Ultimele zile ne-au aratat urmele unei schimbari de atitudine a lui Trump la adresa lui Vladimir Putin. El si-a „aratat coltii” pentru prima data la adresa presedintelui rus, in ciuda faptului ca nu e niciun secret ca il respecta si admira pana in punctul in care liderii mondiali il considera un as in maneca Moscovei.
De ce? Pentru ca Putin a intins mult coarda in punctul vulnerabil al presedintelui american. Orgoliul sau gigantic, adolescentin. Orgoliul sau care trebuie sa fie mereu gadilat, respectat, tratat ca un ou sau un portelan fragil. Orgoliul sau care l-a facut sa oscileze intre a sustine Ucraina si a-i fi total ostila, asta in decurs de cateva saptamani.
Or acestui orgoliu ii poti oferi doar vorbe, insa trebuie sa plusezi si cu ceva concret. Si mai ales nu trebuie sa mergi in directia opusa.
Iar Putin l-a facut pe Trump sa para ridicol, slab, si l-a sfidat aproape deschis atunci cand a bombardat sangeros orasele ucrainene, un lucru absolut inutil din punct de vedere militar. Dar deloc o practica neobisnuita. Putin a bombardat orasele ucrainene chiar si cand ele erau vizitate de lideri mondiali, asa ca nu e o surpriza. Putin vrea sa arate ca isi poate bate joc de oricine, aproape deschis sau de-a dreptul deschis. Umilirea este o arma pentru el.
De asemenea, liderul de la Kremlin da senzatia ca l-a dus de nas pe cel de la Casa Alba, deschis, cu prelungirea inutila a discutiilor de pace pentru Ucraina, refuzand chiar oferirea de concesii semnificative.
In acest moment, presedintele american se poate lauda cu practic nimic in privinta Ucrainei. Mai mult, tot mai multi americani sunt nemultumiti de ce face in privinta acestei tari. Dar si mai nemultumiti sunt europenii, constienti ca incurajarea Rusiei afecteaza in primul rand securitatea europeana, nu pe cea americana.
Nu e de mirare ca Trump a trecut de la „Vladimir, STOP!” la amenintari cu noi sanctiuni la adresa Rusiei. Desi e la fel de adevarat ca Putin poate apasa din nou butonul concesiilor mai mult simbolice si a flatarii lui Trump. Sa vedem insa cat merge, atat timp cat nu sunt progrese semnificative. Pana si Trump va intelege ca a fost pacalit, ridiculizat, lasat de rasul lumii.
Iar asta poate fi un atu pentru lumea libera.
Daca Trump nu are principii, vederi largi si nu ii pasa cu adevarat daca afecteaza interesele aliatilor sau chiar pe ale Americii pe termen medie si lung, e bine ca ii pasa de el. De orgoliul sau.
Trebuie doar sa speram ca balanta se inclina in directia unei actiuni pe tema asta, nu doar a unei schite de actiuni oprite de un balet de imagine si flatare bine gandit al rusilor.