Desigur că partidele din coaliția guvernamentală îl folosesc pe premierul Bolojan pentru a scoate cartofii fierbinți din cuptor cu mâna sa. Iar șeful guvernului e dispus să facă asta, însă doar în termenii săi. De aceea amenință cu demisia și puțini se îndoiesc că va demisiona dacă nu reușește să se impună.
„Sper să avem înțelepciunea să ne respectăm înțelegerile și să facem ce trebuie pentru România”, a spus Bolojan când a fost întrebat despre posibilitatea de a demisiona.
„Le-am transmis că am avut o înţelegere, că avem un program de guvernare pe baza căruia am acceptat să preiau această responsabilitate. Nu era mare înghesuială pentru funcţia de premier când s-a format Guvernul României, iar ca să poţi să o exerciţi, componenta de reducere de cheltuieli, inclusiv în administraţie, şi solidaritatea guvernamentală sunt lucruri importante. Este evident că, dacă aceste lucruri sunt menţinute, stabilitatea politică este un lucru important şi trebuie ţinut cont de ele. Dacă aceste lucruri nu sunt respectate, adică să ne respectăm înţelegerile şi să facem ceea ce trebuie pentru România, înseamnă că e greu să-ţi exerciţi această poziţie, altfel ocupi un post fără să îl pui în valoare pentru comunitate sau pentru ţară”, a subliniat Bolojan.
Mesajul pare clar. Premierul nu are de gând să joace cu jumătăți de măsură, mai ales în ce privește reforma administrației. Iar primele arătate indirect cu degetul sunt PSD și UDMR. Proiectul făcut de ministrul Administrației și Dezvoltării Regionale, Cseke Attila, ar fi eliminat doar posturile care oricum nu erau ocupate, adică un praf în ochii tuturor. Întâmplător, ceea ce dorea PSD și chiar și PNL, acolo unde cei mai mulți nu susțin de drag schimbările propuse de Bolojan, ci pentru că nu au încotro. USR, având foarte puțini oameni în administrație și oricum susținând reforma respectivă, nu era afectat.
Nu e clar dacă această criză va fi rezolvată. Pentru că Bolojan merge pe o direcție de a tăia unii dintre principalii piloni ai partidelor din România. Popularea administrației cu oameni de partid, cât mai mulți, este unul dintre acești piloni. Nu că s-ar scoate această posibilitate, dar se limitează. Colonizarea companiilor de stat și a unor instituții precum ASF e a doua. Dacă Bolojan se apucă și de aventuri precum limitarea posibilităților de a măslui contractele de stat, de le „vămui”, deja avem încă un pilon distrus.
Pentru că așa sunt organizate cele mai multe dintre partidele de la noi. În jurul banilor, relațiilor, funcțiilor și puterii.
Ataci asta, ești bine pe traiectorie de ciocnire cu coaliția.
De fapt, în condiții normale, Bolojan nici nu ar fi apucat să se gândească la asemenea schimbări. Există însă o mică fereastră de oportunitate, acum până ieșim din criza deficitului.
Nu e clar dacă Bolojan o va putea fructifica. Vrea să schimbe prea multe, iar cei mai mulți dintre oamenii de sub el – sau mai precis dintre partidele – vor doar schimbări cu țârâita. Mai devreme sau mai târziu, aceste viziuni vor deveni iremediabile.