Într-un interviu acordat lui Mario Nawfal pe X, Barrack a subliniat că aceasta reprezintă doar una dintre teoriile posibile și nu o concluzie bazată pe informații ale serviciilor de intelligence. Diplomatul american a sugerat că israelienii ar fi putut încerca să-i provoace pe turci, inclusiv pe fondul precedentului în care Turcia a doborât un avion de luptă rusesc care se apropiase de granița sa.
Barrack a descris drept extrem de periculoasă o situație în care avioane de luptă operează în apropierea unei frontiere fără coordonare și fără avertisment prealabil. El a legat această posibilitate și de situația politică internă din Israel, susținând că atacul ar fi putut reprezenta o inițiativă foarte agresivă, dar posibil bine primită înaintea alegerilor.
În timpul interviului, trimisul american a vorbit despre modul în care politica internă poate influența discursul liderilor din regiune, în special în perioadele electorale. Potrivit acestuia, premierul Benjamin Netanyahu se apropie de un moment politic important în luna octombrie și cunoaște foarte bine așteptările propriului electorat. „Netanyahu știe ce își dorește electoratul său”, a afirmat Barrack.
Diplomatul american a adăugat că și președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, se apropie de o decizie privind posibilitatea convocării unor alegeri anticipate. Liderul turc trebuie, în opinia sa, să țină cont de atitudinea propriilor alegători, în special în condițiile în care societatea turcă urmărește cu mare atenție evoluțiile din Gaza.
Barrack a prezentat însă și o a doua explicație pentru circumstanțele care au precedat atacul israelian. Potrivit acestei ipoteze, Israelul ar fi primit informații conform cărora militari turci sau echipamente militare ale Turciei ar fi putut fi amplasate la baza siriană Abu al-Duhur. Israelul ar fi transmis această îngrijorare Statelor Unite cu aproximativ șase zile înaintea atacului.
Potrivit relatării lui Barrack, mesajul israelian către Washington indica existența unor informații privind o posibilă deplasare a Turciei către baza respectivă, o evoluție pe care Israelul ar fi considerat-o îngrijorătoare.
Statele Unite ar fi verificat informațiile împreună cu oficialii relevanți, iar răspunsul primit ar fi fost clar. Nu exista o asemenea desfășurare militară turcă la bază, potrivit versiunii prezentate de Barrack.
Declarațiile sale vin în contextul informațiilor despre existența unor contacte diplomatice desfășurate în culise înaintea atacului. Conform relatării diplomatului american, situația ar fi fost analizată inclusiv prin canale neoficiale.
Barrack a menționat o discuție care ar fi durat aproximativ două ore între ministrul sirian de Externe, Asaad al-Shaibani, și șeful Mossadului. În ciuda acestor contacte, avioane ale Forțelor Aeriene Israeliene au apărut ulterior în zonă și au lovit pistele bazei Abu al-Duhur, fără ca Turcia să fie avertizată în prealabil cu privire la operațiune.
Potrivit lui Barrack, incidentul s-a transformat rapid dintr-un nou atac israelian asupra unui obiectiv din Siria într-un moment capabil să declanșeze o confruntare regională mult mai periculoasă. Trimisul american a insistat asupra faptului că armata turcă este puternică, bine echipată și dispune de capacități importante de intelligence.
În momentul în care militarii turci observă avioane apropiindu-se de frontieră fără să le cunoască scopul, direcția sau intențiile, apare în mod firesc posibilitatea ridicării propriilor aparate de luptă, a explicat Barrack.
Un asemenea scenariu ar fi putut conduce la întâlnirea în aer a avioanelor israeliene și turce și, în cele din urmă, la o confruntare directă între Israel și Turcia. Ankara este membră NATO și unul dintre cei mai importanți aliați ai Statelor Unite din regiune.
Barrack a fost întrebat dacă un asemenea incident ar fi putut escalada până la dimensiunile unui război mondial. Diplomatul a răspuns că aproape orice incident neintenționat poate provoca o escaladare mai amplă, însă a insistat că, în evaluarea sa, niciuna dintre părți nu urmărește o asemenea confruntare.
Momentul ar fi fost suficient de tensionat pentru ca oficialii implicați să realizeze cât de grave puteau deveni consecințele. „Trebuie să existe o cale mai bună”, a fost concluzia evocată de Barrack.
El a subliniat că, din informațiile pe care le deține, Ankara nu urmărește declanșarea unui război cu Israelul. Diplomatul american a afirmat că serviciile turce de informații, conducerea politică, ministrul de Externe, președintele și conducerea structurilor de intelligence sunt concentrate asupra menținerii reținerii.
Barrack a susținut că Turcia nu este interesată să atace Israelul și nici să intre într-o relație militară adversă cu statul israelian, considerând că o asemenea evoluție ar fi nocivă pentru întreaga regiune.
