Bihor: 15 pretinşi moştenitori ai unui grof au revendicat mai mult de jumătate dintr-un sat. După 12 ani de judecată, localnici și-au păstrat satul

După 12 ani de judecată, procesul privind retrocedarea satului Sacalasău Nou din comuna Derna, județul Bihor, s-a încheiat definitiv, miercuri. Tribunalul Bihor a respins cererile pretinșilor moștenitori ai unui grof maghiar care a deținut pământurile din sat și, astfel, oamenii nu mai riscă să-și piardă proprietățile.

Judecătorii au respins recursurile introduse de pretinșii moștenitori și au transformat sentința Judecătoriei Marghita din aprilie într-una definitivă, potrivit Bihoreanul.

În 2013, 15 pretinşi moştenitori ai unui grof ungur, Bartos Gábor, care în urmă cu un secol deţinuse pădurile din împrejurimi, au revendicat 79 de hectare din terenurile satului, pe motiv că ar fi fost confiscate în timpul reformelor agrare din perioada 1945-1950. Cererea de retrocedare viza păduri, fâneţe, şcoala şi biserica din sat, dar şi terenurile de sub 23 de gospodării.

Mario Iorgulescu, dat dispărut în Italia – el ar fi fugit din spitalul unde era internat. Gino Iorgulescu a alertat autoritățile și a plecat la Milano

Curtea de Apel judecă joi cererea de blocare a Comitetului pentru modificarea legilor justiției, propus de premierul Bolojan

Pretendenții nu au putut dovedi însă că sunt urmașii grofului, inițial depunând în instanță doar un arbore genealogic desenat de mână, și nici că terenurile ar fi fost luate abuziv.

La Judecătoria Marghita, cererea de retrocedare a fost respinsă pentru că, pe de-o parte, presupușii moștenitori n-au putut dovedi legătura lor de rudenie cu groful și cei doi frați ai săi, iar pe de alta că niciun act nu dovedește că familia Bartos ar mai fi avut proprietăți la momentul cooperativizării. În schimb, sătenii au pus pe masă acte care le demonstrează proprietatea.

Secretara Consiliului Local Derna, Ileana Bara, a declarat la acea vreme că procesul a durat atât de mult deoarece, pe lângă cei trei presupuși moștenitori inițiali, de-a lungul anilor s-au mai alăturat demersului juridic și alte persoane care susțin că sunt urmași ai grofului și ai fraților acestuia. „Unii intervenienți au decedat în timpul procesului, așa că au făcut solicitări de intervenție moștenitorii lor, ceea ce a dus la noi amânări”, a explicat Bara.

După Unirea din 1918, Bartos, ca de altfel majoritatea nobililor unguri, n-a vrut să trăiască în România Mare, aşa că şi-a vândut toate proprietăţile de aici. „Slovacii or avut mulţi copii, că aşa era la ei. Când groful s-o hotărât să vândă, fiecare, după cum o avut bani, a cumpărat pământuri pentru ei. Nicio urmă pe care o lasă piciorul când calci n-a rămas nevândută la noi în sat”, spune un sătean.

La fel au procedat şi fraţii lui Bartos, Adorján şi Jolanda.

Până să înceapă Al Doilea Război Mondial, toţi au plecat în Ungaria, unde au rămas până la moarte. „Există contracte de cumpărare, eu am unul de la bunicii mei care, la fel ca restul sătenilor, de atunci plătesc impozite pentru terenuri”, spune un alt sătean. Şi alţi localnici au contracte, unele scrise de mână, altele autentificate la notari, unele în maghiară, altele în română, toate datând din perioada 1919-1934.