Informația poate suna alarmant, dar simpla înghițire accidentală a câtorva semințe nu înseamnă, în mod obișnuit, că o persoană se va intoxica.
Riscul este legat de amigdalină, un compus natural prezent în semințele mai multor plante din familia Rosaceae. În organism, această substanță poate participa la procese chimice care duc la formarea cianurii de hidrogen. Cantitatea eliberată depinde însă de mai mulți factori, iar modul în care sunt consumate semințele are o importanță majoră.
Semințele de măr conțin amigdalină, un glicozid cianogenic care se găsește și în sâmburii sau semințele altor fructe. Atunci când structura seminței este distrusă, de exemplu prin mestecare sau măcinare, amigdalina devine mai accesibilă proceselor enzimatice care pot favoriza eliberarea cianurii de hidrogen.
Cianura interferează cu mecanismele prin care celulele folosesc oxigenul. Problema nu este neapărat lipsa oxigenului din sânge, ci incapacitatea celulelor de a-l utiliza în mod normal atunci când expunerea este suficient de mare. În intoxicațiile severe, acest mecanism poate afecta rapid organe cu un consum ridicat de oxigen, inclusiv creierul și inima.
Prezența amigdalinei nu transformă însă mărul într-un aliment periculos. Pulpa fructului poate fi consumată în mod obișnuit fără această problemă, iar situația discutată se referă la semințe și, în special, la consumul unei cantități mari de semințe deteriorate mecanic.
Învelișul exterior al seminței reprezintă o barieră importantă. O sămânță înghițită întreagă poate traversa tubul digestiv fără ca întreaga cantitate de amigdalină din interior să devină disponibilă organismului.
Situația se schimbă atunci când semințele sunt mestecate, zdrobite sau măcinate. Distrugerea învelișului permite contactul mai ușor dintre conținutul seminței și enzimele implicate în descompunerea amigdalinei. Din acest motiv, o cantitate mare de semințe mestecate prezintă un risc mai mare decât aceeași situație în care câteva semințe au fost înghițite accidental întregi.
Acesta este și motivul pentru care nu este justificată panica atunci când, odată cu o bucată de măr, este înghițită din greșeală o sămânță. Centrele de toxicologie consideră că ingestia accidentală a câtorva semințe de măr nu este, în general, suficientă pentru a provoca intoxicație cu cianură.
Pe internet circulă frecvent calcule care încearcă să stabilească numărul exact de semințe de măr care ar putea deveni toxic. O astfel de limită nu poate fi aplicată cu precizie tuturor persoanelor.
Conținutul de amigdalină poate varia între semințe și între diferite soiuri de mere. În plus, riscul depinde de cantitatea consumată, gradul de mestecare sau mărunțire, greutatea corporală și particularitățile fiecărei persoane.
Din acest motiv, afirmațiile potrivit cărora un anumit număr fix de semințe produce obligatoriu intoxicație sunt prea simplificate. Toxicologia evaluează expunerea în funcție de doză și de circumstanțele concrete, nu doar prin numărarea semințelor.
Copiii necesită o atenție suplimentară deoarece au o greutate corporală mai mică. Este prudent ca semințele să fie îndepărtate atunci când merele sunt oferite copiilor mici, mai ales dacă fructele sunt mărunțite sau introduse în preparate în care semințele ar putea fi zdrobite.
O expunere suficient de mare la cianură poate provoca simptome neurologice, digestive, respiratorii și cardiovasculare. Printre manifestările posibile se află durerea de cap, amețeala, starea de slăbiciune, greața, vărsăturile și confuzia.
În forme mai grave pot apărea dificultăți de respirație, tulburări ale ritmului cardiac, alterarea stării de conștiență și convulsii. Intoxicațiile severe cu cianură reprezintă urgențe medicale și pot evolua rapid.
Apariția unor asemenea manifestări după consumul intenționat al unei cantități mari de semințe mărunțite sau mestecate necesită evaluare medicală urgentă. Persoana afectată nu ar trebui să aștepte agravarea simptomelor și nici să încerce tratamente improvizate la domiciliu.
Este importantă și diferența dintre o posibilă intoxicație semnificativă și situația banală în care cineva a înghițit accidental semințele aflate într-un măr. În lipsa unui consum mare și a simptomelor, cele două situații nu trebuie tratate ca fiind echivalente.
Pentru majoritatea oamenilor, măsurile de prevenție sunt simple. Mărul poate rămâne fără probleme parte din alimentația obișnuită, iar semințele pot fi îndepărtate împreună cu cotorul.
Nu este recomandat consumul intenționat al semințelor de măr în cantități mari și nici măcinarea lor pentru a fi adăugate în băuturi, smoothie-uri sau alte preparate. Zdrobirea semințelor poate crește cantitatea de amigdalină disponibilă pentru transformările care duc la formarea cianurii.
O atenție deosebită este indicată în cazul copiilor, care nu ar trebui încurajați să mestece semințele. Aceeași precauție este justificată și atunci când merele sunt procesate integral în aparate care pot sparge semințele.
Mesajul medical important este unul de proporție. Semințele de măr conțin într-adevăr o substanță din care se poate forma cianură, dar înghițirea accidentală a câtorva semințe întregi nu este considerată, în mod obișnuit, o expunere periculoasă. Riscul devine relevant în special atunci când sunt consumate intenționat cantități mari de semințe mestecate, zdrobite sau măcinate.
În cazul unei ingestii importante sau dacă apar simptome neobișnuite după consum, evaluarea medicală trebuie solicitată fără întârziere.