Analist rus: Razboiul declansat de Putin in Ucraina a impartit Rusia in 5 triburi
„Vladimir Putin a spulberat o identitate post-sovietica si asa slaba si contradictorie”, scrie analistul Leonid Bersidtki intr-un editorial din Bloomberg, citat de stiri.tvr.ro.
„Rar se intampla ca un an sa-ti remodeleze complet identitatea nationala, iar 2022 a fost un astfel de an pentru rusi. Razboiul impotriva Ucrainei lansat de Vladimir Putin va avea consecinte ireversibile si de nesters pentru locul natiunii in lume si pentru milioane de oameni care, intr-un fel sau altul, se identifica cu Rusia, cu limba si cu mostenirea sa culturala”, isi incepe analiza Leonid Bersidtki, dupa care puncteaza: „Ucrainenii sunt protagonistii din 2022. Dar nu voi vorbi aici despre acesti eroi si suferinzi: Identitatea lor actuala a inceput sa se coaguleze mai devreme, in urma primei lor incercari de revolutie de la sfarsitul anului 2004. Razboiul aproape ca a finalizat aceasta transformare – un proces de trecere la o limba proprie si de alegere fara echivoc a apartenentei la Occident. Depinde de ei sa-si exprime identitatea puternica forjata acum in batalii, in durere, in adaposturi antiaeriene si in deplasari fortate.”
In continuare, emigrantul vorbeste despre starea rusilor: „In schimb, voi vorbi despre poporul meu, rusii. Pentru multi dintre cei mai ferventi patrioti ai Rusiei, desigur, nici macar nu sunt rus din cauza radacinilor mele evreiesti; mi-au facut adesea cunoscut acest lucru pe retelele de socializare. Cu toate acestea, ca cetatean rus care, prin alegere, nu are alt pasaport, desi indeplineste toate cerintele pentru cetatenia israeliana sau germana, ma simt indreptatit sa nu tin cont de acest punct de vedere”.
„Rusia incearca sa decida daca este un stat-natiune sau un imperiu aspirant, iar pana cand aceasta intrebare fundamentala nu va fi rezolvata, conflicte precum cel legat de Ucraina vor continua sub diverse forme”, a prezis fostul premier suedez Carl Bild cu doua zile inainte ca Rusia sa invadeze Ucraina.
„Cel putin unul dintre motivele pentru care Putin a intrat in razboi in Ucraina a fost acela de a-si consolida versiunea sa de identitate nationala rusa, astfel incat aceasta sa-i poata oferi tipul de sprijin popular pe care il doreste fara a constitui amenintarea pe care ar reprezenta-o o adevarata miscare nationalista rusa independenta de stat”, scria Paul Goble, fost expert in Rusia la Departamentul de Stat al SUA, in 2016, la doi ani dupa anexarea Crimeei, citeaza Beristki.
Apoi analiza lui ajunge la o concluzie: „Stadiul actual al razboiului, deosebit de mortal, a facut prea putin pentru a rezolva conflictele inerente autoidentificarii rusesti. In schimb, se pare ca i-a impartit pe rusi – pe aceia dintre noi carora le pasa de autoidentificarea noastra – in cel putin cinci grupuri distincte”.
Oamenii sistemului – statalistii versus nationalistii rusi
„Doua dintre ele sunt ferm in tabara pro-razboi si, prin urmare, sunt libere sa vorbeasca publicului rus intern aproape fara cenzura. Primul, din care pare sa faca parte si Putin, se identifica cu statul rus si, prin urmare, cu taramul sau imperial vestigial, mai degraba decat cu etnia rusa. Intr-un discurs din luna martie, el a recunoscut ca este rus din punct de vedere etnic, dar a continuat spunand ca povestile de eroism militar l-au facut sa se simta parte din oricare si din toate numeroasele etnii ale Rusiei: ‘Sunt daghestan, cecen, ingus, rus, tatar, evreu, mordvin si osetin – si lista poate continua’.
