”Caracatița” jocurilor de noroc ce acaparase mai multe mari orașe. „Paza internă”, sistemul de forță din spatele sălilor de jocuri

Adaugă ca sursă preferată pe Google

În cele două cauze au fost trimiși în judecată 88 de inculpați – 84 de persoane fizice și patru societăți comerciale – pentru acuzații care includ constituirea unui grup infracțional organizat, șantaj, complicitate și instigare la șantaj, tentativă de omor, loviri, lipsire de libertate, favorizarea făptuitorului și alte infracțiuni.

Dosarele, cunoscute în anchetă drept „Las Vegas” și „Winner”, descriu două structuri diferite, dar cu un mecanism asemănător: afacerile de jocuri de noroc ar fi fost protejate printr-o „pază internă” paralelă cu sistemul legal de securitate, formată din persoane cu reputație de violență și legături în lumea interlopă.

Fermierii vor ocupa Piața Victoriei, într-un protest neautorizat, și amenință că vor rămâne în stradă mai multe zile

Traumele din copilărie i-au influențat comportamentul lui Elon Musk? „A fost bătut atât de rău la școală încât a trebuit să meargă la spital”, afirmă mama miliardarului

Scopul: concurența să fie împiedicată să se extindă

În primul dosar, DIICOT susține că gruparea ar fi fost constituită începând din 2018 și ar fi acționat la nivel național.

Una dintre principalele sale misiuni ar fi fost blocarea extinderii sălilor de jocuri concurente și împiedicarea altor grupări interlope să preia controlul asupra localurilor aflate în sfera grupului.

„Membrii grupului au urmărit să împiedice extinderea sălilor de jocuri de noroc concurente celor administrate de aceștia și să reprime tentativele altor membri ai lumii interlope de a prelua controlul asupra sălilor aparținând grupului”, arată DIICOT.

Potrivit procurorilor, presiunile nu se limitau la intimidare.

Victimele ar fi fost constrânse să închidă săli concurente, să renunțe la brandurile folosite, să modifice fațadele spațiilor comerciale, să abandoneze contracte de închiriere sau chiar să plece din societăți concurente și să se angajeze la firme controlate de grup.

În alte cazuri, oamenii ar fi fost obligați să renunțe la câștiguri obținute din pariuri, să plătească presupuse prejudicii sau să șteargă postări critice de pe rețelele sociale.

O „pază internă” de peste 40 de persoane

Elementul central al sistemului era ceea ce procurorii numesc „paza internă”.

Peste 40 de inculpați ar fi format palierul de execuție care intervenea la incidentele din sălile de jocuri, dar și în conflictele cu firmele concurente.

DIICOT susține că, deși sălile aveau contracte oficiale cu societăți de pază autorizate, adevărata forță de intervenție ar fi fost această structură neoficială.

„Paza internă” era cea care „asigura liniștea”, iar firmele legale de securitate ar fi fost chemate doar atunci când oamenii grupării nu puteau ajunge suficient de repede sau când era necesară „o acoperire legală”.

Cooptarea unor practicanți de sporturi de contact ar fi crescut capacitatea de intimidare a rețelei.

Procurorii susțin că mai mulți membri ai structurii erau persoane cunoscute în mediul interlop și implicate anterior în episoade de violență extremă sau în confruntări pentru controlul lumii infracționale.

Recompense pentru fidelitate: bani, excursii și propriile săli de joc

Organizarea internă descrisă de procurori mergea însă mult dincolo de simpla recrutare a unor oameni de forță.

Liderii ar fi creat un sistem de recompense menit să îi mențină loiali pe membrii „pazei interne”.

Pe lângă remunerația obișnuită, aceștia ar fi primit premii, excursii și alte beneficii.

Cea mai importantă recompensă putea fi chiar accesul la afacere: unii membri ar fi primit posibilitatea să își deschidă propriile săli de jocuri în localitățile pe care le controlau.

Loialitatea avea însă și reversul său.

DIICOT susține că exista un regulament intern strict, iar membrii care îl încălcau puteau fi sancționați sau eliminați din grupare.

Structură piramidală: lideri, oameni de încredere, francize și executanți

Gruparea ar fi avut o structură ierarhică precisă.

La vârf se aflau liderii, urmați de persoane de încredere care investiseră în diferite regiuni ale țării în săli de jocuri operate în sistem de franciză.

Instrucțiunile ar fi coborât de la lideri către contractorii francizelor și apoi către membrii „pazei interne”, care se subordonau ierarhic.

Patru dintre executanți, din București, Iași și Brașov, ar fi avut un statut special datorită relației directe cu liderii și rolului de protejare a sălilor deținute exclusiv de aceștia.

Un cartier general la Brașov

Procurorii susțin că structura nu funcționa improvizat, ci avea inclusiv un centru administrativ.

La Brașov ar fi fost organizat sediul principal al societăților controlate de cei doi lideri.

Acolo funcționau departamente de monitorizare, juridic și contabilitate, iar posturile-cheie ar fi fost ocupate exclusiv de persoane considerate „de încredere”.

Printre atribuții se aflau relațiile cu instituțiile și organele de control, administrarea societăților și gestionarea salariilor plătite „pazei interne”.

Monitorizare în timp real a poliției și controalelor

Unul dintre cele mai elaborate mecanisme descrise de DIICOT era departamentul de monitorizare.

