Armele false ale Federatiei Ruse. O lista cu arme rusesti formidabile care, de fapt, nu exista
Rusia sufera infrangeri in razboiul terestru si a trecut la tactici de teroare, bombardand instalatiile de infrastructura ucrainene cu ramasitele rachetelor sale de inalta precizie si ale dronelor kamikaze iraniene. Armata, care pana de curand era considerata a doua din lume, a aparut pe campul de lupta in uniforme militare sovietice si, mai nou, in casti si veste de corp iraniene. In acelasi timp, Kremlinul si propaganda sa nu obosesc de zeci de ani sa vorbeasca despre o serie de arme unice in Federatia Rusa, pe care lumea nu le-a mai vazut pana acum, titreaza glavcom.ua
Iata cu ce arme vrea Rusia sa faca sa tremure intreaga lume civilizata.
Sarmat. Nomadul singuratic
De fapt, aceasta arma pare un fals, iar daca va fi adoptata vreodata de armata rusa este o mare intrebare. Sarcina sa principala este de a demonstra pretinsa putere a complexului militar-industrial rusesc.
Lansarea de testare a rachetei Sarmat a fost efectuata o singura data, dupa care s-a decis producerea in masa a acesteia.
Caracteristicile tactice si tehnice ale RS-28 „Sarmat”
- Masa – 208 tone
- Lungimea este de 35,5 m
- Diametrul este de 3 m
- Viteza de zbor este de 6 km/s
- Autonomia este de pana la 18.000 km
Dupa prabusirea Uniunii Sovietice, scutul nuclear rusesc a dat un rateu – rachetele balistice intercontinentale grele R-36M „Satan” si R-36M2 „Voivode”, care se aflau in serviciu de lupta, au fost produse la uzina „Pivdenmash” din Dnipropetrovsk, iar incercarile de a cumpara tehnologia corespunzatoare in Ucraina nu au dus la nimic. In plus, dupa anexarea Crimeei si a unor parti din regiunile Donetk si Luhansk in 2014, Ucraina a intrerupt cooperarea militara cu Federatia Rusa, in principal in domeniul intretinerii rachetelor nucleare.
Rusia, dandu-si seama ca intr-o astfel de situatie, mai devreme sau mai tarziu, isi va pierde cu totul armele nucleare strategice din cauza sfarsitului duratei lor de viata utila, a decis sa isi creeze propria racheta balistica intercontinentala grea. Astfel, in 2016, a aparut proiectul sistemului de rachete RS-28 „Sarmat”.
Noul complex a inceput sa fie dezvoltat la Centrul de rachete numit dupa Makeeva (orasul Mias, regiunea Chelyabinsk), care era specializat in rachete balistice pentru submarine de generatia a treia. Avand in vedere ca „Sarmat” a fost anuntat imediat ca fiind un complex de generatia a cincea (sovieticul „Voivoda” si americanul Minuteman III – doar al patrulea), a aparut intrebarea – cat de bine vor face fata specialistii din Chelyabinsk acestei sarcini. „Roscosmos” a sustinut ca se vor descurca.
Primele doua lansari de testare a „Sarmat” ar fi trebuit sa aiba loc in 2021, dar nu s-a intamplat – produsul nu era inca pregatit pentru acest lucru. Evenimentul mult asteptat de complexul militar-industrial rus a avut loc abia la 20 aprilie 2022, iar multi experti considera ca testele au fost efectuate doar cu scopul de a „flutura pumnul” pe fondul esecurilor militare inregistrate in Ucraina si pentru a reaminti lumii ca Rusia este un mare stat nuclear.
