Amenințarea Iranului care ar putea schimba calculele statelor din Golf

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Mesajul transmis sâmbătă de principalul oficial iranian din domeniul securității apare înaintea unor noi sancțiuni pe care Washingtonul intenționează să le anunțe luni și care ar putea pune o presiune suplimentară asupra economiei iraniene deja afectate.

Sâmbătă, Mohsen Rezaei, secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului, a declarat pentru postul public IRIB că Teheranul le cere tuturor statelor lumii, inclusiv vecinilor săi, să nu se alăture „războiului economic” purtat de Statele Unite.

Wizz Air pregătește concedieri colective în România: 172 de piloți și însoțitori de bord ar urma să plece până la sfârșitul anului

Pentagonul, acuzat că refuză să acorde compensații familiilor militarilor morți în Iran pentru că oficial „nu este război”

„Orice țară care participă la impunerea unor restricții economice împotriva noastră va fi considerată un inamic”, a declarat el, avertizând că răspunsul Iranului ar putea fi „seismic”.

Rezaei le-a transmis, de asemenea, statelor vecine că, dacă vor participa la războiul economic promovat de președintele american Donald Trump, „nici măcar o picătură de petrol” nu va mai părăsi regiunea Golfului, inclusiv prin rutele alternative de export care ocolesc Strâmtoarea Hormuz.

Prin această zonă maritimă strategică trece, în perioade de pace, aproximativ o cincime din exporturile mondiale de petrol și gaze.

Iranul a atacat instalații militare americane și obiective civile de la începutul războiului, pe 28 februarie, după ce Statele Unite au susținut că Teheranul se afla în pragul obținerii armelor nucleare. Această afirmație a fost contestată inclusiv de serviciile americane de informații și de Agenția Internațională pentru Energie Atomică.

Statele Unite operează instalații militare în peste zece locații din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, inclusiv în Bahrain, Kuweit, Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. Mii de militari americani sunt desfășurați și în alte state din regiune, printre care Iordania.

Trump promite cea mai dură ofensivă economică împotriva Iranului

Declarațiile lui Rezaei au venit la câteva zile după ce Donald Trump a anunțat că administrația sa va desfășura „cea mai zdrobitoare operațiune economică” de până acum împotriva Iranului.

Președintele american a promis și „consecințe economice uriașe” pentru orice stat care îi oferă Iranului „orice fel de colac de salvare”. Secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a reluat amenințarea în ziua următoare.

„Ori sunteți cu noi, ori împotriva noastră”, a declarat acesta. Bessent a cerut inclusiv cooperarea Chinei, care cumpără peste 80 la sută din transporturile de petrol iranian.

Duminică, președintele iranian Masoud Pezeshkian a declarat că Iranul se află „într-un război economic, militar și de securitate la scară largă” cu Statele Unite.

El a afirmat că Washingtonul estimase în mod greșit, înainte de începerea conflictului, că Iranul se va prăbuși în urma atacurilor americane și va ajunge într-o situație asemănătoare Venezuelei.

„Inamicul a evaluat că, dacă Iranul cade, va deveni Venezuela”, a spus Pezeshkian într-un discurs televizat. „Nu numai că acest lucru nu s-a întâmplat, dar Iranul a devenit o putere care a uimit lumea prin rezistență, solidaritate și coeziune.”

Iranul spune că va încerca mai întâi negocierile

Rezaei a descris strategia Iranului drept un proces în trei etape, care ar urma să înceapă prin discuții cu statele ce cooperează cu Washingtonul, în încercarea de a reduce tensiunile.

„Desigur, mai întâi vom negocia cu ele. Vom purta discuții și le vom spune să se retragă și să se distanțeze de Statele Unite.” „Dar dacă nu vor face acest lucru, vom lovi. Vom ataca interesele țării respective”, a adăugat oficialul iranian.

Avertismentul lui Rezaei potrivit căruia Iranul ar putea lovi și rutele de export care ocolesc Strâmtoarea Hormuz pare să indice inclusiv Strâmtoarea Bab al-Mandeb, una dintre principalele porți maritime către Marea Roșie. Arabia Saudită a folosit această rută pentru exporturile sale de petrol după blocarea Hormuzului.

