Thiel, un antreprenor și activist germano-american, a fost cofondator al PayPal și al companiei de software Palantir. Dezvăluirile despre această societate, cunoscută sub numele de „Dialog”, au atras o atenție largă.
Thiel însuși a susținut, în acest an, o serie de prelegeri confidențiale la San Francisco, în cadrul cărora a abordat probleme de politică și tehnologie din perspectivă biblică, scriu Joscha Abels și Juliana Tappe Ortiz, cercetători postdoctorali la Institutul de Științe Politice al Universității din Tubingen, pe platforma The Conversation.
Thiel a declarat că este convins că omenirea se confruntă cu amenințări existențiale din partea unui război nuclear sau a unei inteligențe artificiale (IA) scăpate de sub control, care ar putea duce la „Armaghedon”.
Într-o astfel de eră a sfârșitului lumii, conform acestei viziuni, doar cei mai ingenioși, precum membrii societății secrete, ar supraviețui. Thiel este un caz extrem, dar nicidecum izolat. Alți oameni influenți din politică și tehnologie privesc lumea de astăzi prin prisma unei crize civilizaționale și a unei catastrofe iminente.
De-a lungul secolelor, liderii politici au invocat adesea temerile legate de declin și colaps. În Antichitate, Augustus, primul împărat roman, a promovat narațiunea conform căreia Roma se confrunta cu un colaps moral, pentru a justifica concentrarea puterii în propriile sale mâini. Totuși, momentul actual al „politicii sfârșitului lumii” este diferit pe mai multe fronturi.
Amenințările, atât reale, cât și imaginare, se răspândesc mai repede ca niciodată, fiind difuzate prin algoritmii rețelelor sociale care favorizează isteria și teoriile conspirației. În Silicon Valley, personalități influente discută în mod obișnuit despre IA fie ca salvare a umanității, fie ca un eveniment de extincție.
Alex Karp, CEO-ul Palantir, a descris cursa pentru IA drept „momentul nostru Oppenheimer”, moment în care națiunile bogate ale lumii trebuie să decidă dacă să oprească dezvoltarea unei tehnologii periculoase sau să încline balanța puterii în favoarea acesteia. Totuși, fenomenul se extinde dincolo de cercurile excentrice din domeniul tehnologiei.
Narațiunile despre sfârșitul lumii și-au făcut loc în culisele puterii, pe măsură ce personalitățile politice profită de această ocazie pentru a propaga politici radicale. Personalul militar american a depus un număr mare de plângeri, afirmând că superiorii lor au folosit retorica biblică a sfârșitului lumii pentru a justifica atacurile SUA asupra Iranului.
Se pare că liderii lor au făcut referire la Armaghedon, considerând războiul din Iran un pas necesar pentru a aduce întoarcerea lui Hristos. Acest lucru se întâmplă într-un context în care administrația Trump a ținut cont de dreapta creștină, în special de comunitatea evanghelică, ca electorat major pentru „războiul său spiritual”.
Secretarul Apărării al SUA, Pete Hegseth, în special, s-a prezentat ca un instrument al lui Dumnezeu într-o bătălie existențială a civilizației pentru creștinism. Se pare că Hegseth și alte figuri centrale și-au umplut departamentele cu protestanți evangheliști și sioniști creștini. Aceste cazuri pot fi privite ca elemente ale unei schimbări mai ample, în care liderii politici și corporatiști își amestecă interpretarea creștinismului cu convingerile privind supremația SUA.
Amenințările lui Trump la adresa Iranului, inclusiv declarația sa din aprilie, conform căreia „o întreagă civilizație va muri în această seară, fără să mai poată fi readusă la viață vreodată”, indică consecințele acestei creări de mituri.
Aceasta deschide calea către o politică radicală în SUA, dar și dincolo de granițele acesteia. Administrația Trump a susținut că Europa se confruntă cu un declin continental și cu „ștergerea civilizațională” din cauza imigrației și a integrării europene.
În același spirit, Nigel Farage, liderul partidului Reform UK, a tras un semnal de alarmă cu privire la faptul că Marea Britanie se confruntă cu un „colaps societal”. Cercetările au arătat că oamenii sunt mai dispuși să susțină măsuri extraordinare atunci când cred că se confruntă cu o amenințare existențială. De asemenea, s-a demonstrat că dispozițiile psihologice ale liderilor politici contează mai mult în perioadele de incertitudine.
Efectele imprevizibile ale transformărilor tehnologice și de mediu generează riscuri și anxietate, iar pericolul constă în faptul că liderii tratează oponenții, mișcările sociale sau grupurile minoritare ca pe niște dușmani mitici. Politica „sfârșitului lumii” devine, astfel, o luptă pentru definirea amenințării supreme la adresa umanității.