Ce ar însemna pentru marile companii limitarea obligatorie a consumului de energie. Fabricile ar putea opri linii sau muta producţia în afara orelor de vârf, 80 de companii ar fi afectate

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Adoptarea hotărârii nu ar însemna însă oprirea imediată a tuturor marilor fabrici. Guvernul ar crea cadrul legal, iar limitările ar fi activate ulterior de Dispecerul Energetic Naţional, numai dacă situaţia din sistem o va impune. Companiile vizate ar trebui să fie notificate cu cel puţin 24 de ore înainte.

Decizia ar putea afecta aproximativ 80 de companii

Guvernul nu a publicat lista completă a societăţilor care ar putea fi obligate să-şi reducă activitatea. La discuţiile organizate în ultimele zile au fost chemate aproximativ 80 de companii cu un consum anual de peste 50.000 MWh.

Situația pe Dunăre este mai pesimistă decât acum două zile, după ce un obstacol a reorientat debitul de apă spre Cernavodă, anunță ministrul Mediului, Diana Buzoianu

Experți ONU: Peste 1.200 de palestinieni au fost uciși în Gaza de la armistițiul din octombrie

Printre participanţii menţionaţi public s-au aflat ALRO, ROMCIM, Artrom, Azomureş, Kronospan, OMV Petrom, Tenaris, Dacia şi Cupru Min, alături de reprezentanţi ai industriei auto şi ai parcurilor industriale. În categoria marilor consumatori intră şi companii precum Liberty Galaţi sau Saint-Gobain, însă includerea unei societăţi în mecanism depinde de listele operative ale Transelectrica şi ale distribuitorilor, nu doar de consumul anual.

Cele mai expuse sectoare sunt industria aluminiului, siderurgia, producţia de ţevi, cimentul, sticla, industria chimică, prelucrarea lemnului, rafinăriile, industria minieră şi producţia auto.

Cât ar trebui să reducă fiecare companie

Nu există, în acest moment, un procent unic care să fie impus tuturor companiilor. Limitarea se aplică în patru tranşe, iar fiecărei fabrici îi este stabilită o anumită putere până la care trebuie să-şi reducă consumul.

La nivelul întregului sistem, volumul care poate fi redus simultan trebuie să fie de cel puţin 800 MW şi poate ajunge până la 20% din consumul mediu estimat pentru sezonul respectiv. Raportat orientativ la un consum de seară de 7.000-7.600 MW, plafonul de 20% ar reprezenta aproximativ 1.400-1.520 MW. Aceasta este însă o limită pentru întregul sistem, nu pentru fiecare companie.

Reducerea individuală ar putea fi de 10%, 20%, 30% sau chiar 50%, în funcţie de consumul fabricii, procesul tehnologic şi tranşa activată de Transelectrica. Valorile exacte sunt înscrise în Normativul de limitări şi ar trebui comunicate fiecărei companii în notificarea transmisă cu 24 de ore înainte.

Kronospan a anunţat deja că îşi reduce voluntar consumul cu până la 50%, prin oprirea etapizată a unor linii. Dacia şi Ford şi-au oprit producţia până pe 19 august, măsură care generează, potrivit premierului Ilie Bolojan, o economie de aproximativ 200 MW.

Se va întrerupe lucrul în fabrici?

În unele companii, da, dar cel mai probabil numai pe anumite linii şi în anumite intervale. Fabricile cu procese flexibile îşi pot opri temporar producţia între orele 19:00 şi 23:00, pot elimina un schimb, pot muta operaţiunile energointensive în timpul zilei sau pot programa în perioada respectivă lucrări de mentenanţă.

În industria auto, prelucrarea lemnului sau producţia unor materiale, oprirea unei linii pentru câteva ore este posibilă, deşi poate provoca pierderi de producţie, întârzieri la livrare şi costuri suplimentare la repornire.

Situaţia este diferită în industriile cu flux continuu. Producţia de aluminiu, sticlă, oţel, ciment, îngrăşăminte sau produse petroliere nu poate fi oprită brusc fără riscul deteriorării instalaţiilor, pierderii materiilor prime aflate în proces sau producerii unor incidente.

În asemenea cazuri, companiilor trebuie să le fie asigurată „puterea minimă tehnologică”, adică energia necesară pentru menţinerea în siguranţă a echipamentelor esenţiale. Reglementările prevăd expres că reducerea trebuie stabilită astfel încât să fie evitate pierderile de producţie provocate prin deteriorarea instalaţiilor.

Astfel, ALRO sau combinatele siderurgice ar putea reduce sarcina unor instalaţii, dar nu ar trebui să fie deconectate complet şi instantaneu. Rafinăriile şi fabricile chimice ar menţine instalaţiile de siguranţă şi consumul tehnologic minim, reducând în schimb operaţiunile auxiliare sau capacitatea de producţie.

Nu este vorba despre tăierea curentului fără avertisment

Mecanismul presupune transmiterea unei dispoziţii scrise, cu minimum 24 de ore înainte, în care sunt indicate momentul aplicării, tranşa şi puterea până la care trebuie redus consumul. Compania trebuie apoi să decidă ce instalaţii opreşte şi cum îşi reorganizează activitatea.

Deconectarea completă este o măsură distinctă şi mult mai severă, folosită numai ca ultimă opţiune, atunci când urgenţa nu mai permite alte intervenţii. Limitarea pregătită de Guvern urmăreşte tocmai evitarea unei avarii majore sau a unor întreruperi necontrolate pentru populaţie şi economie.

Transelectrica a transmis miercuri că reducerile voluntare şi-au demonstrat eficienţa şi că sistemul este gestionat astfel încât să nu existe, în prezent, riscul unei avarii majore. Activarea limitărilor obligatorii nu este, aşadar, automată după adoptarea hotărârii de guvern.

Ce se întâmplă cu angajaţii

O reducere pentru câteva ore nu înseamnă automat trimiterea angajaţilor în şomaj tehnic. Companiile pot modifica programul schimburilor, pot recupera producţia în afara orelor de vârf sau pot folosi intervalul pentru mentenanţă.

Dacă restricţiile s-ar prelungi mai multe zile sau ar necesita oprirea unor capacităţi întregi, ar putea apărea reducerea temporară a programului, concedii programate sau şomaj tehnic. Aceste măsuri ar fi însă decizii ale fiecărei companii, în funcţie de durata limitărilor şi de pierderile economice.

Până la publicarea formei finale a hotărârii nu este clar dacă firmele vor putea primi compensaţii pentru producţia nerealizată. În lipsa unui mecanism special, costurile opririi şi repornirii instalaţiilor, precum şi eventualele întârzieri contractuale, ar putea rămâne în sarcina companiilor.