Romanilor le place sa-si voteze presedintele. Constant, prezenta la vot la alegerile prezidentiale este mai mare decat la celelalte tipuri de alegeri. Si romanii se asteapta ca presedintele lor „sa faca”. Cu toate astea, cei mai multi nu stiu ce poate face si ce nu poate face presedintele.
Iar confuzia asta duce la situatii in care o buna parte a alegatorilor ignora alegerile parlamentare, spre exemplu, desi impactul acestora este mai mare decat al celor prezidentiale, in general. Desigur, un presedinte poate schimba multe directii, insa puterile sale formale au limitele lor.
Cand este un presedinte puternic si cand nu?
In ciuda multor pareri ca presedintele are atributii majore doar in sfera relatiilor externe sau a apararii, seful statului roman are puteri extinse si in politica interna.
In primul rand, presedintele numeste premierul. Iar aici are atributii largi. Asa cum am vazut in cazul premierilor PSD numiti de presedintele Klaus Iohannis, acesta poate sa respinga unele propuneri, nu este obligat sa semneze „ca primarul”. O atributie extrem de puternica.
Seful statului are atributii importante si in cazul numirii ministrilor. Desi teoretic poate respinge doar prima propunere, fiind obligat sa o accepte pe a doua, in practica, vezi cazul Lia Olguta Vasilescu, o poate face de mai multe ori, pe diferite motive.
Numirea sefilor procurorilor, desi imparte puterea cu guvernul, ii da presedintelui o alta unealta cu influenta in politica si societate.
Alte numiri, de la cele de ambasadori la atributia de a numi unii judecatori la Curtea Constitutionala, sporesc aceasta forta.
Atributia care starneste cea mai mare teama – si ofera putere semnificativa – in lumea politica si administrativa tine insa de numirea sefilor serviciilor secrete. E adevarat ca acestia trebuie votati de Parlament, dar acesta nu-i poate impune presedintelui niste nume. Mai mult, in cazul vacantarii pozitiei de director al unuia dintre servicii, pozitia este ocupata de unul dintre adjuncti, iar in aceste structuri militarizate oamenii raspund in primul rand in fata sefului statului.
De altfel, mare parte din puterea reala a presedintelui este INFORMALA si vine in primul rand din cumulul acestor atributii principale.
Daca vorbim despre chestiunile cele mai importante care ii preocupa pe oameni, cele care tin de pensii, salarii, inflatie, somaj, investitii, educatie, spitale, acolo atributiile directe ale presedintelui sunt mai reduse. In niciun caz absente, cum cred unii, insa presedintele nu le gestioneaza efectiv zi de zi.
Poate interveni, formal sau informal, direct sau indirect in unele cazuri, dar nu in toate si in functie de context. Pentru asta avem Parlament, avem Guvern, avem birocratie si avem autoritati locale.
Or tocmai alea sunt cele pe care le asteapta rezolvate in primul rand cei care merg sa aleaga presedintele.
Si de aici avem o intreaga serie de confuzii, nemultumiri si frustrare sociala referitoare la ce face si ce nu face presedintele.