Câinii războiului. Care e tabăra rusă care nu vrea pace, ci doar continuarea războiului

Există în Rusia o tabără care nu vrea cu niciun chip oprirea războiului din Ucraina. Un grup eterogen, nu neapărat aliați, al căror scop e continuarea conflictului sau oprirea lui doar prin cucerirea unei mari părți a Ucrainei și impunerea unei păci dure pentru această țară. Unii din cauză că e avantajos financiar, alții pentru că sunt de părere că Rusia nu și-a atins obiective vitale.

În jurul lui Putin s-a strâns o haită compactă de siloviki, generali, șefi de servicii, guvernatori și oligarhi ai economiei de război, pentru care conflictul nu e o tragedie, ci modelul de viață. Lor li se alătură noua grupare a „bloggerilor de război”, naționaliști care vor o victorie răsunătoare sau distrugerea Ucrainei.

Nume precum Nikolai Patrușev, Serghei Șoigu, Serghei Narîșkin, Ramzan Kadîrov sau Dmitri Medvedev sunt doar vârful vizibil al acestei orientări, oameni care fie împing deschis linia dură, fie o validează prin tăcere și loialitate absolută. Războiul le justifică puterea, le umflă bugetele, le acoperă jafurile și le oferă un sens ideologic: o Rusie asediată, decuplată de la Occident, cu „cetatea” închisă. Fără acest context de asediu, mulți dintre ei devin brusc doar niște funcționari corupți, expuși.

Noile elemente nepublice din Strategia de Securitate: Trump a propus crearea unei alianțe cu Rusia și China ca alternativă la G7

Președintele Dan intră în ring: ”Lucrurile sunt foarte serioase când 200 de magistrați spun că este o problemă de integritate în sistemul de justiție”

Câinii războiului nu latră doar pe front, ci mai ales pe ecran. Propagandiștii, bloggerii militari, „patrioții furioși” împing mereu limita: cer mobilizare totală, lovituri mai dure, „desființarea” Ucrainei, amenințări nucleare la adresa Europei. Ei fac presiune din dreapta asupra Kremlinului, astfel încât orice discuție despre compromis să pară trădare. În timp ce societatea rusă vrea în primul rând să supraviețuiască și să-și reia viața normală, ei construiesc un univers paralel în care doar escaladarea ține Rusia „mare” și „respectată”. Igor Girkin, fost comandant militar rus care i-a condus pe separatiștii din Donbas în 2015, este probabil cel mai cunoscut dintre ei. Girkin a devenit atât de incomod încât Putin l-a aruncat în închisoare, dar rămâne influent și de acolo.

În logica acestor câini ai războiului, negocierile de pace nu sunt o șansă, ci o primejdie.

Un acord real ar însemna reducerea bugetelor militare, transparență, reluarea legăturilor cu Occidentul – adică începutul sfârșitului pentru o bună parte din ei. De aceea împing mereu narațiunea „nu avem cu cine negocia”, „Occidentul vrea să ne distrugă”, „trebuie să mergem până la capăt”. Problema pentru Ucraina și Europa este că, atâta timp cât haita controlează narațiunea și se hrănește din război, pacea nu va veni dintr-un iluminism brusc la Kremlin, ci doar atunci când menținerea războiului va deveni, pentru regim, mai periculoasă decât oprirea lui.

Unde este Putin? Este în tabăra războiului, desigur. La urma urmei, el este cel care a pornit războiul.

Dar tot el este și cel care-l poate încheia. Însă spațiul său de manevră, deși este de facto un dictator, nu e chiar nelimitat. Trebuie să țină cont și de alții. Pe lângă motivele personale, de viziune asupra lumii, pe care le are Vladimir Putin, el trebuie să țină cont și de faptul că o puternică tabără din Rusia, și chiar o bună parte din administrația sa, se opune cu ferocitate încetării războiului.

Iar dacă oamenii din administrația sa mai pot fi controlați, e mult mai greu s-o faci cu ultranaționaliștii, mai ales cu foarte vocalii bloggeri de război.