Teheranul a impus o blocadă în Strâmtoarea Hormuz ca reacție la războiul declanșat de Statele Unite și a folosit ulterior controlul asupra acestei rute drept instrument de negociere în discuțiile cu Washingtonul privind încetarea conflictului.

Statele Unite au instituit, la rândul lor, o blocadă navală asupra porturilor iraniene, ceea ce a afectat comerțul internațional al Teheranului.

O nouă doctrină militară iraniană începe să se contureze

Hamidreza Azizi, cercetător specializat în Iran la Institutul Clingendael, a scris sâmbătă pe platforma X că Teheranul pare să încerce să instituie un mecanism de descurajare într-o etapă mai timpurie.

„Teheranul pare să încerce să stabilească descurajarea într-o etapă mai timpurie, semnalând că până și pregătirile pentru un atac ar putea declanșa un răspuns iranian”, a explicat Azizi.

Potrivit cercetătorului, două elemente ale unei noi „doctrine ofensive” devin tot mai vizibile. Primul este caracterul preventiv al acțiunilor, menit să împiedice materializarea unei amenințări percepute. Al doilea este riposta disproporționată, destinată să crească prețul oricărui atac care ajunge totuși să fie lansat.

Azizi consideră că avertismentul adresat de Iran statelor din Golf care ar putea participa la războiul economic al lui Trump reprezintă, în esență, „un ultimatum”. El a adăugat că structurile militare și de securitate iraniene „se pregătesc tot mai mult pentru o nouă rundă de escaladare”.

Statele din Golf riscă să fie prinse între Washington și Teheran

Țările din Golf sunt atât vecine ale Iranului, cât și aliați importanți ai Statelor Unite, iar războiul le-a plasat tot mai frecvent între cele două tabere. Rămâne neclar dacă acestea vor accepta să se alăture Washingtonului într-o nouă ofensivă economică împotriva Teheranului.

Atacurile iraniene asupra statelor din Golf le-au afectat economiile, care depind în mare măsură de Strâmtoarea Hormuz pentru exporturile lor, inclusiv pentru petrol și gaze.

Deși statele din Golf au condamnat atacurile iraniene asupra teritoriilor lor, analiștii consideră că guvernele apropiate de Washington sunt conștiente că o relație politică funcțională cu Iranul rămâne necesară din cauza proximității geografice.

Emiratele Arabe Unite și-au restabilit relațiile diplomatice cu Iranul în 2022, dar au impus săptămâna trecută un embargo comercial după ce au acuzat Teheranul de un atac cu rachetă. Iranul a negat responsabilitatea.

Arabia Saudită și Iranul au convenit în 2023 să își normalizeze relațiile, în urma unui acord mediat de China. Pentru ambele state, decizia a reflectat probabil concluzia că dialogul cu Iranul este mai sigur decât o confruntare permanentă.

Atacurile iraniene asupra statelor din Golf au pus această strategie la încercare, fără să o distrugă însă în totalitate.

Geografia limitează opțiunile statelor din regiune

Simon Mabon, profesor de relații internaționale la Universitatea Lancaster, declara pentru Al Jazeera luna trecută că statele din Golf nu pot ignora realitatea geografică. „În cele din urmă, țările din Golf nu pot schimba geografia. Trebuie să trăiască și să lucreze alături de Iran”, a spus acesta.

„Nu își doresc instabilitatea care ar apărea în urma prăbușirii Republicii Islamice. Cred că unele state din Golf au susținut atacuri mai dure, nu pentru a provoca prăbușirea regimului, ci pentru a slăbi elementele mai radicale ale Gardienilor Revoluției.”

Tot luna trecută, Trita Parsi, vicepreședinte executiv al Quincy Institute for Responsible Statecraft, declara pentru Al Jazeera că încrederea în capacitatea diplomației de a pune capăt crizei rămâne redusă, dar că niciun stat din regiune „nu își poate permite un nou război lung”.