Oficial bucuria Moscovei nu a avut limite. „Sarmat” a fost numit imediat „Satan-2”, s-a spus ca racheta este cea mai puternica din lume, ca este capabila sa loveasca tinte oriunde pe planeta (s-a pus un accent deosebit pe SUA) si ca poate eluda orice sistem de aparare antiracheta existent si viitor
Cu toate acestea, aceste teste nu au impresionat expertii occidentali si armata. „Rusia amana de ani de zile testarea Sarmat si punerea in functiune a acestuia. Iar astazi este un mijloc foarte rudimentar. Pentru a pune racheta in functiune, trebuie efectuate teste timp de mai multi ani – pentru a identifica toate deficientele si defectele si pentru a le corecta. Dar Rusia nu are timp pentru asta”, a explicat Oleksandr Kovalenko, un expert de frunte al Centrului de Cercetari Militare si Politice din Ucraina.
In primavara, seful Roscosmos de la acea vreme, Dmitro Rogozin, a promis ca va efectua cel putin inca trei lansari de testare a Sarmat in 2022. Dar evenimentele au inceput sa evolueze destul de rapid. La 16 august, a fost semnat un contract de stat pentru fabricarea si furnizarea RS-28, la 18 noiembrie s-a anuntat ca testele de zbor ale complexului de rachete au fost finalizate cu succes (desi a fost singurul), iar la 23 noiembrie s-a anuntat ca productia in serie a rachetei Sarmat a inceput deja.
Se afirma ca vor fi rate foarte ridicate de productie a noilor rachete. Primul regiment, inarmat cu „Sarmat”, ar trebui sa intre in misiune de lupta pana la sfarsitul anului 2022. Iar in urmatorii doi ani, ar trebui sa fie desfasurate 48 de unitati RS-28. Adica, va fi necesar sa se produca cel putin 24 de rachete pe an. Dar chiar si in perioada sovietica, Uzina de Constructii de Masini din Krasnoiarsk, unde se asteapta ca Sarmat sa fie asamblata, nu producea mai mult de 20 de rachete balistice intercontinentale anual.
Un aspect interesant. Inca de la inceputul programului, s-a anuntat ca cele mai moderne rachete balistice intercontinentale RS-28 vor fi purtatoarele unitatilor de lupta hipersonice inaripate „Avangard” (imagini animate ale caror operatiuni au fost prezentate de Putin inca de la 1 martie 2018). Dar se pare ca conceptul s-a schimbat – dictatorul rus a declarat ca „sarmatii” se pregatesc sa fie implicati in loviturile asupra Ucrainei.
Su-57. Nu reuseste sa se incadreze in generatia a cincea
Pana in prezent, avionul de lupta rusesc Su-57 poate fi considerat un aparat de lupta de cel mult de generatia a patra.
Caracteristicile tactice si tehnice ale lui Su-57
- Lungime – 19,4 m
- Inaltime – 4,8 m
- Anvergura aripilor este de 14 m
- Greutatea maxima la decolare este de 35,5 tone
- Greutatea combustibilului este de 11,1 tone
- Durata zborului este de pana la 6 ore
- Plafonul practic este de 20.000 m
- Viteza maxima este de 3.000 km/h
In mai 2001, Rusia s-a gandit sa creeze un avion de vanatoare de generatia a cincea, care sa arate ca Federatia Rusa este, de asemenea, o mare putere aviatica. La urma urmei, la acea vreme, testele de zbor ale avionului de vanatoare multifunctional F-22 Raptor de generatia a cincea erau deja in curs de desfasurare in Statele Unite de aproape patru ani, iar crearea avionului de vanatoare-bombardament multifunctional F-35 Lightning II de generatia a cincea era in plina desfasurare.
Avioanele de lupta din a cincea generatie au inceput sa fie dezvoltate de la sfarsitul secolului XX si difera de cea de-a patra generatie prin urmatoarele caracteristici:
- – Utilizarea tehnologiei stealth si a tehnologiilor de reducere a vizibilitatii
- – Amplasarea armelor in interiorul fuselajului
- – Zbor la viteza supersonica fara utilizarea postcombustiei (arderea combustibilului suplimentar pentru a creste temporar forta de propulsie)
- – Avionica mai avansata (un set de sisteme electronice, in principal de pilotaj si navigatie)
In prezent, SUA dispun de avioane de lupta din generatia a cincea – F-22 Raptor si F-35 Lightning II, dar si China – avionul de lupta multirol J-20.
