Un proiect hidrotehnic început în epoca Ceaușescu a fost oprit definitiv printr-o decizie a instanței de la Cluj. Barajul de pe Crișul Alb rămâne fără lac de acumulare după patru decenii de lucrări intense, decizia fiind una definitivă și care blochează orice activitate pe șantierul din județul Hunedoara, conform Adevărul.
Asociația Declic a obținut anularea autorizației de construcție emise inițial în anul 1987. Curtea de Apel Cluj a dat dreptate organizației neguvernamentale în data de 16 februarie 2026, astfel magistrații au casat sentința anterioară a Tribunalului Cluj, motiv pentru care autoritățile statului au pierdut dreptul de a continua lucrările de amenajare.
Consiliul Județean Hunedoara avertizează asupra pericolelor economice majore generate de sistarea bruscă a lucrărilor. Proiectul era aproape gata, cu corpul principal al barajului deja finalizat complet din piatră și beton. Practic, mai erau de executat doar drumurile de ocolire și punerea în exploatare a lacului, cu un baraj cu lungimea de 300 de metri și o înălțime de 24 de metri.
Activiștii susțin că lacul artificial ar emite metan și ar distruge situl protejat Natura 2000, unde deja a avut loc defrișarea a cinci hectare de pădure pentru formarea acumulării de apă. Impactul asupra mediului a fost considerat ireversibil de către contestatarii proiectului hidrotehnic, dar autoritățile invocă necesitatea apei potabile pentru zona municipiului Brad.
Statul român a alocat peste 150 de milioane de lei pentru realizarea investiției de utilitate publică. Președintele Consiliului Județean, Laurențiu Nistor, a cerut sprijin inclusiv de la președintele României, Nicușor Dan, dar solicitările trimise Guvernului în noiembrie 2025 nu au putut opri deznodământul nefavorabil din instanță. Șoseaua de ocolire rămâne nefinalizată și nu poate fi folosită de comunitatea locală.
Barajul Mihăileni este funcțional în prezent, dar nu poate îndeplini rolul de acumulare fără lacul aferent, iar prevenirea inundațiilor pe valea Crișului Alb devine acum o misiune mult mai dificilă pentru autorități. Terenurile expropriate în anii ’80 rămân lăsate în voia naturii după patru decenii de incertitudine.