Câștigăm ani de viață, dar nu și suficienți ani de sănătate

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Cercetătorii au analizat date din 183 de state membre ale Organizației Mondiale a Sănătății și au constatat că, la nivel global, oamenii ajung să petreacă o parte tot mai mare a vieții cu boli sau dizabilități.

Viața s-a prelungit mai repede decât perioada trăită în stare bună de sănătate

Studiul, realizat de cercetători afiliați Mayo Clinic, a folosit informații din Global Health Observatory al Organizației Mondiale a Sănătății. Analiza a urmărit evoluția dintre anii 2000 și 2019 și a comparat speranța de viață cu speranța de viață ajustată în funcție de starea de sănătate, un indicator care estimează câți ani poate trăi o persoană în condiții de sănătate deplină sau apropiată de aceasta.

Presshub: Suedia a votat, dar nimeni nu are majoritate. Social-democrații câștigă, naționaliștii pierd teren, când sperau să intre la guvernare

Premierii din Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord au ajuns la un acord privind independența față de Regatul Unit: „Timpul Westminsterului se apropie de sfârșit”

În intervalul analizat, speranța de viață la nivel global a crescut cu aproximativ 6,5 ani, în timp ce speranța de viață ajustată în funcție de sănătate a crescut cu aproximativ 5,4 ani. Diferența dintre cele două măsuri s-a extins de la 8,5 ani în 2000 la 9,6 ani în 2019. Cu alte cuvinte, progresul în reducerea mortalității a fost mai rapid decât progresul în prevenirea sau limitarea anilor trăiți cu probleme de sănătate.

Acest decalaj nu înseamnă că fiecare persoană va petrece exact 9,6 ani bolnavă. Este o estimare la nivel populațional, construită din date despre mortalitate, boli, dizabilități și severitatea problemelor de sănătate. Indicatorul permite comparații între populații și în timp, dar nu poate prezice traseul medical al unui individ.

Rezultatul este important deoarece schimbă modul în care poate fi privit succesul longevității. O societate poate avea o speranță de viață ridicată și, în același timp, o povară mare a bolilor cronice. Supraviețuirea mai îndelungată după afecțiuni care în trecut erau frecvent fatale poate adăuga ani de viață, însă acești ani pot fi marcați de tratamente de lungă durată, limitări funcționale sau episoade repetate de boală.

Bolile cronice explică o parte importantă a decalajului

Cercetătorii au observat că diferențele mai mari dintre durata vieții și durata vieții sănătoase erau asociate cu o povară mai mare a bolilor netransmisibile. În această categorie intră, printre altele, afecțiunile cardiovasculare, bolile metabolice, bolile neurologice, afecțiunile musculoscheletale și tulburările de sănătate mintală.

Analiza a identificat o asociere între numărul de ani trăiți cu dizabilitate din cauza bolilor netransmisibile și mărimea decalajului dintre longevitate și viața sănătoasă. Autorii nu demonstrează însă că o singură categorie de boli provoacă direct acest fenomen. Studiul este observațional, iar rezultatele descriu relații statistice la nivel de populație, nu relații individuale de cauzalitate.

Această distincție este esențială. Oamenii pot trăi mai mult datorită diagnosticării precoce, tratamentelor mai eficiente, controlului mai bun al factorilor de risc și accesului la îngrijiri medicale. În paralel, creșterea prevalenței unor afecțiuni cronice poate însemna că o parte mai mare din viață este petrecută cu simptome, dizabilitate sau necesitatea unui tratament permanent.

Femeile trăiesc mai mult, dar petrec și mai mulți ani cu probleme de sănătate

Una dintre cele mai clare diferențe identificate de cercetători a fost cea dintre femei și bărbați. La nivel global, femeile au avut în medie un decalaj cu aproximativ 2,4 ani mai mare decât bărbații între speranța de viață și anii trăiți în stare bună de sănătate. Autorii au asociat această diferență atât cu longevitatea mai mare a femeilor, cât și cu o povară mai ridicată a anumitor boli netransmisibile.

În datele analizate, speranța medie de viață a femeilor era de aproximativ 75 de ani, comparativ cu aproximativ 70,1 ani în cazul bărbaților. Faptul că femeile trăiesc mai mult nu înseamnă însă că avantajul de longevitate se traduce integral în ani suplimentari de sănătate bună.

Cercetătorii au observat și diferențe considerabile între țări. Cele mai mari discrepanțe dintre femei și bărbați au fost raportate în Germania, Spania, Franța, Portugalia și Liban. Aceste constatări sugerează că îmbătrânirea sănătoasă depinde nu doar de sex, ci și de profilul bolilor, de accesul la prevenție, de condițiile sociale și de caracteristicile sistemelor de sănătate.

Statele Unite au avut cel mai mare decalaj dintre țările analizate

Dintre cele 183 de state incluse în analiză, Statele Unite au prezentat cel mai mare decalaj între speranța de viață și speranța de viață sănătoasă, de aproximativ 12,4 ani. Potrivit autorilor, această situație a fost însoțită de o povară ridicată a bolilor netransmisibile. În Statele Unite, diferența a crescut de la aproximativ 10,9 ani la 12,4 ani în cele două decenii analizate.

În cazul populației americane, tulburările mintale și cele legate de consumul de substanțe, împreună cu afecțiunile musculoscheletale, au avut contribuții importante la anii trăiți cu dizabilitate. Autorii au remarcat că profilul bolilor diferă de la o țară la alta, ceea ce înseamnă că strategiile pentru prelungirea vieții sănătoase nu pot fi identice peste tot.

Un stat cu mortalitate redusă poate avea totuși o povară mare a bolilor cronice. Acesta este unul dintre paradoxurile evidențiate de cercetare. Medicina poate preveni moartea prematură fără să elimine întotdeauna boala care afectează calitatea vieții. Din acest motiv, succesul unui sistem de sănătate nu poate fi evaluat doar prin numărul anilor adăugați vieții.

Miza viitorului nu este doar să trăim mai mult, ci să rămânem sănătoși mai mult timp

Autorii consideră că rezultatele susțin nevoia unei orientări mai puternice către prevenție, depistare precoce și controlul bolilor cronice. Reducerea fumatului, menținerea activității fizice, alimentația echilibrată, controlul tensiunii arteriale, prevenirea obezității, gestionarea diabetului și accesul la servicii de sănătate mintală sunt doar câteva dintre direcțiile care pot contribui la reducerea anilor trăiți cu boală.

Studiul are și limite importante. Analiza folosește estimări populaționale și ponderi ale dizabilității pentru diferite afecțiuni, iar aceste valori pot varia în funcție de metodologie și de modul în care populațiile percep impactul unei boli. În plus, datele principale se opresc în 2019, înainte de pandemia de COVID-19. Organizația Mondială a Sănătății a arătat ulterior că pandemia a redus temporar atât speranța de viață, cât și speranța de viață sănătoasă la nivel global. Prin urmare, studiul nu trebuie interpretat ca o fotografie exactă a situației din 2026.

Concluzia rămâne însă relevantă pentru politicile de sănătate publică. Longevitatea nu este echivalentă cu sănătatea. Dacă anii suplimentari de viață sunt însoțiți de boli cronice, dizabilitate și pierderea autonomiei, câștigul biologic și social este incomplet. Provocarea medicinei moderne nu mai este doar să prelungească viața, ci să reducă perioada în care oamenii trăiesc cu suferință, limitări și dependență de îngrijiri medicale.