Traditia statalista, care a dainuit in perioada tarista, sovietica si post-sovietica, nu se bazeaza pe sange – este o traditie a maretiei prin slujirea unui tron divin sau cvasi-divin, iar multi dintre oficialii si propagandistii lui Putin, care nu sunt rusi din punct de vedere etnic, adera la ea. Filozoful Alexandr Dughin, care si-a pierdut o fiica intr-un atac terorist anul acesta, a imprumutat multe dintre postulatele sale ideologice, candva marginalizate, masinii de propaganda a Kremlinului. Desi par a fi inradacinate in nationalismul rusesc, acestea sunt de natura imperiala si etatista si, prin urmare, usor de adaptat la nevoile lui Putin”, mai spune analistul rus.
Despre al doilea grup: „Cu toate acestea, ‘miscarea nationalista autentica’ despre care a scris Goble a capatat o noua proeminenta. Reprezentata de personaje precum Igor Girkin (Strelkov), instigatorul razboiului din Ucraina si o serie de administratori Telegram pro-razboi din ce in ce mai populari, aceasta miscare pune in centrul atentiei etnia rusa si respinge o mare parte din statul rus si din elita pro-guvernamentala ca fiind prea cosmopolita, prea ne-rusa. Ministrul apararii Serghei Soigu, un etnic tuvan, este cel mai dispretuit tap ispasitor. Sustinuti de o mare parte a comunitatii de voluntari care ajuta la aprovizionarea fortelor de invazie rusesti si de multi dintre soldatii de pe front, nationalistii au inca putina influenta politica. De asemenea, sunt obisnuiti sa fie dati la o parte. Cu toate acestea, pe masura ce razboiul continua si statul se dovedeste din ce in ce mai decadent si mai slab, perspectivele si pozitia lor in randul populatiei nu pot decat sa se imbunatateasca”.
„Pentru aceste doua grupuri, razboiul din Ucraina este natural, inevitabil si, in cele din urma, poate fi castigat. Poate ca ucrainenii sunt apropiati din punct de vedere etnic si cultural de rusi, dar ei sunt totusi inamicul: pentru etatisti, ca oponenti ai proiectului imperial; pentru etno-nationalisti, ca juniori tradatori (vezi „Taras Bulba” al lui Nikolai Gogol). Rusii pro-razboi nu sunt torturati de contradictii interioare si de constiinte vinovate. Acest lucru poate veni doar daca razboiul este pierdut in mod decisiv, incheie Bersidtki caracterizarea „triburilor” pro razboi.
Despre „triburile” anti razboi el scrie: „Celelalte trei „triburi” rusesti se opun in mod constient sau visceral invaziei – si, prin urmare, sunt reprimate in Rusia sau impinse afara din tara.”
