare a produselor disponibile pe piață.

Casa Albă a confundat Belgia cu Belarus. Ministrul de Externe de la Bruxelles: ”Noi nu am semnat”

Trump atacă dur Spania la Davos: „Singura țară profitoare din NATO”

Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, vorbește despre „un acord de tip win-win”, menit să aducă beneficii ambelor părți. În realitate însă, sub discursul oficial optimist, tensiunile sunt vizibile.

În Franța, Belgia și alte state europene, fermierii au ieșit în stradă cu tractoarele, blocând autostrăzi și piețe centrale. Ei se tem că piața europeană va fi inundată de carne de vită, carne de pasăre și zahăr sud-american, produse la costuri mai mici și cu standarde diferite de producție. Pentru agricultorii europeni, acordul nu înseamnă oportunitate, ci risc existențial.

„Există multă durere și multă furie”, spune Judy Peeters, reprezentantă a unui grup de tineri fermieri belgieni, în mijlocul unei demonstrații pe o autostradă din apropierea Bruxellesului. Protestele au fost ultimele încercări disperate de a opri un acord pe care îl consideră o amenințare directă.

Comisia Europeană susține însă că a ținut cont de aceste îngrijorări și a introdus „măsuri de protecție robuste” pentru a apăra veniturile agricultorilor. Mai mult, acordul include capitole dedicate protecției mediului și combaterii defrișărilor un subiect extrem de sensibil, mai ales în cazul Braziliei și al pădurii amazoniene. În cazul nerespectării angajamentelor de mediu, anumite părți ale acordului pot fi suspendate.

Pe lângă comerțul cu produse agricole, America de Sud aduce pe masa negocierilor resurse strategice. Brazilia și Argentina dețin rezerve importante de cupru, aur și minerale critice necesare tranziției energetice globale și producției de baterii. Pentru Europa, care își propune o economie verde și independentă energetic, accesul sigur la aceste materii prime este esențial.

Astfel, acordul nu este doar despre tarife și exporturi, ci și despre viitorul tehnologiilor verzi și securitatea aprovizionării industriale.

Din perspectivă geopolitică, tratatul transmite și un mesaj către marile puteri ale lumii. „Este un semnal puternic către acele state care nu respectă comerțul bazat pe reguli”, a declarat Cecilia Malmström, fost comisar european pentru comerț și negociator-șef al acordului. Într-o perioadă în care unele state preferă barierele comerciale și presiunea unilaterală, UE și Mercosur aleg cooperarea.

Totuși, nu toți economiștii sunt impresionați de impactul real al acordului. Potrivit estimărilor Comisiei Europene, efectul asupra PIB-ului UE ar fi de doar 0,05%. Iar beneficiile se vor implementa treptat, pe o perioadă de până la 15 ani. Cu alte cuvinte, schimbarea va fi lentă și, la nivel macroeconomic, modestă.

„Chiar dacă acordul va fi aplicat, impactul său economic va fi aproape insignifiant”, avertizează Jack Allen-Reynolds, economist-șef adjunct pentru zona euro. „Beneficiile reale nu vor fi vizibile înainte de 2040.”

În prezent, acordul a primit deja sprijinul majorității statelor membre UE, însă ultimul obstacol rămâne Parlamentul European. Acolo, votul se anunță strâns, iar presiunile din partea fermierilor și a organizațiilor de mediu ar putea influența decizia finală.

Europa se află astfel la o răscruce. Acceptă un parteneriat economic strategic cu America de Sud, cu toate riscurile și oportunitățile sale, sau cedează în fața temerilor interne și a valului protecționist?

După 25 de ani de negocieri, o întrebare rămâne deschisă: acest acord va fi începutul unei noi ere comerciale sau doar o ambiție politică cu efecte limitate?

Răspunsul urmează să fie dat nu pe piețele agricole sau în sălile de conferințe, ci în votul decisiv al Parlamentului European acolo unde viitorul relației dintre două continente va fi, în cele din urmă, consfințit.