Acesta ar fi urmărit în timp real incidentele din sălile de joc: distrugeri provocate de clienți, abateri ale angajaților, controale inopinate sau intervenții ale Poliției.

Orice incident important ar fi fost raportat imediat celor doi lideri.

Imaginile surprinse de camerele de supraveghere erau apoi transmise inclusiv membrilor „pazei interne”.

DIICOT: imaginile erau selectate înainte să ajungă la Poliție

Procurorii descriu și un mecanism prin care probele video ar fi fost administrate în funcție de interesele grupării.

Înregistrările oferite Poliției ar fi prezentat uneori numai secvențele favorabile sălilor de jocuri, fără imaginile care surprindeau intervenția violentă a „pazei interne”.

Când separarea secvențelor nu era posibilă fără expunerea membrilor grupării, reprezentanții societăților ar fi refuzat predarea înregistrărilor, invocând presupuse defecțiuni tehnice.

În locul sesizării autorităților, liderii ar fi preferat propriul mecanism de sancționare.

DIICOT îl numește explicit „propriul sistem de justiție”.

Clienți urmăriți, bătuți și obligați să plătească

Structura nu era folosită numai împotriva concurenței.

Clienții considerați problematici puteau fi interziși în săli și apoi urmăriți dacă încălcau interdicția.

Într-un caz descris de procurori, la Bacău, doi membri ai „pazei interne” ar fi lovit repetat o victimă în zona capului cu un baston telescopic metalic, cu pumnii și cu picioarele, pentru a o determina să nu mai intre în sălile grupării.

În alte situații, clienții care provocaseră distrugeri ar fi fost identificați rapid de oamenii grupării și obligați să achite prejudiciile, fără sesizarea organelor judiciare.

Al doilea dosar: „paza subterană” a agențiilor de pariuri

Cel de-al doilea dosar descrie un sistem asemănător, care ar fi funcționat între septembrie 2016 și noiembrie 2022.

Potrivit DIICOT, trei inculpați ar fi constituit gruparea, iar ulterior li s-ar fi alăturat persoane cunoscute la nivel național pentru comportamentul violent.

Scopul ar fi fost maximizarea profiturilor unor agenții de pariuri prin șantaj, amenințări și violență.

Structura ar fi avut trei paliere distincte: conducere, coordonare și execuție.

Angajații agențiilor transmiteau către oamenii de forță date despre incidente, semnalmente, imagini video și chiar date de stare civilă ale clienților care urmau să fie identificați.

Legătura dintre conducere și executanți ar fi fost asigurată de o angajată desemnată „manager control”.

„Băieții noștri”, „paza subterană”, „băieții de la securitate”

Terminologia utilizată în interiorul rețelei apare în rechizitoriu.

Structura de forță ar fi fost denumită „paza internă”, „pază neoficială”, „băieții noștri”, „băieții de la securitate” sau „paza subterană”.

Scopul era același: conflictele să nu fie rezolvate prin Poliție sau instanțe, ci prin constrângere.

DIICOT susține că liderul considera această metodă mai rapidă și mai eficientă pentru recuperarea banilor și menținerea controlului asupra afacerii.

Concurenții, forțați să cedeze spațiile comerciale

În al doilea dosar, sistemul de forță ar fi fost utilizat și pentru expansiunea afacerii.

Reprezentanții unor firme concurente ar fi fost constrânși să renunțe la spațiile comerciale, astfel încât acestea să fie preluate de agențiile controlate de liderul grupării.

În cazul clienților, obiectivul era plata rapidă a prejudiciilor sau eliminarea lor definitivă din săli.

Doi dintre aceștia ar fi fost căutați chiar la domiciliu și agresați după ce provocaseră probleme în agenții.

Procurorii susțin că gruparea profita inclusiv de vulnerabilitatea persoanelor dependente de jocuri de noroc, despre care membrii știau că evită de multe ori să se adreseze Poliției.

Banii pentru oamenii de forță veneau din contabilitate și din aparatele de joc

Membrii palierului de execuție ar fi fost plătiți constant pentru intervențiile lor.

Potrivit DIICOT, banii proveneau atât din departamentul de contabilitate, cât și direct de la persoanele care colectau încasările din aparatele de tip slot-machine.

Plățile ar fi fost coordonate de liderul grupării.

Nume cunoscute din lumea interlopă în cele două dosare

În listele inculpaților apar numeroase nume cunoscute din dosare de criminalitate organizată sau din lumea interlopă, între care Adrian și Bogdan Corduneanu, Marian Sîrbu, cunoscut drept „Box”, Răzvan Stanciu, zis „Răzvan Paris”, Alexandru-Ionuț Stoica, zis „Aticu”, Emil-Marius Alecu, zis „Bebino”, și Bebe-Dumitru Bărbulescu, cunoscut drept „Bebe Cămătaru”.

În primul dosar au fost trimise în judecată și patru societăți comerciale: Babaco Games SRL, Noblepiagio SRL, Avo Slots SRL și Diamond Slot SRL.

Primul dosar a fost trimis Curții de Apel București, iar cel de-al doilea Tribunalului București. DIICOT subliniază că trimiterea în judecată reprezintă finalizarea anchetei și sesizarea instanței, fără a înlătura prezumția de nevinovăție de care beneficiază toți inculpații.