Blestemul lui Severin de Craciun: „Veti plati pana la a doua si a treia generatie”. Se compara cu Maniu si Coposu

politica

Adrian Severin face echipa cu Adrian Nastase pentru a se lupta cu cei care indraznesc sa conteste faptul ca au fost „detinuti politici”. Severin publica pe blogul lui Nastase un text in care afirma ca „nici comunistii nu au acceptat ca Maniu este condamnat politic”. 

Severin face dese referiri la condamnarile executate de Iuliu Maniu, Corneliu Coposu si Mandela, pentru a se victimiza atat pe el cat si pe Adrian Nastase. „Referirea la Iuliu Maniu implica faptul ca amandoi – Maniu si Nastase – au fost, sunt si vor ramane condamnati si detinuti politici”, subliniaza Severin pe blogul lui Nastase.

La finalul textului sau, Severin ii blestema pe toti cei care contesta ca el si Nastase nu sunt „detinuti politici”: „De aceea le reamintesc furiosilor vinovati de crime politice sau de sustinerea ori musamalizarea acestora, ca din lege face parte si Vechiul Testament, in care aflam ca pedeapsa aplicata de divinitate se face ‘ochi pentru ochi si dinte pentru dinte, pentru pacatele parintilor platind si urmasii lor pana la a doua si a treia generatie”.

Iata pasaje relevante din textul lui Severin:

O stafie bantuie maidanul neomeniei tefeliste si #rezistente. Este stafia detinutului politic. Recent, comentand gestul prezidential – primitiv, provincial si chiar ilegal – prin care i s-a retras Ordinul ‘Steaua Romaniei’, fostul prim ministru Adrian Nastase s-a intrebat daca si regimul comunist aflat sub control sovietic, care l-a trimis in inchisoare si, practic, la moarte, pe un alt fost prim ministru, Iuliu Maniu, i-a retras acestuia decoratiile primite anterior pentru meritele sale, printre care contributia esentiala la faurirea Romaniei Mari. Se pare ca nu.

Aceasta si numai aceasta remarca a trezit un imens val de furie in randul batalioanelor de asalt ale actualului regim de la Bucuresti, cu capitala la Hermannstadt. Cum indrazneste ‘coruptul Nastase’ sa se compare cu eroul national Maniu?! Celelalte cugetari si critici, foarte precise si cu mult mai directe, nu au fost bagate in seama.

(…) Singurul lucru pe care, evident, a dorit sa il sublinieze Adrian Nastase a fost faptul ca bolsevicii de ieri erau mai seriosi decat urmasii de azi ai Grupului Etnic German: aceia schimbau regimul, nu istoria; se bateau cu adversarii, iar nu cu stafiile; nu le pasa de trecutul adversarilor lor si nu se ocupau sa il reevalueze, luandu-le decoratiile, ci de rezistenta efectiva a acestora devenita obstacol in calea ambitiilor lor prezente. Chiar si atunci cand incercau sa puna stapanire pe trecut, o faceau numai pentru ca astfel sa stapaneasca viitorul, iar nu pentru rafuieli meschine cu fosti lideri care, acum cazuti, ii deranjau doar intrucat pastrau vie umilitoarea amintire a superioritatii lor intelectuale sau morale. O observatie care poate fi discutata, dar care nu are de ce provoca paroxistice crize de nervi.

Ceea ce a deranjat cumplit a fost, insa, nu o eventuala sugestie privind similitudinea meritelor celor doi in istoria Romaniei, ci imprejurarea ca referirea la Iuliu Maniu implica faptul ca amandoi – Maniu si Nastase – au fost, sunt si vor ramane condamnati si detinuti politici. Or, regimul care l-a intemnitat pe Nastase si pe multi altii ca el, carora li se adauga cei achitati dupa ani de umilinte si privatiuni materiale (defilari cu catuse in fata camerelor de luat vederi, luni grele de arest preventiv, oprobiu public, distrugerea familiilor, pierderea locurilor de munca, irosirea agoniselii de o viata etc.), tocmai asta nu poate admite: ca in Romania „guvernatorilor” Basescu (Petrov) si Iohannis (?) exista persecutii si condamnari politice care, atunci cand nu s-a ajuns la asasinatul fizic (ca in cazul judecatorului Stan Mustata), au urmarit asasinatul moral. Orice aluzie la acest adevar, in fiecare zi tot mai vizibil si mai greu de contestat, da nastere unei reactii isterice.

