Ameninţarea preşedintelui american Donald Trump de a impune tarife vamale împotriva unor state europene din cauza Groenlandei a spulberat armistiţiul comercial transatlantic de anul trecut şi a pus Uniunea Europeană în faţa unei dileme: să riposteze dur sau să încerce să câştige timp.
Cel puţin teoretic, Bruxelles-ul are la dispoziţie mai multe opţiuni, relatează Politico.
Represalii împotriva produselor americane
În sertarele UE există încă un pachet de tarife retaliatorii vizând bunuri americane în valoare de 93 de miliarde de euro. Aceste măsuri datează din primul mandat al lui Trump şi au fost îngheţate pentru şase luni în august anul trecut.
Dacă nu va fi prelungită suspendarea, pachetul va intra automat în vigoare la 7 februarie. Comisia Europeană poate însă propune rapid o nouă amânare, dacă obţine sprijinul celor 27 de state membre.
O parte dintre măsuri vizează produse simbolic americane, precum blugii Levi’s, motocicletele Harley-Davidson şi bourbonul din Kentucky. Alte tarife ar lovi bunuri provenite din state americane considerate favorabile republicanilor, cum ar fi soia din Louisiana, statul de origine al preşedintelui Camerei Reprezentanţilor, Mike Johnson.
Activarea „bazucii comerciale” europene
Cea mai puternică armă comercială a UE este Instrumentul Anti-Coerciţie, conceput pentru a descuraja alte state să folosească presiunea comercială în scop politic.
Prin acest mecanism, Bruxelles-ul ar putea impune sau majora taxe vamale, restricţiona importuri şi exporturi prin cote sau licenţe, limita accesul la achiziţii publice, investiţii străine directe, drepturi de proprietate intelectuală sau pieţele financiare ale UE.
Totuşi, activarea acestui instrument ar necesita câteva luni de proceduri şi negocieri diplomatice. În plus, nu a fost folosit niciodată până acum, ceea ce creează incertitudini politice între Comisie şi capitalele naţionale. Franţa pare favorabilă unei astfel de măsuri, dar Germania şi alte state sunt mai reticente.
„Este una dintre opţiuni, dar nu este prima la care recurgi”, a declarat ministrul lituanian al finanţelor, Kristupas Vaitiekūnas.
Strategie cu China
Vinerea trecută, premierul canadian Mark Carney a surprins scena internaţională încheind un acord preliminar cu Beijingul pentru liberalizarea importurilor de vehicule electrice chinezeşti, în schimbul reducerii tarifelor chineze asupra produselor agricole canadiene.
Deşi Carney nu l-a menţionat direct pe Trump, mesajul a fost limpede: Canada are alternative şi nu va ceda presiunilor Washingtonului.
Pentru UE, o astfel de mutare este mult mai complicată. China rămâne al doilea cel mai mare partener comercial al UE, dar este şi un competitor major, mai ales pentru industria auto europeană, care deja se confruntă cu preţuri mari la energie şi concurenţă acerbă din partea producătorilor chinezi.
„Pentru UE, China este o cu totul altă problemă”, a spus expertul comercial David Kleimann, subliniind că Bruxelles-ul va avea nevoie mai degrabă de bariere comerciale decât de relaxări faţă de Beijing.
Vânzarea activelor americane
Un alt punct vulnerabil al SUA este datoria publică uriaşă, mare parte deţinută de investitori europeni. Potrivit Deutsche Bank, entităţile publice şi private din UE deţin aproximativ 8.000 de miliarde de dolari în acţiuni şi obligaţiuni americane.
Dacă guvernele europene ar decide să ordone băncilor şi fondurilor de pensii să îşi vândă aceste active, ar putea declanşa o criză financiară globală, cu creşterea costurilor de împrumut pentru SUA, dar şi pierderi masive pentru instituţiile europene. O astfel de măsură este considerată extrem de improbabilă.
Strategia UE: calm şi dialog
Deocamdată, Bruxelles-ul pare să privilegieze reţinerea. „Prioritatea este dialogul, nu escaladarea”, a declarat Olof Gill, purtător de cuvânt adjunct al Comisiei Europene.
În baza acordului comercial de anul trecut, SUA au redus deja tarifele pentru majoritatea produselor europene la 15%, în timp ce UE nu a eliminat încă taxele pentru bunurile industriale americane, din cauza tensiunilor politice.
Această situaţie avantajează în prezent companiile europene, care beneficiază de costuri mai mici pe piaţa americană.
Totuşi, menţinerea unităţii europene va fi dificilă, în condiţiile în care Trump ameninţă selectiv unele state, precum Franţa şi Germania, dar nu şi altele, precum Italia.
Ce urmează
Curtea Supremă a SUA ar putea decide în curând asupra unor tarife impuse de Trump. O înfrângere juridică ar complica poziţia sa, mai ales în contextul participării la Forumul Economic Mondial de la Davos.
La Davos, Trump ar putea avea o întâlnire cu preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, deşi nu este confirmată oficial.
Pe 30 ianuarie, liderii UE se vor reuni într-un summit de urgenţă la Bruxelles pentru a discuta relaţiile transatlantice şi posibilele răspunsuri la ameninţările tarifare.
Dacă până la 1 februarie SUA îşi vor pune în aplicare noile tarife, iar UE va activa automat pachetul său de represalii pe 7 februarie, relaţiile comerciale transatlantice ar intra într-un război comercial deschis.