Avertismentele au fost prezentate lui Hegseth de liderii Armatei, Marinei și Forțelor Aeriene, precum și de comandanții cu patru stele responsabili pentru operațiunile americane din Europa, Asia și America Latină. Concluziile apar în ediția din 14 august a documentului clasificat Secretary of Defense Orders Book, potrivit persoanelor care cunosc evaluarea și care au vorbit sub protecția anonimatului.
Documentul este întocmit, în mod obișnuit, de două ori pe lună și prezintă disponibilitatea la nivel mondial a navelor de război, aeronavelor, militarilor și sistemelor de armament ale Statelor Unite. El reflectă prioritățile stabilite de președinte pentru forțele armate, aplicate ulterior de secretarul Apărării, și include evaluările celor mai importanți generali și amirali americani.
În timp ce președintele Donald Trump exercită presiuni asupra Teheranului pentru redeschiderea Strâmtorii Hormuz și acceptarea mai multor condiții americane pentru încheierea conflictului ajuns într-un impas, liderul de la Casa Albă insistă că toate opțiunile rămân disponibile, inclusiv noi acțiuni militare.
În aceste condiții, Comandamentul Central al Statelor Unite, structura militară responsabilă pentru operațiunile legate de războiul cu Iranul, menține de luni întregi peste 50.000 de militari în stare de alertă, în eventualitatea în care președintele ar ordona atacuri suplimentare.
Documentul din 14 august prevede ca o parte dintre militarii desfășurați în Orientul Mijlociu să rămână în regiune până în septembrie, iar alte contingente să își continue misiunile până în 2027. Posibilitatea unor noi prelungiri ale acestor desfășurări i-a determinat pe liderii militari să își exprime îngrijorările.
Conducătorii Comandamentului European, Comandamentului pentru Pacific și Comandamentului Sudic, alături de cel mai important amiral al Marinei americane, au formulat ceea ce documentul descrie drept un „non-concur”. În terminologia militară americană, acest lucru înseamnă că oficialii nu sunt de acord cu ordinul secretarului privind prelungirea desfășurării forțelor lor, dar îl vor executa.
Comandamentele geografice care coordonează operațiunile americane din Europa, Asia și America Latină au fost nevoite să cedeze nave, aeronave și alte echipamente pentru sprijinirea conflictului cu Iranul.
Această redistribuire a redus capacitatea lor de a desfășura anumite misiuni și de a menține nivelul necesar de instruire, potrivit persoanelor familiarizate cu evaluarea. Marina americană a fost afectată în mod deosebit, fiind obligată să își forțeze capacitatea pentru a răspunde cerințelor generate de război.
Conducerea Armatei și cea a Forțelor Aeriene au fost de acord cu intenția lui Hegseth de a menține forțele desfășurate, însă ambele structuri au subliniat că această decizie implică riscuri importante.
În ansamblu, mesajul transmis de conducerea militară este că operațiunea din Iran, ajunsă la aproximativ șase luni, a însemnat „prea mult pentru prea mult timp”, potrivit unei persoane familiarizate cu evaluarea.
Avertismentul adresat lui Pete Hegseth, care nu fusese făcut public anterior, oferă noi informații despre dificultățile cu care se confruntă administrația Trump în încercarea de a încheia conflictul în condiții favorabile Statelor Unite.
Iranul refuză până acum să capituleze și este conștient atât de lipsa de popularitate a războiului în rândul unei mari părți a populației americane, cât și de presiunea tot mai mare exercitată asupra arsenalului Statelor Unite.
Sean Parnell, purtător de cuvânt al lui Hegseth, a transmis pentru The Washington Post că „deciziile privind amploarea și durata angajamentelor specifice de forțe pentru orice comandament combatant sunt luate pe baza evaluării actuale a amenințărilor, a priorităților strategice stabilite de președinte și a recomandărilor președintelui Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore și ale comandanților combatanți”.
El a adăugat că Pentagonul „nu discută procesele operaționale interne”, inclusiv documentul Secretary of Defense Orders Book, și nici pozițiile, dezacordurile sau evaluările de risc prezentate de diferitele servicii și comandamente în timpul procesului de alocare a forțelor.
Documentul este analizat și de generalul Dan Caine, președintele Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore. Un purtător de cuvânt al acestuia a refuzat să comenteze și a direcționat întrebările către biroul lui Hegseth.
Secretary of Defense Orders Book reprezintă una dintre modalitățile prin care liderii militari de rang înalt pot semnala probleme privind resursele și îi pot prezenta secretarului Apărării evaluări despre modul în care primirea sau pierderea unor echipamente influențează îndeplinirea obiectivelor.
Discuțiile despre riscuri sunt obișnuite în interiorul conducerii militare, a declarat una dintre persoanele familiarizate cu documentul. Situația actuală este însă considerată „mai gravă” în ansamblu.
Unii generali și amirali ar fi fost mai direcți și mai detaliați decât de obicei atunci când i-au transmis lui Hegseth că nu sunt de acord cu ordinele de a continua să furnizeze echipamente și personal, în condițiile în care evoluția operațiunii din Iran rămâne incertă.
Principalii oficiali militari ai Comandamentului European și Comandamentului Sudic l-au avertizat că transferarea navelor și aeronavelor lor de supraveghere către Comandamentul Central a redus capacitatea de îndeplinire a obligațiilor legate de apărarea teritoriului american.
Amiralul Samuel Paparo, șeful Comandamentului pentru Pacific, s-a declarat în dezacord cu nivelul de sprijin pe care trebuie să îl ofere în continuare. Printre resursele solicitate se numără un grup de luptă al unui portavion și distrugătoare ale Marinei. Un reprezentant al Comandamentului European a refuzat să comenteze, iar purtătorii de cuvânt ai Comandamentului Sudic și Comandamentului pentru Pacific nu au răspuns solicitărilor.