(…) Un fapt este insa cert: Adrian Nastase a fost hartuit politic, a fost persecutat politic, a fost condamnat politic si a fost detinut politic. Independent de meritele si erorile lui. Ba, as spune, ca a ajuns in aceasta situatie mai ales din cauza meritelor (sic!) iar nu a erorilor. Si aceasta convingere – in cazul sau ca si in toate cazurile similare, teribil de multe – se adanceste in constiinta publica (nationala si internationala) cu atat mai mult cu cat adevarul este negat mai vehement.

A ajuns sa ma amuze (trist, desigur) formula, repetata intr-una, ‘infractor dovedit’. Dovedit de cine? De instantele ilegal constituite (inclusiv CCR a constatat-o prin decizii definitive si general obligatorii) care au judecat cu incalcarea principiului aflarii adevarului (asa cum chiar unii judecatori ai ICCJ au admis-o). Dovedit in ce fel? Cu martori mincinosi si marturii smulse prin amenintare? Cu inregistrari si interceptari contrafacute, a caror expertizare a fost refuzata? Cu rapoarte de evaluare a presupuselor pagube intocmite chiar de catre acuzatori, in asa fel incat sa le sustina acuzatia? Cu probe furnizate de serviciile secrete, obtinute prin incalcarea drepturilor omului si necomunicate acuzatilor? Dovedit pe ce baza? Pe baza deductiilor „logico-juridice”? Adica prin speculatii fara nici un alt temei decat ilogica perversa a unor magistrati angajati politic sau subordonati serviciilor secrete.

Le spun celor care continua sa se incurajeze cu asemenea afirmatii, ca o fac degeaba. Si chiar daca in strafundul sufletului lor inspaimantat sunt deja constienti de asta, eu le-o reconfirm. Nu vom renunta niciodata, asa cum nu a renuntat Maniu sau Mandela sau altii, sa ne sustinem nu doar nevinovatia si sa refuzam recunoasterea unor sentinte nedrepte, ci si sa afirmam statutul de condamnati politic. Puteti striga cat vreti si pe unde vreti. Nu vom accepta niciodata „reeducarea” voastra care pentru voi inseamna ca noi sa ne lepadam de demnitate, de onoare, de adevar si sa declaram ca ne asumam vini inventate si ca il iubim pe „Big Brother”.

(…) Nici comunistii nu au acceptat ca Maniu este condamnat politic. El lucrase, chipurile, la subminarea ordinii de stat din tara pe care o smulsese dominatiei straine, pentru a face servicii strainilor. (!) Nici regimul de apartheid nu a recunoscut ca Mandela este detinut politic. Nici URSS nu a admis ca Saharov sau Bukovski sunt persecutati politic.

Asta pana cand regimurile respective au cazut. Iar atunci totul s-a schimbat. Iuliu Maniu a redevenit oficial detinut politic doar in urma cu treizeci de ani. Asta dupa aproape cincizeci de ani in care de la criminal „dovedit” a glisat spre un statut ambiguu care nu facea distinctia neta intre vinovat si nevinovat. Iar dupa 1989, in aceste ultime decenii de reconsiderare si reabilitare, cand i s-au ridicat statui pretutindeni, temnicerii fara suflet Visinescu si Ficior au ajuns ei insisi sa moara in inchisoare, unde au intrat la varste inaintate, cand nimeni nu se mai astepta.

Corneliu Coposu sau Ion Diaconescu, alti detinuti politici, au primit reabilitarea in timpul vietii si eu unul sunt in pozitia de a sti ca i-au iertat pe cei care le-au curmat nedrept si brutal zborul tineretii. La randul meu, crestin convins fiind, ii iert, dupa indemnul evanghelic, pe toti romanii care m-au supus condamnarii politice. Pentru transformarea Romaniei intr-o colonie cu statut de stat politienesc, il las pe Dumnezeu sa ii ierte; daca o vrea si o putea.

Dar tocmai pentru ca sunt crestin, nu pot uita cuvintele lui Isus, care a spus ca nu a venit sa strice legea, ci sa o implineasca. De aceea le reamintesc furiosilor vinovati de crime politice sau de sustinerea ori musamalizarea acestora, ca din lege face parte si Vechiul Testament, in care aflam ca pedeapsa aplicata de divinitate se face „ochi pentru ochi si dinte pentru dinte”, pentru pacatele parintilor platind si urmasii lor pana la a doua si a treia generatie.

 

Mai mult despre: ,

Comentarii: