Într-o informare actualizată la 31 iulie 2026, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) arată că stresul termic poate agrava, printre altele, bolile cardiovasculare și astmul. La rândul său, Biroul Regional pentru Europa al OMS include bolile cardiovasculare și respiratorii printre afecțiunile care se pot înrăutăți în perioadele cu temperaturi foarte ridicate.
Este însă importantă o precizare. O schimbare de temperatură nu provoacă automat un infarct, un accident vascular cerebral sau o criză respiratorie. Riscul depinde de intensitatea și durata expunerii, de vârstă, de starea generală de sănătate, de tratamentul urmat, de efortul fizic, de umiditate și de calitatea aerului.
Corpul uman încearcă permanent să-și mențină temperatura internă într-un interval compatibil cu funcționarea normală. În caniculă, organismul trebuie să elimine căldura, în special prin creșterea circulației la nivelul pielii și prin transpirație. În frig, reacția este opusă, deoarece vasele de sânge periferice se contractă pentru a limita pierderea de căldură.
Aceste mecanisme sunt, în mod obișnuit, bine tolerate de o persoană sănătoasă. Situația se poate schimba atunci când inima, vasele de sânge sau plămânii au deja o capacitate redusă de adaptare.
Importanța temperaturilor extreme pentru sănătatea cardiovasculară este susținută și de date epidemiologice. O analiză internațională prezentată de American Heart Association, care a inclus peste 32 de milioane de decese cardiovasculare din 567 de orașe și 27 de țări, a găsit o asociere între zilele extrem de calde sau extrem de reci și creșterea mortalității cardiovasculare. Dintre afecțiunile analizate, insuficiența cardiacă a fost asociată cu cea mai mare creștere a numărului de decese în zilele cu temperaturi extreme. Fiind vorba despre date observaționale, rezultatele descriu o asociere la nivel de populație și nu înseamnă că temperatura este singura cauză a unui eveniment produs la o anumită persoană.
Când temperatura ambientală este foarte ridicată, inima trebuie să susțină mecanismele prin care corpul încearcă să se răcească. Transpirația abundentă favorizează pierderea de apă și electroliți, iar deshidratarea poate modifica tensiunea arterială și poate crește solicitarea sistemului cardiovascular.
Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA (CDC) arată că stresul termic poate crește solicitarea inimii și poate favoriza deshidratarea, dezechilibrele electrolitice și formarea cheagurilor de sânge. Căldura poate agrava insuficiența cardiacă și este asociată cu un risc crescut de evenimente precum sindromul coronarian acut, infarctul miocardic, aritmiile și accidentul vascular cerebral.
Umiditatea ridicată complică suplimentar situația, deoarece transpirația se evaporă mai greu, iar organismul se răcește mai puțin eficient.
Un aspect deosebit de important îl reprezintă tratamentul. CDC precizează că anumite medicamente pot interacționa cu răspunsul organismului la căldură. Printre acestea se află diureticele și unele medicamente utilizate în bolile cardiovasculare. Acest lucru nu înseamnă că tratamentul trebuie întrerupt în zilele caniculare. Dimpotrivă, oprirea sau modificarea dozelor fără recomandarea medicului poate fi periculoasă.
Nici îndemnul de a „bea cât mai multă apă” nu este universal valabil. O persoană cu insuficiență cardiacă sau cu o altă afecțiune pentru care medicul a stabilit o restricție de lichide trebuie să respecte planul individual și să discute cu echipa medicală despre adaptarea acestuia în perioadele caniculare.
La contactul cu frigul, vasele de sânge se contractă pentru ca organismul să piardă mai puțină căldură. Această reacție poate determina creșterea tensiunii arteriale și mărește efortul pe care trebuie să-l depună inima.
În recomandările publicate în ianuarie 2026, American Heart Association atrage atenția că frigul determină constricția vaselor de sânge, inclusiv a arterelor coronare, și poate crește tensiunea arterială. Persoanele cu boală cardiacă pot prezenta, de asemenea, episoade de angină pectorală atunci când sunt expuse la temperaturi scăzute.
