Cum este aterizarea pe cea mai scurta pista comerciala din lume, nu este mai lunga decat un portavion: „Am supravietuit aterizarii in Saba!” – Video
O aterizare in Saba nu este pentru cei slabi de inima. Pantele abrupte si stancile care rasar brusc din apa ale celei mai mici insule din Antilele Olandeze (Caraibe), de doar 12 km patrati, nu lasa mult spatiu pentru aterizarea unui avion. Dar aeroportul Juancho E. Yrausquin, asezat pe singura bucata de teren plat de pe Saba, este dovada ca se poate, potrivit CNN.
Cu o fasie de asfalt de doar 400 de metri, din care doar aproape 300 de metri sunt „utilizabili”, pista nu este cu mult mai lunga decat un portavion. Pante abrupte la fiecare capat adauga un plus de emotie la sosirea pe ceea ce este recunoscuta ca fiind cea mai scurta pista comerciala din lume.
Aeroportul Juancho E. Yrausquin este un fel de Sfantul Graal pentru pasionatii de aviatie, dar este si un colac de salvare pentru Saba, aducand turisti si scotand localnicii care au nevoie de ingrijiri medicale.
Pista apare pe un timbru din Saba, iar magazinul de suveniruri din satul Windwardside vinde tricouri cu sloganul „Am supravietuit aterizarii in Saba!”.
Citeste si: Decolarea unui Boeing 747. Cele mai periculoase 10 aeroporturi din lume – Galerie foto
Bineinteles ca aici se poate ajunge si cu feribotul, dar zborul apare adesea in listele cu „cele mai infricosatoare aterizari din lume” si acesta pare un motiv suficient pentru a-l incerca.
Dar este intr-adevar la fel de incantator pe cat se crede?
Din Sint Maarten pana in Saba sunt doar 15 minute de zbor cu aeronave utilitare Havilland Canada DHC-6 Twin Otters, STOL (decolare si aterizare scurte), cu 19 locuri, concepute pentru a servi aeroporturile dificile si pentru a opri rapid, un avantaj care devine evident odata ce rotile ating pista din Saba.
Este nevoie de piloti de elita, special antrenati pentru a zbura pe insula, Winair, cu sediul in Sint Maarten, fiind singura companie aeriana care opereaza zboruri aici.
Capitanul Roger Hodge, veteran de aviatie, este instructorul de flota Twin Otter al Winair si i-a antrenat pe fiecare dintre ei. „Odata ce un tip a fost pe deplin antrenat si suntem multumiti, transmitem prin radio operatiuni ca se naste un alt Top Gun. Asa ii numim”, spune el. „Zborul in Saba devine cam stresant uneori, dar stiind ce sa facem, pare simplu”, spune Hodge.
Acele situatii implica scenariile obisnuite de urgenta in aviatie, cum ar fi defectiunea motorului la apropiere, dar exista si altele privind lungimea pistei. Exista si limitari de greutate si viteza vantului. Acelasi lucru este valabil si pentru ploaie. Daca pista de aterizare este uda, nimeni nu aterizeaza. Pe o pista atat de scurta, nu e loc de eroare.
„Ca pilot, imi place sa aterizez in Saba pentru ca atunci iti pui experienta la lucru”, spune el. „Intotdeauna exista adrenalina pentru ca esti urmarit de pasageri si de oameni de la sol, dar trebuie doar sa zbori cu masina aia”.
In ciuda entuziasmului, imbarcarea pe Aeroportul International Princess Juliana din Sint Maarten este destul de relaxata.
Nu exista locuri alocate, asa ca entuziastii trebuie sa prinda locul 1B aflat in fata, la mijloc. Fara nicio usa care sa separe cabina de pilotaj de cabina, este ca si cum ai sta intre pilot si copilot.
Muntii verzi din Sint Maarten, plajele aurii si apele turcoaz raman in urma, iar avionul zboara in linie dreapta spre Saba, silueta insulei fiind vizibila la orizont. Exista activitate constanta in cabina de pilotaj, pilotii lucrand in perfecta coordonare.
Kilometrii dispar rapid si versantii se apropie. Dar in ultimul moment avionul intoarce spre stanga in directia pistei care, pana in acest moment, a fost invizibila. Pasagerii din partea dreapta vad stancile, iar cei din stanga privesc drept in apa.
Avionul se echilibreaza, coboara lin si aterizeaza cu scartait de cauciucuri. Urmeaza o rulare scurta pana in capatul pistei, unde cei care tin inca ochii deschisi pot privi apa de dedesubt.
Infricosator? Da. Merita? Categoric.
Primul pilot care a aterizat pe Saba trebuie sa fi avut o experienta si mai interesanta.
Ambitiosul aviator Remy de Haenen din insula vecina St Barthelemy a facut prima aterizare pe insula in 1959. Multe insule din apropiere aveau deja piste de aterizare construite in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, dar marginile abrupte ale insulei Saba si lipsa terenului plat au fost considerate nepotrivite. Dar de Haenen a contestat ideea, cercetand topografia si in cele din urma identificand Flat Point drept cel mai promitator loc pentru incercarea sa de a ateriza pentru prima oara in Saba.
Tatal lui Will Johnson, istoricul din Saba, obisnuia sa cultive Flat Point pe terenul detinut de bunicul sau. „Tatal meu permis curatarea pamantului si probabil a crezut ca, daca incercarea nu reusea, macar toate pietrele ar fi fost scoase de pe teren”, spune el.
Fost reprezentant guvernamental al insulei, senator si editor al ziarului Saba Herald timp de 25 de ani, cunostintele lui Johnson despre insula sunt enciclopedice. El spune ca atunci cand s-a luat decizia de a se incerca o aterizare, in doar cateva saptamani si cu putin echipament, „una sau doua roabe”, terenul a fost defrisat si aplatizat, pregatit pentru incercarea de aterizare.
Multi oameni de pe insula isi aduc inca aminte ca de Haenen a aterizat cu un Dornier Do-27 pe portiunea de teren nou defrisata, la 9 februarie 1959. „Toata lumea a iesit sa vada. A fost uimitor”, spune James Franklin Johnson, un ghid montan la Fundatia de Conservare Saba care avea opt ani la acea vreme. „Saba a iesit din izolare cand avionul a aterizat pe insula”.
Desi aterizarea lui de Haenen a fost fara incidente, din cauza unor probleme de siguranta abia in 1963 Saba a avut propriul aeroport pe deplin functional.
Insula mai ofera o surpriza celor care pleaca cu avionul. Drumul principal, numit The Road, ofera locul de vedere perfect pentru aeroport, iar curajosii pot vedea o decolare inainte de propria lor plecare.
Avionul foloseste intreaga lungime a pistei, decoland in ultimul minut cand practic nu mai are sol sub roti. Din capatul pistei, avionul ruleaza, apropiindu-se din ce in ce mai mult de celalalt capat si, pentru o clipa, pare sa coboare spre apa, inainte ca un zgomot sa propulseze avionul spre cer.
Poate fi o mandrie sa spui ca ai supravietuit aterizarii in Saba, dar fiorul decolarii de pe aeroportul Juancho E. Yrausquin isi merita propriul loc in cele mai infricosatoare clasamente din lume.
Lovim „drept la tinta” si pe Telegram. Abonati-va si la canalul AK24 de Telegram.