Opozantii din strada si din inchisori
In continuare se refera la cei care fac opozitie fatisa in Rusia: „Doar un singur grup dintre ele, cel mai mic, da dovada de claritate morala. Acesta este format din activistii anti-razboi care se identifica suficient de puternic cu o Rusie viitoare, mai buna, pentru a ramane, a lupta si, aproape inevitabil, a merge la inchisoare. Acestia sunt oameni precum Alexei Navalnii, incarcerat pentru un termen din ce in ce mai mare din ianuarie 2021, dar vocal, in masura in care poate din spatele gratiilor, in condamnarea invaziei, si Ilia Iasin, trimis intr-un lagar penitenciar pentru opt ani si jumatate la inceputul acestei luni, acuzat de ‘raspandirea de falsuri despre armata rusa’. ‘Cand a inceput actiunea militara’, a declarat Iasin in ultima sa luare de cuvant in fata instantei, ‘nu m-am indoit nicio secunda de ceea ce trebuia sa fac. Ma doare fizic faptul ca atat de multi oameni au murit in acest razboi, atat de multe destine au fost schilodite. Jur ca nu regret nimic. As fi putut sa fug, as fi putut sa nu spun nimic. Dar am facut ceea ce trebuia sa fac. Este mai bine sa petreci 10 ani in spatele gratiilor decat sa arzi in tacere de rusine pentru ceea ce se face in numele tau.’ Acest tip de tarie de caracter este, desigur, rar. Multi dintre aliatii lui Iasin si ai lui Navalnii – si pana la un milion de persoane care gandesc la fel – s-au alaturat celui mai mare val de emigrare din Rusia cel putin din anii 1990 incoace. Milioane de alte persoane au ramas in Rusia, preferand un fel de ‘emigratie interna’, un efort de a minimiza interactiunea cu un stat din ce in ce mai agresiv si in cautare de loialitate. Toti acestia sunt fortati sa isi reconcilieze rusificarea – limba lor, cultura lor, imaginea lor de sine – cu politicile rusesti care ii dezgusta. Acest lucru ii face pe ei – si pe noi – o gasca conflictuala, torturata, care sufera de ceea ce Anna Fenko, lector la Universitatea din Amsterdam, numeste ‘identitate difuza’. Potrivit lui Fenko, aceasta ‘apare in interiorul unei persoane care nu este capabila sa integreze aspectele contradictorii ale personalitatii sale si care literalmente nu intelege cine este ea sau el. Aceasta este o stare in care actiunile, deciziile si opiniile unei persoane sunt determinate nu de idei stabile despre sine, ci de circumstante externe aleatorii. O persoana care «se dezlantuie», face tumbe, incapabila sa se regaseasca pe sine si sa-si regaseasca propriul grup.’ Ca semn al unei astfel de deplasari, unii rusi anti-razboi au adoptat chiar si un nou steag – unul alb cu o dunga albastra pe mijloc, la fel ca actualul steag rusesc, dar fara dunga rosie „de culoarea sangelui’; este un steag prea insipid si lipsit de traditie pentru a fi adoptat vreodata, dar care a impodobit multe demonstratii pro-Ucraina in Europa.”
Cei care asteapta o minune pentru a-si relua viata in marile orase ruse si cei care au decis sa mearga mai departe
Ultimele doua „triburi” sunt analizate pe rand: „Marele grup de persoane stramutate fizic sau psihologic poate fi impartit in doua grupuri distincte: cei care asteapta sa fie salvati si cei care au decis sa mearga mai departe.
Primul grup include majoritatea celor care au ramas in urma si un numar semnificativ dintre cei care au plecat. Acestia exista si contribuie la formarea unei bule de informatii centrate pe Rusia, indiferent daca se afla la Moscova, Riga, Tbilisi sau Berlin. Din interiorul acestei bule – o bula anti-Putin, antirazboi, dar care se bazeaza inca, in mare parte, pe ingamfare imperiala sau pe un sentiment distinct moscovit de indreptatire si superioritate – realitatea inconjuratoare pare neclara si, mai presus de toate, temporara. Ea nu trebuie sa interfereze cu asteptarea; lumea le datoreaza acestor exilati rusi sa le lase orgoliul intact. La inceputul acestei luni, autoritatile letone au retras licenta de emisie a postului de televiziune rusesc cu sediul la Riga, TVRain, pentru ca a refuzat sa isi subtitreze emisiunile in letona si pentru frecvente ‘scapari de limbaj’ ale gazdelor sale care, pentru letoni, aratau o atitudine de simpatie fata de trupele rusesti care lupta in Ucraina. O mare parte a comunitatii de emigranti s-a revoltat, acuzand guvernul leton de ‘rusofobie’, in timp ce propaganda lui Putin a ironizat TVRain ca fiind tradatori care nu sunt bineveniti nicaieri. Episodul este tipic: cei care asteapta nu simt nevoia sa ‘mearga pe plan local’. In schimb, ei doar asteapta sa le vina vremea (de preferinta in compania multor colegi vorbitori de limba rusa), pana cand ceva – nu au o idee clara despre ce, poate moartea lui Putin, poate capitularea militara a Rusiei – le va permite sa se intoarca la viata lor relativ confortabila de dinainte de razboi in marile orase ale Rusiei. Identificarea lor de sine este cu acele vieti intrerupte si abandonate, cu o Rusie care a incetat sa mai existe atunci cand a inceput invazia.”
