Visul multor lideri europeni este o Europa unită și puternică, atât din punct de vedere economic cât și militar. Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, le-a spus direct europarlamentarilor populari că își dorește chiar mai mult, ca UE să devină o mare putere militară și că se lucrează în această direcție.
UE lucrează pentru a deveni o „mare putere militară” (powerhouse), a declarat președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, la o reuniune cu ușile închise în Parlamentul European, miercuri.
„Știm că trebuie să fim puternici, iar puterea înseamnă… Nu suntem o mare putere militară, dar ne construim capacitatea de a deveni o mare putere militară”, le-a spus ea eurodeputaților din propriul său grup de centru-dreapta, Partidul Popular European (PPE).
Prima nevoie a Europei să fie o putere militară este faptul că nu este o putere economică ce acționează congruent. Este o colecție de puteri economice care cooperează în multe zone, inclusiv având o Piață Comună, care sunt separate în altele. Spre exemplu, Piața Comună nu include o piață comună a capitalurilor, nici una a energiei sau a telecomunicațiilor, domenii arătate cu degetul în raportul lui Mario Draghi, fostul premier italian, despre competitivitatea Europei.
Nu poți susține o armată extrem de puternică dacă nu ai o economie mult mai integrată, aproape de nivelurile unui stat federal cum este America.
A doua nevoie este integrarea. Europa nu are o armată, are mai mult de o duzină de armate. Între acestea există puțină integrare și coordonare, iar cea mai mare parte din ce există, există la nivelul NATO, nu al Uniunii Europene sau al altei entități în care europenii să joace rolul central.
Mai e un unghi important, dincolo de bani: cum iei decizii și cum comanzi. O „mare putere militară” nu înseamnă doar bugete mai mari, ci un mecanism european care să poată decide rapid (fără blocaje), să planifice pe termen lung și să aibă o arhitectură de comandă și control credibilă. Altfel, ajungi la paradoxul clasic: statele cresc cheltuielile, dar le cheltuie separat, pe standarde diferite, cu achiziții incompatibile și cu rezultate care nu se adună într-o forță comună. Dacă UE vrea să fie mai mult decât o sumă de armate, atunci trebuie să reducă fragmentarea prin achiziții comune, standardizare, interoperabilitate reală și o capacitate europeană de coordonare care să funcționeze și în afara NATO, fără să dubleze inutil structuri.
Recent, comisarul european pentru Apărare, Andrius Kubilius, cerea nu doar crearea unei forțe militare europene autonomie, ci a unui consiliu care să dirijeze efortul european în această zonă.
„Consiliul European de Securitate ar putea fi compus din membri cheie permanenți, alături de alți membri prin rotație”, a spus el.
„În total, în jur 10-12 membri, cu sarcina de a discuta cele mai importante probleme din apărare”, a adăugat Kubilius.