Din acest motiv, situația „îi va ține departe de un nivel complet necontrolat al escaladării”. Stocurile mondiale de petrol, deja reduse, fac totodată ca o confruntare prelungită între Statele Unite și Iran să fie neatractivă pentru actorii regionali și internaționali.

„Stocurile nu au putut fi refăcute complet” în perioada armistițiului, a spus Parsi. „La nivel mondial ne aflăm la un nivel mult mai scăzut.”

Iranul se confruntă cu sancțiuni de aproape cinci decenii

Iranul este supus sancțiunilor americane și occidentale încă din 1979. De-a lungul timpului, și Organizația Națiunilor Unite a impus măsuri restrictive împotriva Teheranului. Statele Unite au introdus primele sancțiuni după Revoluția Islamică din 1979, care a înlăturat de la putere monarhia prooccidentală condusă de Mohammad Reza Pahlavi.

Washingtonul a justificat atunci măsurile prin criza ostaticilor de la Ambasada SUA din Teheran, după ce studenți iranieni au capturat cetățeni americani. Statele Unite au oprit și importurile de petrol iranian și au înghețat active iraniene în valoare de aproximativ 12 miliarde de dolari.

Importurile de produse iraniene în SUA au fost interzise, cu unele excepții pentru cadouri de valoare redusă, materiale informative, produse alimentare și anumite covoare.

În 1995, președintele Bill Clinton a emis ordine executive care au împiedicat companiile americane să investească în industria iraniană a petrolului și gazelor și să desfășoare activități comerciale cu Iranul.

Un an mai târziu, Congresul SUA a adoptat o lege care obliga guvernul american să sancționeze companiile străine ce investeau anual peste 20 de milioane de dolari în sectorul energetic iranian.

Programul nuclear a atras noi sancțiuni internaționale

În decembrie 2006, Consiliul de Securitate al ONU, din care fac parte inclusiv China, Rusia, Regatul Unit și Franța, a impus sancțiuni asupra comerțului Iranului cu materiale și tehnologii legate de energia nucleară. Au fost înghețate și activele unor persoane și companii implicate în activitățile vizate.

Sancțiunile urmăreau în principal limitarea capacităților nucleare tot mai avansate ale Iranului. Programele iraniene de îmbogățire a uraniului au fost suspendate în 2002, dar au fost reluate la sfârșitul anului 2005.

În anii următori, ONU a înăsprit sancțiunile, iar Uniunea Europeană a adoptat măsuri similare. În 2015, Iranul a semnat acordul nuclear cunoscut drept Planul Comun și Cuprinzător de Acțiune, alături de Statele Unite, Uniunea Europeană, China, Franța, Germania, Rusia și Regatul Unit. Acordul impunea limite programului nuclear iranian în schimbul ridicării sancțiunilor.

Retragerea SUA din acordul nuclear a readus politica presiunii maxime

În 2018, în timpul primului său mandat, Donald Trump a anunțat retragerea Statelor Unite din acordul nuclear și a reintrodus sancțiunile americane care fuseseră eliminate în baza înțelegerii. Decizia a făcut parte din campania de „presiune maximă” a administrației Trump împotriva Teheranului.

În 2019, administrația americană a desemnat Corpul Gardienilor Revoluției Islamice drept „organizație teroristă străină”. Trump a impus, de asemenea, sancțiuni asupra sectorului petrochimic, asupra industriei metalelor, inclusiv oțel, aluminiu și cupru, precum și asupra unor înalți oficiali iranieni.

În timpul primului mandat al lui Trump, Qassem Soleimani, comandantul Forței Quds din cadrul Gardienilor Revoluției, a fost ucis într-un atac american cu dronă la Bagdad, în 2020. Statele Unite au introdus ulterior noi sancțiuni împotriva Iranului.

Administrația condusă de Joe Biden între 2021 și 2025 a menținut cea mai mare parte a sancțiunilor americane.

În septembrie 2025, sancțiunile ONU au fost reimpuse în legătură cu programul nuclear iranian, după ce Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite a votat împotriva ridicării permanente a restricțiilor economice.