In timpul dezvoltarii, avionul de lupta rusesc de generatia a cincea, care trebuia sa inlocuiasca avionul de lupta greu Su-27, a primit numele de lucru T-50. Ca baza a fost luat Su-47 „Berkut” (modernizarea puntii Su-27, a fost realizata intr-un singur exemplar), precum si avionul de lupta multifunctional de prima linie MiG-1.44, care exista, de asemenea, intr-un singur exemplar.
T-50 a efectuat primul sau zbor de testare la 29 ianuarie 2010, dupa care a fost redenumit Su-57. Testele de vara ale prototipurilor noului avion de lupta s-au incheiat in februarie 2018 in conditii de lupta in Siria, iar in vara anului 2019 s-a anuntat ca a fost lansata productia in serie a Su-57 – 22 de unitati ar trebui sa fie produse pana la sfarsitul anului 2024, iar alte 54 pana in 2028.
Dar, in realitate, Su-57 nu poate fi numit un avion de lupta din a cincea generatie. Da, are un compartiment de marfa modernizat, iar armele sunt plasate in interiorul fuselajului. Materialele compozite sunt utilizate pe scara larga in proiectarea fuselajului si exista o avionica mai mult sau mai putin moderna. Totusi ii lipseste ceva esential – un motor de aeronava de generatia a cincea, a carui utilizare reduce semnificativ sansele de detectare a unei aeronave si care face posibil zborul la viteze supersonice fara postcombustie. Pe scurt, Su-57 este foarte bun ca avion de lupta de generatia a patra, dar nu mai mult.
Asadar, deocamdata, F-22 si F-35 americane nu au de ce sa se teama (iar oficialii rusi au afirmat in repetate randuri ca ar trebui sa se teama). Dupa cum a declarat ministrul adjunct al apararii al Federatiei Ruse, Oleksii Krivoruchko, inca din 2020, primele motoare de serie ale celei de-a cincea generatii de Su-57 vor fi primite abia in a doua jumatate a anilor 2020. (Acum, in conditiile sanctiunilor internationale, cel mai probabil, aceasta problema este deja inchisa – nu vor exista motoare moderne).
Apropo, prima serie de Su-57 s-a prabusit din cauza defectarii sistemului de control cu doar trei zile inainte de transferul sau catre Fortele Aerospatiale Ruse. Iar acum, doar trei sunt in serviciu in Rusia. Pentru comparatie, au fost produse 865 de avioane de lupta F-35, 195 pentru F-22 si 150 pentru J-20 chinezesc.
T-14 „Armata”. Monstrul din placaj
- T-14 a fost prezentat publicului larg in cadrul unei parade la 9 mai 2015
- Caracteristicile tactice si tehnice ale T-14 „Armata”
- Greutate – 53 de tone
- Dimensiuni totale – lungime 8,7 m, latime 3,9 m, inaltime 2,7 m
- Lungimea tevii este de 7 m
- Calibrul principal este de 125 mm (arma poate fi inlocuita cu un calibru de 152 mm)
- Distanta de tragere cu ochire – 8 km
- Rata de tragere – pana la 12 focuri pe minut
- Viteza pe autostrada – de la 60 km/h la 80 km/h (in functie de motor)
- Viteza in teren accidentat – de la 40 km/h la 50 km/h
- Raza de actiune – 500 km
- Echipajul este format din trei persoane
In anii 1980, URSS a decis sa inceapa dezvoltarea unui „tanc al secolului XXI”, care sa eclipseze toate dezvoltarile occidentale. Aproape toate birourile sovietice de constructii de masini s-au ocupat de crearea unui vehicul de lupta inovator, dar Uniunea Sovietica s-a prabusit, iar ideea s-a stins.
Dar, in 2009, Rusia a revenit la planurile de a crea un super-tanc, in timp ce a fost anuntat imediat ca va fi o masina de generatia a 4-a. Uralvagonzavod, situat in Nijni Tagil, regiunea Sverdlovsk, si-a asumat aceasta sarcina ambitioasa.
