Analiza germana: „Armata rusa cunoaste doar obedienta si supunerea/ Supune-te si taci, altfel ai incurcat-o”
Istoricul Martin Schulze Wessel explica de ce Rusia isi omoara in mod repetat si fara mila proprii soldati, scrie Frankfurter Allgemeine Zeitung.
Zeci, poate sute de soldati ai armatei rusesti de invazie tocmai au murit in Ucraina pentru ca nimeni de la baza lor din Makiivka nu a avut grija de siguranta lor. Seful Statului Major ucrainean, Valeri Zalujni, spune ca aceasta neglijenta se datoreaza faptului ca, de la tarul Petru I incoace, ofiterii rusi au urmat modelul „dershimorda” – adica deviza: „Supune-te si taci, altfel ai incurcat-o”.
Rusia este modelata de experienta secolelor de serbie si apoi de dictatura sovietica. Pentru elite, masele de oameni erau in cea mai mare parte doar un mijloc de productie. De aceea conducerii militare nu-i pasa de vietile propriilor soldati.
In orice caz. In Rusia, pana in secolul al XIX-lea, servitutea a creat o distanta enorma intre ofiteri si soldati. Iar aceasta distanta nu a scazut in Uniunea Sovietica.
Mai este cazul si astazi?
Cazul Makiivka arata o iresponsabilitate care nu este un caz izolat. Ea reliefeaza nu numai armata rusa, ci si societatea rusa in ansamblu – la fel ca fenomenul coruptiei. Acest razboi expune in mod brutal slabiciunea intregii administratii din Rusia.
Cand a aparut sistemul oligarhilor rusi, dupa sfarsitul Uniunii Sovietice, a aparut termenul de „plancton”. El descria viziunea elitei noilor bogati asupra multimii: oamenii apareau ca niste roiuri de microorganisme destinate doar sa fie mancate de balene.
Cinismul oligarhilor post-sovietici are radacini istorice adanci. Dar altceva este, de asemenea, important: o abordare colectivista in Biserica Ortodoxa Rusa. In Ortodoxia rusa, asa cum este inteleasa de actuala conducere a bisericii, religia nu este in primul rand conversatia individului cu Dumnezeul sau. Este vorba despre comunitate ca intreg, iar din punctul de vedere al ortodocsilor rusi, comunitatea de credinta si comunitatea nationala sunt unul si acelasi lucru. Ca urmare, vietile soldatilor individuali conteaza prea putin. Sacrificiul lor este acceptat pentru ca un soldat care moare pentru Rusia obtine o mantuire cvasi-religioasa.
O fresca din Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova il arata pe tarul Ivan cel Groaznic arzand un oras inamic si fiind binecuvantat de Maria si de Pruncul Iisus. Putin isi prezinta astazi atacul asupra Ucrainei ca pe o lupta impotriva „satanismului” Occidentului. Una si aceeasi traditie?
Pana in prezent, in Rusia exista o sacralizare a violentei si a eroilor militari. In primavara, Putin a ridicat la rang de unitate de garda o brigada aparent implicata in masacrul de la Bucea. Acest lucru arata ca orgiile de violenta sunt recompensate si astazi de seful statului rus.
Pe langa dispretul fata de fiintele umane, dezastrul de la Makiivka arata, de asemenea, un grad uimitor de incompetenta din partea conducerii militare ruse. Acest lucru a fost evident si in atacul nereusit asupra Kievului. De unde vine acest lucru?
In primul rand, armata rusa nu are o conducere interna, ci doar comanda si supunere. Acest lucru este tipic pentru dictaturi. In schimb, conducerea interna, ca in NATO, se bazeaza pe faptul ca subofiterii si soldatii isi inteleg si ei sarcinile si au o autoritate decizionala limitata. In plus, armata rusa a avansat recent mai ales cu proiecte de amploare. Aprovizionarea si echipamentul au fost neglijate. Exista aici paralele cu secolul al XIX-lea. Tarul Nicolae I era mereu in uniforma, armata era o piesa de spectacol a grandomaniei sale, caii de cavalerie erau antrenati mai mult pentru parada decat pentru razboi. Ca si in cazul armatei lui Putin inainte de atacul asupra Ucrainei, aceast mascarada a mascat defecte grave.
In Razboiul Crimeii din 1853, Nicolae a fost invins de britanici, francezi si turci. Inaintarea Rusiei in Balcani a fost oprita, pierderile au fost enorme, iar tarul a fost terminat.
Iar acest lucru s-a datorat in parte omisiunilor din perioada anterioara. De exemplu, nu exista o linie de cale ferata din centrul Rusiei spre sud. Ofiterii au bagat in buzunare banii destinati soldatilor, iar trupele erau demoralizate.
De asemenea, din Ucraina, am auzit din nou si din nou ca unitatile rusesti au ramas blocate din cauza lipsei de piese de schimb si de combustibil.
In acel moment, insa, infrangerea de dupa moartea tarului a declansat reforme in armata si in societate. Tara a gestionat socul in mod pozitiv la acea vreme. Asadar, doar o infrangere a Rusiei poate duce la o rasturnare de situatie, care apoi sa aiba consecinte pozitive si pentru rusii insisi, pentru societatea rusa.
Pe de alta parte, in Primul Razboi Mondial, esecul conducerii militare ruse a contribuit la declansarea Revolutiei din Octombrie, iar in cele din urma familia tarului a fost asasinata. Asa ca s-ar putea spune: Supravietuirea lui Putin depinde de rezultatul acestui razboi?
Regimul lui Putin nu va mai putea exista dupa o infrangere. In principal pentru ca minciuna despre nazistii ucraineni care ar trebui exterminati se va prabusi dupa infrangere.
Este inevitabila infrangerea? Rusia i-a invins in cele din urma pe Napoleon si pe Hitler – in ciuda tuturor slabiciunilor sale.
Razboaiele impotriva lui Napoleon si a lui Hitler au fost razboaie ale poporului. Soldatii stiau ca era in joc existenta patriei. Aceasta este diferenta. Soldatii rusi nu apara nimic astazi, chiar daca Putin vrea sa le faca sa creada contrariul. Ucraina este cea care duce astazi un razboi al poporului pentru supravietuirea sa. Si tocmai pentru ca mitul razboiului popular este atat de puternic in Rusia, ar trebui ca la un moment dat sa fie clar si pentru rusi ca acest razboi nu poate fi castigat.
Lovim „drept la tinta” si pe Telegram. Abonati-va si la canalul AK24 de Telegram.