Expunerea rapidă la un mediu rece declanșează prompt aceste mecanisme fiziologice. De aceea, expresia „frig brusc” trebuie înțeleasă corect. Nu orice trecere de la cald la rece provoacă o urgență cardiovasculară, însă o persoană cu o rezervă cardiacă redusă poate tolera mai greu solicitarea produsă de frig.
Riscul poate crește atunci când expunerea la temperaturi scăzute este asociată cu un efort fizic intens. Mersul rapid prin zăpadă, curățarea zăpezii sau alte activități solicitante obligă inima să lucreze mai mult într-un moment în care frigul a produs deja vasoconstricție. Pentru pacienții cu boli cardiovasculare, apariția durerii în piept, a palpitațiilor neobișnuite, a amețelii sau a lipsei de aer în asemenea condiții nu trebuie ignorată.
Plămânii sunt, la rândul lor, sensibili la condițiile meteorologice. Aerul rece și uscat poate irita căile respiratorii și poate favoriza îngustarea acestora, ceea ce se poate manifesta prin tuse, respirație șuierătoare, senzație de constricție toracică și dificultăți de respirație.
NHS include aerul rece printre factorii care pot declanșa simptomele astmului. Pentru persoanele cu boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC), aceeași instituție medicală precizează că atât perioadele reci, cât și vremea foarte caldă și umedă pot provoca probleme respiratorii.
Canicula poate afecta respirația și printr-un mecanism indirect, prin influența pe care o are asupra calității aerului. CDC arată că zilele foarte călduroase pot fi însoțite de concentrații mai mari de poluanți, inclusiv de ozon la nivelul solului și de particule fine. Pentru persoanele cu astm, acești poluanți pot reprezenta factori declanșatori suplimentari. Datele CDC privind căldura și astmul indică și faptul că deshidratarea și umiditatea ridicată pot contribui la agravarea simptomelor în cazul persoanelor vulnerabile.
În sezonul rece se adaugă și infecțiile respiratorii, care pot precipita exacerbări ale astmului sau BPOC. Prin urmare, agravarea din timpul iernii nu trebuie pusă exclusiv pe seama temperaturii.
Persoanele vârstnice, pacienții cu insuficiență cardiacă, cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială, antecedente de infarct sau accident vascular cerebral, precum și cei cu astm ori BPOC au motive suplimentare să urmărească prognoza și să-și adapteze activitățile la vreme. OMS îi menționează printre cei vulnerabili la căldură pe vârstnici și pe oamenii cu afecțiuni cronice, inclusiv boli cardiace și astm.
În zilele caniculare sunt recomandate evitarea efortului în intervalele cele mai fierbinți, petrecerea timpului într-un spațiu răcoros, îmbrăcămintea lejeră și hidratarea conform recomandărilor medicale individuale. În perioadele reci, îmbrăcămintea în mai multe straturi, protejarea gurii și a nasului în aer foarte rece și evitarea efortului fizic neobișnuit de intens pot reduce solicitarea organismului. Tratamentul prescris trebuie continuat, iar eventualele modificări se fac împreună cu medicul, nu „după ureche”.
Există însă situații în care protecția la domiciliu nu mai este suficientă. Durerea sau presiunea toracică intensă ori persistentă, dificultatea severă sau bruscă de a respira, pierderea stării de conștiență, simptomele sugestive pentru un accident vascular cerebral sau o criză severă de astm care nu răspunde la tratamentul de salvare prevăzut în planul pacientului necesită evaluare medicală imediată. În contextul caniculei, confuzia, convulsiile sau pierderea stării de conștiență pot indica o urgență produsă de căldură.
Pentru persoanele cu boli cronice, monitorizarea vremii, respectarea tratamentului, recunoașterea rapidă a simptomelor de alarmă și un plan stabilit împreună cu medicul pot face diferența dintre o perioadă dificilă și o urgență medicală.