În interiorul urechii interne se află structuri microscopice numite otoconii (sau otoliți), alcătuite din cristale de carbonat de calciu. Acești „senzori” extrem de fini detectează accelerația și gravitația, transmițând permanent informații către creier. În condiții de deficit de vitamina D, metabolismul calciului poate fi perturbat, iar structura și stabilitatea acestor cristale pot fi afectate, favorizând desprinderea lor și apariția vertijului pozițional.
Din perspectivă clinică, pacienții cu hipovitaminoză D pot prezenta episoade recurente de amețeală, instabilitate la mers sau vertij declanșat de schimbarea poziției capului, simptome care pot fi uneori atribuite greșit altor patologii neurologice sau cardiovasculare.
Amețeala nu este un simptom exclusiv metabolic, ci poate apărea frecvent în context inflamator sau infecțios. Medicul specialist ORL evaluează în mod particular urechea medie și urechea internă, structuri care pot fi afectate în cadrul infecțiilor respiratorii virale sau bacteriene.
O viroză respiratorie aparent banală poate evolua către otită medie, o inflamație a urechii medii caracterizată prin acumulare de lichid, presiune auriculară și reducerea ventilației tubului Eustachio. Această disfuncție determină modificări de presiune care pot influența indirect aparatul vestibular, generând senzații de instabilitate și amețeală.
În unele cazuri, inflamația se poate extinde sau se poate asocia cu sinuzita, ceea ce amplifică simptomatologia. Pacienții descriu frecvent senzația de „cap greu”, presiune craniană și dezechilibru tranzitoriu. Deși aceste manifestări sunt, de regulă, reversibile, ele pot lăsa o hipersensibilitate vestibulară temporară, ceea ce explică persistența simptomelor chiar după remiterea infecției.
Una dintre cele mai frecvente cauze de vertij periferic este vertijul pozițional paroxistic benign (VPPB), o afecțiune determinată de deplasarea otoconiilor din utricul în canalele semicirculare ale urechii interne. Aceste structuri, în mod normal stabile, pot migra și interfera cu percepția normală a mișcării.
Clinic, VPPB se manifestă prin episoade scurte, dar intense de vertij rotator, declanșate de mișcări specifice ale capului: întoarcerea în pat, aplecarea sau ridicarea bruscă. Aceste episoade sunt adesea însoțite de nistagmus, o mișcare involuntară, ritmică a globilor oculari, care reprezintă un semn obiectiv important pentru diagnostic.
Există o asociere documentată între deficitul de vitamina D și recurența VPPB, probabil prin afectarea metabolismului calciului la nivelul otoconilor. Afecțiunea este mai frecventă la femei și la persoanele de vârstă medie sau înaintată, însă nu este exclusă nici la pacienții tineri, mai ales în contextul unor dezechilibre nutriționale sau metabolice.
Diagnosticul amețelilor de origine vestibulară se bazează pe corelarea simptomelor cu examinarea clinică ORL și pe teste specifice de provocare a vertijului. Identificarea tipului exact de vertij este esențială pentru alegerea conduitei terapeutice corecte.
În cazul vertijului pozițional paroxistic benign, tratamentul este în principal mecanic și constă în manevre de repoziționare a otoliților, cum ar fi manevra Epley sau variantele acesteia. Aceste proceduri urmăresc readucerea cristalelor de carbonat de calciu în poziția lor fiziologică, reducând astfel stimularea anormală a canalelor semicirculare.
Este important de subliniat că, în majoritatea cazurilor, tratamentul medicamentos are un rol limitat, fiind utilizat mai degrabă pentru controlul simptomatic al greței sau anxietății asociate. Intervenția corectă și timpurie poate duce la remiterea rapidă a simptomelor, însă recidivele sunt posibile, mai ales dacă factorii favorizanți, precum deficitul de vitamina D, nu sunt corectați.
Amețeala, deși frecvent benignă, trebuie evaluată medical atunci când este recurentă, intensă sau asociată cu alte simptome neurologice, pentru a exclude cauze centrale sau sistemice și pentru a asigura un tratament adecvat și personalizat.