Rinichii nu au nevoie de o marcă anume de apă și nici de un nivel spectaculos de alcalinitate pentru a-și îndeplini rolul. Apa simplă ajută organismul să mențină un volum adecvat de sânge și oferă rinichilor condițiile necesare pentru a elimina prin urină substanțele de care corpul nu mai are nevoie.
Atât apa de la robinet care respectă standardele de potabilitate, cât și apa îmbuteliată pot asigura hidratarea. Pentru un adult sănătos, diferența importantă nu este ambalajul, ci siguranța apei și faptul că este consumată regulat. Apa fără zahăr și fără adaosuri inutile evită și aportul suplimentar de calorii sau alte ingrediente care nu aduc un beneficiu renal demonstrat.
Nu există dovezi convingătoare că apa alcalină, apa cu hidrogen, apa detoxifiantă sau alte produse promovate drept soluții pentru curățarea rinichilor ar îmbunătăți funcția renală la persoanele sănătoase. Rinichii sunt chiar organele care participă la reglarea echilibrului acido-bazic al organismului, alături de plămâni.
Necesarul de lichide nu este identic pentru toată lumea. El variază în funcție de vârstă, dimensiunea corpului, nivelul de activitate fizică, temperatură, transpirație, alimentație, sarcină, alăptare și eventualele boli existente. De aceea, recomandarea de a bea obligatoriu o anumită cantitate de apă în fiecare zi nu se potrivește tuturor.
Un reper practic pentru multe persoane sănătoase este senzația de sete, asociată cu aspectul urinei. O urină galben-pal sugerează adesea o hidratare adecvată, în timp ce urina galben-închis poate apărea atunci când organismul are nevoie de mai multe lichide. Culoarea urinei nu este însă un test medical, deoarece poate fi modificată de alimente, vitamine, medicamente sau anumite afecțiuni.
În perioadele cu temperaturi ridicate, în timpul efortului fizic sau atunci când pierderile de apă cresc prin transpirație, necesarul poate fi mai mare. În schimb, consumul forțat al unor volume foarte mari de apă nu oferă rinichilor un avantaj suplimentar și, în situații extreme, poate produce tulburări ale concentrației de sodiu din sânge.
Unul dintre cele mai bine documentate beneficii ale unui aport adecvat de lichide este reducerea riscului de formare a unor calculi renali. Atunci când volumul de urină este suficient, mineralele și alte substanțe care pot forma cristale sunt mai diluate și au o probabilitate mai mică de a se concentra.
Persoanele care au avut calculi renali pot primi recomandări pentru un aport mai mare de lichide, astfel încât să producă un volum adecvat de urină în fiecare zi. Ținta exactă trebuie stabilită în funcție de istoricul medical, tipul calculului și rezultatele analizelor. În aceste situații, apa este în general alegerea de bază, iar unele băuturi cu citrați pot avea un rol în anumite tipuri de calculi, dar recomandarea trebuie individualizată.
Și alimentația contează. Un aport mare de sare poate influența eliminarea calciului prin urină și poate crește riscul anumitor calculi. De aceea, prevenția nu se reduce doar la cantitatea de apă băută.
Termenul de apă minerală nu înseamnă că produsul este superior pentru rinichi. Apele pot avea concentrații diferite de sodiu, calciu, magneziu și alte minerale. Pentru majoritatea persoanelor sănătoase, aceste diferențe nu transformă o anumită apă într-un tratament și nu justifică ideea că o apă cu mai multe minerale ar proteja automat rinichii.
Persoanele cărora medicul le-a recomandat reducerea aportului de sodiu ar trebui să verifice eticheta unei ape îmbuteliate și să țină cont de cantitatea de sodiu pe care o conține. Alegerea poate deveni relevantă mai ales atunci când există hipertensiune, edeme sau o boală pentru care aportul de sare trebuie controlat.
Nici apa distilată nu este necesară pentru protejarea rinichilor la o persoană sănătoasă. Faptul că are un conținut foarte redus de minerale nu înseamnă că spală rinichii mai eficient. În mod obișnuit, obiectivul este hidratarea adecvată cu apă sigură pentru consum, nu obținerea unei ape cu o compoziție extremă.
Recomandarea de a bea mai multă apă nu este universal valabilă. Unele persoane cu boală cronică de rinichi în stadii avansate, insuficiență renală, dializă, insuficiență cardiacă sau tendință la retenție de lichide pot avea nevoie de o limită zilnică stabilită de medic. În astfel de cazuri, excesul de lichide poate favoriza umflarea picioarelor, creșterea tensiunii arteriale, dificultățile de respirație sau alte complicații.
Pentru cineva fără o restricție medicală, cea mai bună apă pentru rinichi este, în esență, apa simplă, potabilă și consumată în funcție de necesarul real al organismului. Nu alcalinitatea, numele de pe etichetă sau promisiunea de detoxifiere protejează rinichii, ci hidratarea echilibrată și atenția acordată stării generale de sănătate.
Dacă apar urinări mult mai rare decât de obicei, sânge în urină, durere puternică în zona lombară, umflături persistente sau modificări importante ale cantității de urină, evaluarea medicală este mai importantă decât schimbarea tipului de apă. Pentru persoanele cu afecțiuni renale cunoscute, cantitatea zilnică de lichide trebuie discutată cu medicul care le urmărește.