Alexandru Rafila recunoaste ca tatal sau a fost seful Securitatii Arad insa neaga ca acesta i-a masacrat pe tarani: „Memorialul Durerii nu a fost obiectiv cu tatal meu”

Alexandru Rafila a recunoscut, duminica noapte, ca tatal sau a fost sef al Securitatii Arad. Insa el a negat ca acesta a participat la masacrarea taranilor care s-au impotrivit colectivizarii.

„Foarte multe dintre informatii nu sunt adevarate. Tata a terminat Medicina in 1960, eu m-am nascut in 1961, iar evenimentele la care faceti referinta s-au petrecut in 48-49. Tata a lucrat pana in iunie 1949 in Securitate. Eu am aflat despre aceste lucruri cand eram student, nu stiu foarte multe”, a declarat Rafila la B1 TV.

Intrebat daca tatal sau s-a nascut in URSS, Rafila a confirmat: „Da, este adevarat. Bunicul meu a fost prizonier in Rusia si s-a intors cu un copil, tatal meu”.

El a mai sustinut apoi ca „Memorialul Durerii” a dezinformat in ce priveste activitatea tatalui sau.

„In primul rand ca filmul respectiv, Memorialul Durerii, cu tatal meu nu a fost obiectiv. Pentru ca, dincolo de lucrurile pe care el le-a facut si cu care eu nu sunt de acord – adica, in mod evident, apartenenta la Securitate in acea perioada din punctul meu de vedere este un lucru absolut condamnabil – a pus in paralel un film despre uciderea unor tarani din judetul Arad. Acel lucru s-a intamplat dupa doua luni si jumatate dupa ce tatal meu fusese exclus din Securitate, dat afara din PCR, el era membru, de partid. Iar tatal meu ulterior a avut de suferit, a fost exclus din Facultatea de Medicina timp de sase luni, pentru ca a fost considerat un element dusmanos. El nu a fost implicat in acel masacru”, a mai spus Rafila la B1 TV.

Rafila a mai sustinut ca este „absolut de nepermis” modul in care a fost prezentat cazul tatalui sau.

„Tatal meu a fost student la Medicina, a terminat al doilea Facultatea de Medicina, in 1960. La varsta de 40 de ani. Nu era student cand lucra la Securitate in judetul Arad. A fost student la Bucuresti in perioada 1954-1960. Tatal meu a fost militar, a luptat pe front pana in 1945, adica pana pe la 25 de ani, ulterior a fost trimis la o scoala…

Eu v-am spus, am aflat aceste lucruri abia cand eram student, cand aveam in jur de 20 de ani. Ma afecteaza, sigur, si emotional, dar nu vad unde este vina mea pentru ca sunt fiul tatalui meu. Mi se pare absolut de nepermis modul in care este prezentat acest lucru. A fost un atac concertat, in mod evident, si e legat de optiunea politica pe care am avut-o”, a mai sustinut Rafila.

Citeste si: „Memorialul Durerii”. Tatal lui Alexandru Rafila a fost seful Securitatii Arad in perioada neagra 1948-1949: „A executat 27 de tarani”

Lucia Hossu Longin, realizatoarea documentarului „Memorialul Durerii”, a declarat sambata ca Alexandru Rafila (tatal) l-a ucis in bataie pe fruntasul social-democrat Stefan Zarea. Alexandru Rafila (fiul) este acum membru de seama al Partidului Social Democrat, a tinut sa remarce Longin.

„Eu am facut interviul cu el. Pe parcursul interviului mi-a spus ca fiul lui este tot doctor si n-am insistat ca nu aveam nimic cu fiul lui, ca se poate intampla uneori ca fiii sa fie oameni nevinovati si parintii sa fie criminali. Dar faptul ca nu isi asuma acest destin al tatalui lui este de comentat”, a declarat Longin pentru Ziar de Cluj.

„Ceea ce este mai strigator la cer este ca este acuzat de uciderea social-democratului, fruntasului social-democrat Stefan Zarea, care in urma batailor a decedat. Aplicate de oamenii lui Rafila si de Rafila probabil, dar el este factor raspunzator. Era seful Securitatii. Acum, dupa ani de zile, iata fiul lui, social-democrat. Social-democratii il tin la icoana pe Stefan Zarea, ca fiind un om exceptional, si el l-a omorat. A murit la 30 de ani, omorat in bataie”, a subliniat realizatoarea TV.

„Eu spun acolo ca Rafila Alexandru a devenit medic in Bucuresti, dupa ce a plecat din Securitate a devenit medic. (…) Nu ma gandeam atunci ca fiul lui va ajunge un demnitar”, a mai mentionat Longin.

Longin a mai relatat ca, in timpul represiunii coordonate de Alexandru Rafila, „29 de tarani au fost executati pe loc, fara judecata, fara nimic, in anul 1947. (…) Tarani scosi din case si impuscati in mijlocul ulitei”.