Pe baza datelor colectate de sateliți între 2002 și 2024, o nouă analiză realizată de cercetătorii de la University College London (UCL), în colaborare cu Watershed Investigations și The Guardian, arată că rezerve vaste de apă dulce din Europa se reduc. Studiul arată o scădere semnificativă a stocurilor de apă în sudul și centrul continentului, din Spania și Italia până în Polonia și anumite regiuni din Marea Britanie.
Sateliții au măsurat modificările câmpului gravitațional al Pământului, determinând astfel variațiile în apa subterană, râuri, lacuri, umezeala solului și ghețari. Conform analizei, nordul și nord-vestul Europei, inclusiv Scandinavia și unele zone din Marea Britanie și Portugalia, devin mai umede, în timp ce sudul și sud-estul continentului, precum și părți din Franța, Elveția, Germania, România și Ucraina, se confruntă cu o uscăciune accentuată.
Cercetătorii afirmă că aceste tendințe coincid cu datele climatice. „Când comparăm datele privind totalul rezervelor de apă terestră cu seturile de date climatice, tendințele se corelează”, a declarat Mohammad Shamsudduha, profesor la UCL.
Doctorandul Arifin a izolat datele privind apa subterană și a constatat că tendințele acesteia reflectă tabloul general, ceea ce indică o epuizare a rezervelor ascunse de apă dulce ale Europei. În Regatul Unit, situația variază între regiuni, vestul devenind mai umed, iar estul mai uscat. „Modelul precipitațiilor se schimbă. Vedem averse mai intense și perioade mai lungi de secetă, în special vara”, a precizat Shamsudduha, citat de The Guardian.

Apa subterană, considerată mai rezistentă la schimbările climatice, este afectată de faptul că ploile abundente de vară duc la pierderi prin scurgere rapidă, iar perioada de reîncărcare din timpul iernii poate scădea. În sud-estul Angliei, unde apa subterană acoperă aproximativ 70% din necesarul public, aceste modificări pot crea probleme.
Datele Agenției Europene de Mediu arată că volumul total de apă extrasă în UE între 2000 și 2022 a scăzut, dar extracțiile din apa subterană au crescut cu 6%, în principal pentru alimentarea populației (18%) și agricultură (17%). În 2022, apa subterană a reprezentat 62% din alimentarea publică și 33% din necesarul agricol.
Comisia Europeană afirmă că strategia de reziliență a apei urmărește sprijinirea statelor membre în adaptarea la schimbările climatice și la presiunile antropice. Strategia este însoțită de o recomandare privind eficiența apei, ce urmărește o creștere a eficienței cu „cel puțin 10% până în 2030”, inclusiv prin reducerea pierderilor din rețelele de distribuție.
Hannah Cloke, profesor de hidrologie la University of Reading, a declarat că aceste tendințe pot duce la restricții severe de apă în Anglia dacă precipitațiile necesare nu vor fi înregistrate în lunile următoare. Agenția pentru Mediu a avertizat deja că seceta ar putea continua până în 2026 fără cantități semnificative de ploaie.
Ministrul pentru apă, Emma Hardy, a declarat că presiunea asupra resurselor de apă este în creștere și că guvernul dezvoltă noi rezervoare pentru a asigura reziliența pe termen lung. Cloke a afirmat că soluțiile trebuie să includă reutilizarea apei, reducerea consumului, separarea apei potabile de cea reciclată, soluții bazate pe natură și planificarea adecvată a dezvoltărilor urbane.
Tendința de uscăciune din Europa va avea efecte „de amploare” asupra securității alimentare, agriculturii și ecosistemelor dependente de apă, potrivit lui Shamsudduha. Reducerea rezervelor din Spania ar putea afecta direct și Marea Britanie, care depinde de importurile de fructe și legume din sudul Europei.
La nivel global, regiuni întinse din Orientul Mijlociu, Asia, America de Sud, coasta vestică a SUA și Canada, precum și Groenlanda, Islanda și Svalbard, prezintă aceleași tendințe. În Iran, autoritățile se pregătesc pentru „ziua zero”, când apa de la robinet ar putea deveni indisponibilă, iar președintele Masoud Pezeshkian a declarat că, dacă raționalizarea nu va funcționa, ar putea fi necesară evacuarea Teheranului.