ANALIZĂ. Regimul din Iran a ucis până la 30.000 de protestatari. Vor rămâne lucrurile așa?

Regimul de la Teheran a reprimat sângeros protestele din ianuarie 2026. Crimele în masă au constituit singura cale pentru ca guvernarea condusă de liderul religios Ali Khamenei să supraviețuiască. Și asta a făcut. Bilanțul ar putea ajunge chiar la 30.000 de protestatari uciși. Iar informația nu vine de la vreo publicație obișnuită cu exagerările, ci de la prestigioasa revistă TIME.

Alte publicații au dat de asemenea cifre mari, de la 15.000 la 20.000 de oameni morți. Cei mai mulți au murit pur și simplu pentru că s-a tras în mulțime, cu principalii responsabili fiind cei din Gărzile Revoluționare, „pretorienii” regimului.

Numărul este mare oriunde te-ai uita. Rezultatul e că acum mișcarea de protest a fost pur și simplu amuțită. Nu au dispărut și cauzele nemulțumirii din această țară cu peste 90 de milioane de oameni.

O româncă a fost condamnată în Italia după ce și-a drogat iubitul bijutier și i-a furat 30.000 de euro

Disperare: Orban spune că UE și Ucraina „au declarat război” Ungariei

Ele sunt atât politice și sociale, cu populația tânără a Iranului tolerând greu pumnul de fier al strictului regim conservator islamic aflat la conducere, cât și economice. Ultimele proteste au avut drept cauză principală devalorizarea accelerată a monedei naționale, într-un moment în care oricum țara suferă de ani buni din cauza sancțiunilor internaționale și a proastei gestionări a regimului.

Cât mai poate supraviețui acest regim în aceste condiții? Dacă alte dictaturi, de la Coreea de Nord la Eritreea, ne-au învățat ceva, acest lucru este că până și și regimurile falimentare pot rezista multe decenii la rând dacă pot reprima brutal orice semn major de opoziție.

Alte dictaturi ne-au arătat însă că se pot prăbuși dacă situația devine atât de gravă încât o parte a elitelor, de obicei cele militare, decid să răstoarne regimul. Deocamdată Iranul este în prima situația. Multe proteste au fost zdrobite în ultimele decenii.

Există însă doi factori externi de luat în seamă. Israel și SUA.

Cele 2 state au toate motivele să vadă plecat regimul de la Teheran, unul războinic și ostil.

Ambele au bombardat Iranul în 2025 pentru a-i distruge apărarea antiaeriană și programul nuclear, cu succes.

Iar luna aceasta Iranul a fost aproape de un nou atac american, pe fondul protestelor.

Doar că Trump s-a oprit în ultimul moment, asta și pe fondul faptului că America nu era total pregătită pentru un atac. Dar mai ales pentru că mulți dintre vecinii Iranului, în frunte cu Arabia Saudită, Qatar și Oman, au făcut un lobby intens pentru a-l opri pe Trump. Nu de dragul Iranului, condus de un regim de care mai degrabă se tem, ci de frica instabilității care le-ar putea afecta și pe ele dacă guvernarea ayatollahilor (și a Gărzilor Revoluționare) se prăbușește necontrolat.

Întrebarea firească este: mai e un atac american posibil?

Da, pentru că acum regimul este foarte slăbit de proteste. Și a pierdut și mai mult din respectul internațional din cauza reprimării sângeroase a acestor proteste.

În acest moment Iran este un stat slăbit și tot mai izolat internațional. America ar risca mai puțin decât oricând în ultimii aproape 30 de ani dacă l-ar ataca.

Totuși, nu putem miza pe asta.

Cert este că singurul lucru de care suntem siguri este că regimul a supraviețuit, deocamdată. A înecat în sânge încă un val de proteste.

Aproape la fel de sigur este că Iranul va continua să fie în criză economică pentru mult timp de acum încolo dacă nu schimbă cursul și nu ajunge la o înțelegere cu Vestul.

Protestele au zguduit Iranul. Iar reprimarea sângeroasă a lăsat urme. Supraviețuirea regimului depinde acum în primul rând de deciziile – pe bază de toane sau nu – pe care le va lua Trump.