Acum câteva zile, atacarea Iranului de către America părea iminentă. Președintele Donald Trump a dat de înțeles că va face asta, chiar transmițându-le protestatarilor că „ajutorul e pe drum” și îndemnându-i să continue protestele. Azi, Trump spune că nu va ordona atacarea Iranului pentru că „uciderile au încetat în cea mai mare parte”.
Ce s-a întâmplat? Teama de haos în primul rând. Statele din regiune, în special Arabia Saudită, Oman și Qatar, au presat intens administrația Trump să nu atace Iranul. Temerea a fost că turbulențele aduse de atacul propriu-zis și contraatacurile iraniene, dar mai ales o eventuală cădere a regimului, ar fi putut aduce un haos greu de controlat în regiune.
Căderea unui regim și înlocuirea sa cu nimic altceva decât haos este o amenințare pentru toată lumea, fie că acel regim era benign sau malign. Când autoritatea statului cade, ea poate lăsa locul rapid unor grupări armate diverse și periculoase, unor valuri de refugiați care inundă statele din jur, proliferării armamentului, inclusiv a tehnologiei nucleare și așa mai departe.
Cel mai bun exemplu de consecințe negative poate fi văzut chiar în Irakul vecin. Prăbușirea regimului Saddam Hussein după invazia americană din 2003 a adus mulți ani de război civil, haos și distrugeri, precum și ascensiunea unor inamici mai periculoși, de la grupările teroriste Al Qaeda și Statul Islamic (ISIS) la miliții pro-iraniene bine înarmate și combative. Iar asta în condițiile în care americanii au avut trupe pe teren, au instalat o administrație provizorie, apoi guverne autohtone, irakiene. Ceva ce nu se poate face în Iran.
Statele arabe vecine Iranului, deși sunt temătoare față de acesta și multe decenii i-au fost de-a dreptul ostile din cauza politicii agresive a regimului de la Teheran dar nu numai, știu ce se poate întâmpla dacă regimul cade necontrolat.
Arabia Saudită, care sub ambițiosul prinț moștenitor Mohammed bin Salman, a schimbat ușor orientarea, nu mai este același mare rival al Iranului, ba relațiile s-au îmbunătățit semnificativ. Deși cele două state sunt departe de a fi prietene, Arabia Saudită preferă un Iran relativ stabil, mai ales că acum este slăbit de bombardamentele americane și israeliene din 2025, rețeaua sa de proxy precum Hezbollah sau regimul Assad este în mare parte distrusă. Iranul nu mai este atât de amenințător.
Pe de altă parte, există numeroase informații în presa americană că agențiile de informații din subordinea lui Trump l-au informat că într-adevăr un atac militar ar prezenta o serie de riscuri. Începând de la riscul ca regimul iranian să nu cadă până la riscul ca el să cadă, dar într-o manieră necontrolată.
Așa că este posibil ca Trump să fi decis că atacarea Iranului în acest moment prezintă mai multe riscuri decât oportunități. Regimul de la Teheran, explicabil de temător, a făcut tot posibilul să trimită cele mai bune semnale către Trump, inclusiv amânând execuții și luând-o mai încet cu reprimarea violentă a protestelor.
Asta nu înseamnă că Trump nu poate ataca Iranul undeva în viitor, depinzând de cum evoluează lucrurile. Însă pentru moment spectrul unui atac aerian american s-a îndepărtat.
Între timp, protestele anti-regim din Iran s-au redus semnificativ în fața represiunii, dar și pentru că Trump a cotit-o brusc.
Cert este că pe termen scurt au scăzut semnificativ șansele să avem un conflict internațional în Iran.