Războiul comercial dintre China și Statele Unite a reînceput. Mărul discordiei: pământurile rare. Restricțiile puse de China la import l-au înfuriat pe președintele american Donald Trump, care a anunțat că va impune Chinei tarife de 100%. Aceste 17 elemente cu proprietăți magnetice și conductive, cu nume greu de reținut, sunt dorite de toată lumea, din câteva motive extrem de evidente. Sunt esențiale pentru o serie de industrii moderne: de la televizoare cu ecran plat la telefoane inteligente la turbine eoliene. Și, extrem de important, pentru producerea armelor performante, de la rachete ghidate la avioane F-16.
China controlează nu mai puțin de 92% din piața mondială a pământurilor rare – care nu trebuie confundate cu mineralele rare, care sunt altceva.
Un procent uluitor dacă te gândești la cât de importante sunt. Cum a reușit China să controleze aceste elemente esențial?
Răspunsul simplu: Noroc geologic și mișcări timpurii.
Norocul ține de faptul că statul chinez are pe teritoriul său peste 60% din rezervele dovedite și accesibile de pământuri rare din lume. Cu alte cuvinte, nu îi este deloc greu să aibă acces la ele.
Dincolo de asta însă, China s-a mișcat din timp pentru a putea folosi aceste resurse. Beijingul a înțeles utilitatea lor, iar apoi a depus eforturi ca pe lângă rezervele sale să cumpere, să rafineze și apoi să vândă în parte rezervele altor state. Fiind un stat totalitar, China s-a putut mișca mai ferm decât europenii sau americanii. Pe o parte a ignorat multe condiții de mediu care în Europa și America sunt obligatorii, în condițiile în care extragerea pământurilor rare este toxică. Pe alta, a preferat ca mult timp să extragă în pierdere și să folosească subvenții masive pentru a pune pe picioare o industrie solidă a pământurilor rare.
Și iată că a reușit!
De aproximativ două decenii, China domină piața. Asta nu înseamnă doar profituri pentru sine, înseamnă și că are mari atuuri asupra restului lumii. Desigur că toți vor să producă televizoare, telefoane, rachete și multe altele. Și la fel de sigur că statul chinez poate folosi faptul că deține cele mai mari rezerve din elementele esențiale pentru producție. Iar statul chinez chiar o face. A făcut-o cu Uniunea Europeană, a făcut-o cu Japonia în timpul tensiunilor comerciale din 2010-2011 și o face acum cu America și restul lumii.
Alte state, de la SUA la țările europene la Australia și Canada, încearcă acum să recupereze, însă vor avea nevoie de mult timp, mulți ani pentru a reduce semnificativ dependența de China.
Nu ar trebui totuși să considerăm că țara condusă de Xi Jinping are „lumea la degetul mic” datorită acestui atu. China depinde la rândul său cu alte chestiuni de America, Europa și restul lumii. Economia sa depinde de exporturi chiar în aceste zone dezvoltate, iar nevoile sale de importuri tehnologice de acolo sunt foarte mari din moment ce China nu produce multe echipamente acasă la ea.
Avantajul în domeniul pământurilor rare rămâne, totuși. Iar restul lumii trebuie să reducă sau anuleze această dependență în deceniile viitoare. Pentru că face China tot mai puternică.