Potrivit trimisului american, ambele părți încearcă în cele din urmă să găsească o cale de reducere a tensiunilor. Din perspectiva Turciei, însă, problema palestiniană este chiar mai importantă decât Iranul.
Evoluțiile din Gaza reprezintă o preocupare majoră atât pentru societatea turcă, cât și pentru o parte importantă a lumii musulmane, a explicat Barrack. Dincolo de incidentul imediat, există și o competiție strategică mult mai amplă privind viitorul Siriei după prăbușirea regimului Assad.
Israelul dorește ca teritoriul sirian să rămână lipsit de sisteme militare care i-ar putea limita libertatea de acțiune în regiune, în special în ceea ce privește Iranul. Barrack a descris anterior teritoriul Siriei drept un spațiu care îi oferă Israelului o linie directă de observare către Iran.
Turcia își extinde, în același timp, poziția militară și politică în noua Sirie. Creșterea influenței Ankarei ca putere regională provoacă îngrijorare în rândul altor actori, însă Barrack și-a exprimat speranța că părțile implicate vor continua să dea dovadă de reținere.
Potrivit lui Barrack, președintele american Donald Trump l-ar fi întrebat recent pe Recep Tayyip Erdogan de ce Turcia nu preia pur și simplu Siria, având în vedere rolul jucat de Ankara în evoluțiile din această țară.
Erdogan ar fi respins o asemenea perspectivă și ar fi transmis că Turcia nu își dorește Siria. „Vrem ca Siria să fie o țară suverană și independentă”, ar fi răspuns președintele turc.
Barrack a vorbit și despre suspiciunile reciproce privind eventuale ambiții teritoriale. În Turcia circulă hărți care ar prezenta o presupusă viziune asupra unui Israel extins, în timp ce în Israel apar hărți care avertizează asupra unei eventuale reveniri a influenței otomane.
Diplomatul american a respins ambele scenarii și a precizat că Washingtonul nu consideră că asemenea proiecte reflectă intențiile reale ale celor două state.
În ciuda tensiunilor severe dintre Israel și Turcia, Barrack a dezvăluit că în culise există și cooperare în domeniul securității între Turcia, Israel și Siria în fața unei amenințări comune.
Cele trei părți coordonează acțiuni împotriva teroriștilor ISIS, potrivit diplomatului american. Gruparea încearcă să profite de vidul de putere creat în Siria pentru a-și reface structurile și capacitatea operațională.
Barrack a amintit că, la începutul anilor 2000, Israelul și Turcia au traversat o perioadă în care relațiile bilaterale erau mult mai apropiate. El și-a exprimat speranța că cele două țări ar putea ajunge, în cele din urmă, din nou la o relație similară.
Incidentul de la Abu al-Duhur a demonstrat însă cât de dificil și periculos rămâne drumul către o asemenea apropiere.
Potrivit trimisului lui Trump, avioanele israeliene s-au apropiat de granița Turciei fără un avertisment prealabil. Ankara a început să ia în calcul ridicarea propriilor avioane de luptă, iar pentru câteva momente doi aliați esențiali ai Statelor Unite s-au apropiat de o confruntare pe care, în opinia sa, niciuna dintre părți nu și-o dorește.
După afirmațiile lui Tom Barrack, ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, a respins interpretarea diplomatului american și a susținut că aceasta conține numeroase inexactități și poziții care intră în contradicție cu viziunea președintelui Donald Trump.
Katz a criticat opoziția și o parte a presei israeliene pentru încercarea de a prezenta operațiunea din Siria drept o acțiune influențată de considerente politice. Ministrul a susținut că o asemenea interpretare demonstrează lipsă de înțelegere a intereselor de securitate ale Israelului.
El a afirmat, de asemenea, că reacția lui Barrack include poziții care nu corespund abordării lui Trump privind Înălțimile Golan.
Ministrul israelian al Apărării a prezentat și o versiune diferită asupra evenimentelor care au precedat atacul. Potrivit lui Katz, armata israeliană ar fi transmis un avertisment direct unor oficiali sirieni de rang înalt înaintea loviturilor asupra aerodromului Abu al-Duhur, în încercarea de a împiedica desfășurarea militară care provocase îngrijorarea Israelului.
Cum solicitarea nu ar fi primit un răspuns, premierul Benjamin Netanyahu și ministrul Apărării ar fi autorizat armata să execute atacul.
Katz a susținut că operațiunea a fost realizată cu succes și că Erdogan a fost nevoit să renunțe la intențiile sale după intervenția Israelului, respingând astfel interpretarea potrivit căreia atacul ar fi urmărit provocarea deliberată a Turciei în scopuri electorale.