Amiralul Daryl Caudle, șeful operațiunilor navale, ar fi prezentat una dintre cele mai îngrijorătoare evaluări. Potrivit documentului, el i-a transmis lui Hegseth că Marina nu poate susține actualul nivel de sprijin pentru conflictul cu Iranul deoarece nu există o dată estimată pentru încheierea operațiunilor.
Marina americană a suportat o povară considerabilă de la începutul conflictului. Zeci de nave au fost solicitate pentru campania din Iran, inițial pentru participarea la atacurile Statelor Unite și pentru apărarea împotriva contraatacurilor iraniene, iar ulterior pentru aplicarea blocadei porturilor iraniene, în contextul încercărilor lui Trump de a determina redeschiderea Strâmtorii Hormuz.
Misiunile unor nave și echipaje au fost prelungite cu mai multe luni. Caudle i-a transmis lui Hegseth că doar puțin peste un sfert din flota de distrugătoare a Marinei este în prezent pregătită pentru desfășurare, ceea ce reprezintă o scădere puternică față de nivelul existent înaintea războiului.
Documentul avertizează și că efectele asupra lucrărilor de întreținere a navelor ar putea pune în pericol disponibilitatea flotei în cazul izbucnirii altor conflicte, dacă solicitările provocate de operațiunile din Iran continuă la nivelul actual.
Un purtător de cuvânt al amiralului Caudle nu a răspuns unei solicitări de comentarii. În timpul unui eveniment recent desfășurat la Norfolk, amiralul a vorbit despre prelungirea misiunilor și a descris situația drept „foarte dificilă pentru marinarii noștri”.
„De regulă, nu sunt un mare susținător al prelungirilor și mă opun puternic acestora, dar și inamicul are un cuvânt de spus”, a afirmat Caudle, potrivit unei transcrieri furnizate de Marina americană.
Deși conducerea Armatei și cea a Forțelor Aeriene și-au exprimat acordul cu actuala abordare a lui Hegseth privind conflictul cu Iranul, oficialii au recunoscut dificultățile provocate de această strategie.
Elemente ale Diviziei 82 Aeropurtate, care a mobilizat în martie aproximativ 2.000 de militari ca răspuns la războiul cu Iranul, vor avea desfășurările prelungite până la un an, potrivit unei scrisori semnate de generalul-maior Brandon R. Tegtmeier, comandantul diviziei.
Scrisoarea adresată comunității diviziei recunoaște dificultatea provocată de incertitudinea care a însoțit mobilizarea și precizează că liderii „înțeleg că o misiune mai lungă apasă greu asupra fiecărei familii, inclusiv asupra familiilor noastre”. Acești militari ar avea un rol central în eventualitatea unei invazii terestre a Iranului.
De asemenea, sunt așteptate prelungiri ale desfășurărilor pentru unitățile care operează sistemele Patriot ale Armatei, folosite pentru interceptarea rachetelor și dronelor care vizează bazele americane.
Reducerea stocurilor de interceptoare Patriot, provocată atât de războiul cu Iranul, cât și de livrările anterioare către Ucraina, a limitat capacitatea administrației Trump de a intensifica din nou conflictul. Teheranul își păstrează capacitatea de a lovi cu succes instalații americane din Orientul Mijlociu.
Războiul a redus și stocurile americane de interceptoare pentru sistemele Terminal High Altitude Area Defense, esențiale nu doar pentru protejarea obiectivelor Statelor Unite din Orientul Mijlociu, ci și pentru apărarea aliaților regionali. Au fost consumate, de asemenea, cantități importante de rachete de croazieră Tomahawk.
Aproximativ 25 la sută din flota de drone Reaper a Pentagonului a fost pierdută, iar bazele americane din regiune au suferit pagube evaluate la miliarde de dolari. Administrația Trump susține însă că informațiile privind existența unor deficite de muniție sunt inexacte.
Numeroase unități ale Forțelor Aeriene trimise în Orientul Mijlociu pentru bombardamente și alte operațiuni desfășurate permanent sunt programate să rămână în regiune până în 2027, potrivit persoanelor familiarizate cu evaluarea.
Forțele Aeriene au refuzat să comenteze, invocând caracterul clasificat al documentului. Un purtător de cuvânt al Comandamentului Central a refuzat, la rândul său, să ofere declarații și a direcționat întrebările către biroul secretarului Apărării.
Pozițiile de tip „non-concur” formulate recent de unii dintre liderii militari reprezintă cel mai nou avertisment venit din interiorul forțelor armate cu privire la evoluția războiului.
Înaintea începerii ostilităților, generalul Dan Caine avertizase Casa Albă că Statele Unite nu dispun de suficiente muniții și nici de sprijin suficient din partea aliaților pentru a desfășura o campanie militară de amploare pe termen lung.
Mai recent, generalul Alexus Grynkewich, șeful Comandamentului European, a avertizat în privat Pentagonul că nu dispune de suficiente forțe navale pentru a proteja Israelul și teritoriul Statelor Unite împotriva atacurilor cu rachete.
Aliați importanți ai Statelor Unite din regiune și-au exprimat îngrijorarea că reducerea stocurilor Pentagonului de rachete și interceptoare pentru apărare antiaeriană îi face mai vulnerabili în fața Chinei.
Singurul portavion al Marinei americane alocat în mod permanent Pacificului, considerat o componentă esențială a strategiei Washingtonului de descurajare a Beijingului, a fost trimis în Orientul Mijlociu pentru a înlocui un alt portavion care se afla în misiune de peste 300 de zile.