Analiza Bloomberg: „Tarifele lui Trump au dezlantuit cea mai rea dintre toate lumile posibile pentru propriii lui alegatori”

Adaugă ca sursă preferată pe Google

De fapt, acestea nu au nicio legatura cu taxele pe care tara-tinta le-ar putea impune asupra exporturilor americane. Ele sunt pur si simplu concepute pentru a fi proportionale cu deficitul comercial al tarii respective fata de SUA, ajustat in functie de dimensiunea comertului lor bilateral.

Nimeni nu se astepta la aceasta formula – pe buna dreptate, deoarece nicio logica economica sau morala nu o justifica. In retrospectiva, totusi, pare o consecinta naturala a modului in care presedintele Donald Trump concepe in mod eronat comertul mondial. In mod tragic, conceptiile gresite ale lui Trump inseamna, de asemenea, ca alegerile sale politice vor fi mult mai rele pentru consumatorii, investitorii si partenerii americani.

Polonia schimbă regulile jocului în energie. Investiția care poate ajuta Europa de Est

Căderea părului nu apare întâmplător. Ce factori o pot declanșa

Sa presupunem ca dumneavoastra, la fel ca Trump, doriti sa reduceti deficitul comercial global al Americii cu lumea la zero. Fortarea deficitului comercial bilateral cu fiecare tara pana la zero – obiectivul final al acestei formule tarifare – este un mod absurd de ineficient de a realiza acest lucru.

De fapt, tarifele proportionale cu deficitul comercial al unei tari fata de SUA par de fapt concepute pentru a maximiza suferinta consumatorilor americani. Chiar tarile care si-au reconfigurat economiile pentru a raspunde nevoilor americanilor au devenit disproportionat de necompetitive. Tarifele care le sunt aplicate sunt mai mari. Acestea vor parea, in mod fals, mai putin eficiente decat alte economii care au petrecut decenii in care nu au reusit sa produca lucruri dorite de americani la preturi pe care acestia le-ar plati.

Sa privim un exemplu specific: Bangladesh si India. Primul a fost mult timp dependent de exportul de imbracaminte catre Occident. De la tragicul incendiu izbucnit intr-una dintre fabricile sale in urma cu un deceniu, a depus eforturi considerabile pentru a imbunatati standardele de munca; sutele sale de fabrici de textile eficiente au invatat cu minutiozitate cum sa produca haine care sa se potriveasca tendintelor unui anumit trimestru, sa fie de o calitate acceptabila si sa coste mai putin decat daca ar fi fost fabricate oriunde altundeva.

Prin urmare, americanii cumpara mai multe haine fabricate in Bangladesh decat din fabricile din tara lor. Sectorul indian este relativ ineficient, cu fabrici mai mici care nu pot indeplini comenzi mari si au mai putini lucratori cu experienta.

Lumea a fost intoarsa cu susul in jos: Datorita esecului lor de a atrage cumparatori americani, articolele de imbracaminte fabricate in India vor fi taxate cu 26% – cu 11 puncte procentuale mai putin decat tariful Trump pentru Bangladesh, de 37%. In aceasta industrie, o marja de cateva puncte procentuale este suficienta pentru ca toate contractele sa se schimbe. Cu o marja de 11 puncte, fabricile indiene de confectii ineficiente ar trebui acum sa concureze cu Bangladesh – si Vietnam, si Cambodgia – fara macar sa incerce. Aceasta este o veste grozava pentru indieni – si exact genul de irationalitate nebuna pe care multi responsabili politici din New Delhi o asteptau de la Noul Consens de la Washington.

Imbracamintea fabricata in India poate fi acum mai ieftina decat cea din Bangladesh, dar fabricile din SUA sunt inca necompetitive cu ambele. Diferenta de cost in cazul comenzilor in vrac intre India si Bangladesh poate fi de 10 %, o prapastie de netrecut in aceasta afacere. Dar diferenta de cost dintre Bangladesh si SUA este cu un ordin de marime mai mare. Tricourile fabricate in SUA pot fi de doua sau trei ori mai scumpe de produs..

Trump si-a vizat in mod deliberat proprii alegatori cu aceste tarife. O taxa unica ar fi redus bunastarea consumatorilor, crescand preturile pentru toata lumea. Dar ar fi pastrat, pentru o vreme, lanturile de aprovizionare dezvoltate de-a lungul deceniilor pentru a servi America.

Si daca credeti, la fel ca Trump, intr-o renastere a productiei in spatele zidurilor tarifare, un tarif fix este singurul lucru care ar putea functiona. O taxa constanta de 20 % ar oferi o tinta clara pentru posibilii investitori in articole de imbracaminte din SUA: Obtineti costuri in vrac la mai putin de 20 % din Bangladesh si sunteti competitivi. Si pana in momentul in care productia americana atinge aceasta tinta si incepe sa inlocuiasca cel mai eficient producator strain, americanii continua sa beneficieze de competenta si expertiza existenta a tarii respective.

In schimb, aceste tarife proportionale – nu reciproce – vor asigura faptul ca consumatorii americani sunt fortati in mod deliberat sa cumpere produse inferioare din strainatate, care in plus vor fi acum si mai scumpe. Produsele de calitate inferioara si mai scumpe din India sau Columbia (tarife de 10 %, cu 27 de puncte procentuale mai mici decat cele din Bangladesh) vor aparea brusc in magazinele din SUA.

Nu vor fi create noi locuri de munca, asa cum a promis Trump. Chiar si in scenarii optimiste, investitiile nu pot reveni acum in fabricile de confectii din SUA. Trump s-a asigurat ca tinta de pret pe care noua productie americana trebuie sa o atinga acum pentru a obtine profit a devenit atat ridicata, cat si imprevizibila. A disparut cerinta simpla: bateti costul plus tarifele din Bangladesh, deoarece piata a demonstrat ca acestia produc cel mai bine tricouri si, prin urmare, daca ii bateti pe ei, ii bateti pe toti.

Daca Bangladesh se confrunta cu un cost unitar mai ridicat decat toti concurentii sai, investitorii nu se mai pot baza pe intelepciunea istorica a pietei. In schimb, ei trebuie acum sa isi imagineze exact cat ar costa ipoteticele tricouri fabricate in India, al caror pret este in prezent stabilit de fabricile din Bangladesh, daca productia ar fi transferata din Bangladesh in aceasta tara. Ar trebui sa repete aceasta operatiune pentru fiecare concurent posibil si sa o revizuiasca in fiecare an, in functie de tara care atrage investitii de crestere a productivitatii in lumea post-proportionala a tarifelor.

Daca suna ca un cosmar, nu va inselati. De fapt, tarifele lui Trump sunt concepute pentru a maximiza incertitudinea. Multi au sperat ca acestea vor constitui o singura lovitura pentru preturi, iar orice lovitura inflationista va fi „trecatoare”. Dar aceasta formula tarifara aproape garanteaza ca incertitudinea este continua, iar inflatia va fi sustinuta.

Acest lucru e cauzat de faptul ca restrictiile comerciale impuse de haotica administratie Trump nu combat doar teoria economica impamantenita de decenii. Ele sunt concepute pentru a combate 20 de ani de intelepciune cumulata a pietei – intelepciunea care a decis nu doar ca Vietnamul era mai ieftin decat SUA, ci si ca era mai eficient decat Indonezia. Pentru alegatorii sai, tarifele lui Trump au dezlantuit cea mai rea dintre toate lumile posibile.