Pesediștii au amânat pachetul 2 de reforme „pentru mijlocul lui august” până a fost adoptat în septembrie. Că „au congres”. În timpul ăsta, deficitul produs ÎN PRIMUL RÂND DE PSD a tot crescut. Pesediștii amână și alegerile pentru Primăria Capitalei, deși legea spune clar că ar trebui organizate în 90 de zile de la vacantarea funcției, zile care au trecut deja. Că „au congres” și nu se face să intri în congres cu o înfrângere, altfel destul de previzibilă dacă PNL și USR se aliază. Dar PSD ar face nazuri, nu au voie alte 2 partide concurente să se alieze. Că ei „au congres”.
Retorica oficială a PSD devine tot mai agresivă față de partenerii de coaliție, în timp ce se victimizează voalat în fața electoratului propriu cu un mesaj din care se subînțlege: „nu ne sprijină, nu înțeleg ce înseamnă un congres, nu putem adopta reforme dure când partidul e în campanie internă”. Problema este că România nu-și poate amâna crizele economice după calendarul PSD. Dobânzile, cursul valutar și presiunile de la Bruxelles nu stau să aștepte rezultatul unei competiții.
Deficitul ăla bugetar care ne mănâncă resursele nu are carnet de partid și nu știe să voteze.
Altfel spus, congresul PSD a devenit scuza universală pentru amânări, blocaje și derapaje. Dincolo de toate calculele interne și luptele pentru putere, problema reală e că România rămâne suspendată între deciziile necesare și interesele unui partid care pune propria agendă înaintea interesului public.
Această prelungită „pauză de responsabilitate” nu este doar o problemă de calendar politic, ci o frână pusă pe întreaga guvernare. Partenerii de coaliție nu pot împinge reforme serioase de teama că PSD le va întoarce în congresul său în cheie populistă. Apar astfel întârzieri în digitalizare, în investiții strategice și în măsuri care să reducă deficitul. Totul se face cu gândul la cum va arăta fotografia de grup de la congres, nu la cum vor arăta finanțele țării în 2026.
În plus, această strategie de amânare și tergiversare consumă capitalul politic al guvernului în ansamblu. Oamenii nu fac diferența între ministerele conduse de PSD și cele conduse de PNL sau UDMR – văd doar un executiv care promite și nu livrează, care nu respectă termenele și nu dă răspunsuri clare. Când facturile cresc și dobânzile la credite se mențin sus, explicația „avem congres” nu ține loc de soluție.
Cred că toată România ar trebui să încurajeze PSD ca la galerie: „Hai cu congresul!”