Bersidtki caracterizeaza „tribul” din care considera ca face parte astfel: „Familia mea face parte din ultimul grup, cel care a decis sa nu traiasca in bucla. Nu este vorba ca nu credem intr-un viitor mai bun pentru Rusia – doar ca suntem prea lasi pentru a calca pe urmele lui Navalnii si Iasin si nu suntem siguri cum putem contribui la apropierea acestui viitor. Asa ca am decis pur si simplu ca viata este prea scurta pentru a astepta si am facut un compromis. Ne-am mutat in Germania cand a inceput razboiul din Ucraina, in 2014, cu intentia de a ne stabili in Europa, acum ca tara noastra a ales sa nu mai fie europeana. Am investit in invatarea limbii, intr-o casa noua, intr-o educatie non-ruseasca pentru copii; am adoptat o pozitie intentionat umila, hotarand sa nu criticam abordarile locale, ci sa presupunem ca acestea au sens. Cu alte cuvinte, ne-am amestecat cu multimea – totul in timp ce ne identificam in continuare ca rusi. Sa ne prefacem ca suntem altcineva ni s-a parut nepotrivit, asa ca am continuat sa vorbim in rusa acasa, citind si ascultand in rusa cel putin la fel de mult ca in germana si engleza. Ceea ce s-a schimbat pentru noi in acest an a fost presiunea responsabilitatii comune pentru razboi, o povara de care nu ne puteam scutura din cauza faptului ca ne pastram identitatea de sine. Am putut face fata – nu prea bine, trebuie sa recunosc – doar datorita umilintei pe care am avut timp opt ani sa o exersam, o atitudine care nu vine in mod natural pentru un rus.”
Nu ne este rusine de ceea ce suntem, ci de ceea ce a devenit tara noastra
In finalul analizei, Berdistki se refera si la pozitia Kremlinului fata de diaspora dar trage si o concluzie amara: „In iunie, intrebat ce parere are despre oamenii care se simt rusinati ca sunt rusi, Putin a spus urmatoarele:
‘Stiti, cei care se simt rusinati sunt cei care nu-si leaga destinul, viata, viitorul copiilor lor de tara noastra. Nu le este doar rusine – ei nu vor sa aiba probleme in acele parti ale lumii in care vor sa traiasca si in care vor sa-si creasca copiii.’
Nu mai sunt surprins cand Putin rateaza atat de spectaculos. Totusi, cu aceasta remarca, a reusit sa caracterizeze gresit toate cele trei grupuri anti-razboi. Eroii, Navalniii si Iasinii, au refuzat sa emigreze cu mari costuri personale. Cei care traiesc in bula lor cvasi-rusa in asteptarea unui act de mila al lui Dumnezeu nu simt nicio afinitate cu tarile care i-au adapostit. Iar cei ca noi stiu ca nu ar suferi nicio consecinta chiar daca am sustine deschis razboiul lui Putin: unii dintre vecinii nostri o fac, si ce daca?
Sentimentul de rusine este insa real si, pana la sfarsitul anului 2022, face parte din autoidentificarea noastra. O victorie rusa nu il poate sterge si o infrangere rusa nu il poate inrautati. Nu ne este rusine de ceea ce suntem, ci de ceea ce a devenit tara noastra. Unii dintre noi suntem chiar constienti de rolul pe care l-am jucat personal in a face sa fie asa. Daca Rusia va fi vreodata reconstruita – in mod necesar, de catre toate cele cinci triburi pe care acest an le-a delimitat cu acuitate – aceasta rusine va intari mortarul care va tine impreuna noua tara.”