Tancurile de generatia a treia sunt tancuri care au aparut de la inceputul anilor ’80 si care sunt acum in serviciul armatelor din tarile dezvoltate. T-80 sovietic si T-90 rusesc, Challenger englezesc, Mk.3 israelian, Abrams american, Leopard-2 german, Bulat ucrainean. Tancurile au un sistem integrat de control al focului, blindaj multistrat cu protectie activa si dinamica, diverse sisteme electronice sunt utilizate pe scara larga.
S-a presupus ca principala diferenta a noului tanc rusesc fata de celelalte ar fi un turn fara echipaj – echipajul ar trebui sa se afle in interiorul corpului intr-o „capsula a vietii” speciala foarte bine protejata. In plus, va fi posibila asamblarea altor vehicule pe baza unei platforme universale de lupta – instalatii de artilerie autopropulsate, vehicule de lupta de infanterie, vehicule de reparatii si evacuare si asa mai departe. Intr-un cuvant, un constructor Lego.
Noul tanc, numit T-14 „Armata”, a fost prezentat pentru prima data in 2015. Armata rusa ar fi trebuit sa primeasca primele vehicule produse in serie in 2019, dar adevarul este ca procesul de dezvoltare este inca in curs de desfasurare, tancul este in mod constant perfectionat – se pare ca nu exista limite pentru perfectiune.
T-14 este mult mai greu (cu sase tone) si mai mare decat cel mai modern tanc rusesc, T-90. Dar se sustine ca „Armata” a fost creat folosind tehnologii stealth care fac dificila detectarea tancului in infrarosu, magnetic si radio. Vehiculul are un blindaj dinamic „Malachite” (reflecta cu 95% tirurile de la lansatoarele de grenade) si un sistem de protectie activa „Afganit”, capabil sa intercepteze obuze antitanc si rachete ghidate antitanc orbitoare. Armura frontala este realizata din straturi de metal-ceramica, iar eficienta sa este egala cu cea a unei armuri metalice de 1 metru grosime. Radarul de supraveghere T-14 poate urmari simultan 40 de tinte terestre si 25 de tinte aeriene la o distanta de pana la 100 km. Si, de asemenea, se spune ca „Armata” are propria drona de recunoastere si tintire „Pterodactyl”. In general, un basm, nu un tanc.
Dar datele exacte despre T-14 sunt atat de clasificate incat Rusia a adus un Armata facut din placaj la Expozitia militara si tehnica internationala IDEX-2021 din Abu Dhabi. Adica, aspectul. Aparent, pentru ca spionii industriali sa nu fure nimic. Apropo, expertii rusi spun ca singurul minus al tancului este ca echipajul din „capsula de salvare” trebuie sa se bazeze in totalitate pe senzorii lor pentru a trage si a intelege situatia de la sol. Iar daca senzorii sau electronica nu functioneaza, vor exista probleme.
Dar daca este asa sau nu, este inca imposibil de inteles – inca din decembrie 2021, armata rusa ar fi trebuit sa primeasca 20 de tancuri T-14, dar inca nu exista niciunul in serviciu. Cu toate acestea, un videoclip de pe un teren de antrenament din Tatarstan a aparut recent in mass-media rusa, care arata “Armata” in camuflaj.
Intr-un cuvant, in viitor, bineinteles, Rusia poate surprinde lumea cu noile sale arme. Dar ea nu este interesata de acest lucru in acest moment – ea duce un razboi conform tacticilor celui de-al Doilea Razboi Mondial, folosind vechile tancuri sovietice T-62 scoase din conservare si rachete S-300 modificate, iar deocamdata limita viselor sale este sa primeasca mai multe drone kamikaze si rachete balistice din Iran. Si, bineinteles, casti si veste antiglont pentru “mobilizati”, incheie, ironic, publicatia ucraineana.
Lovim „drept la tinta” si pe Telegram. Abonati-va si la canalul AK24 de Telegram.
