Ce înseamnă forța UE: Serbia se îndepărtează de Rusia

Liderii Serbiei și ai Rusiei au vorbit mereu despre „frăția” dintre popoarele lor. Una cu multiple rădăcini istorice. Dar ceva s-a schimbat semnificativ în ultimii ani. Procesul de îndepărtare a Serbiei de Rusia. Accelerat după invadarea Ucrainei de către Rusia, acest fenomen are rădăcini mult mai adânci. Ele țin de dorința Serbiei de a adera la Uniunea Europeană. Nu ai cum să devii membru UE când ești strâns legat de Rusia. Așa că Belgradul reduce pas cu pas legăturile sale cu Moscova pentru a se apropia de Bruxelles. Asta în timp ce clamează relația extrem de bună și „frăția” celor două popoare.

Foarte mulți sârbi văd în Rusia „fratele mai mare”. La urma urmei, Primul Război Mondial a devenit mondial după ce Rusia a decis să apere Serbia de Imperiul Austro-Ungar. Chiar și în 1999 Rusia și NATO au fost aproape de un conflict după ce un contingent rus a ocupat pur și simplu aroportul din Priștina. Acest oraș e capitala Kosovo, provincie a Serbiei pe atunci care dorea separarea urmare a crimelor de război comise de armata lui Miloșevici în războiul din 1998-1999.

”Jos pălăria în fața lui Elon Musk”. Dreapta populistă din Europa salută atacurile echipei Trump la adresa UE

Antonio Costa, președintele Consiliului European: ”SUA nu trebuie să se amestece în politica europeană”

Aleksandr Vucici, liderul de acum al Serbiei, deși declarat pro-european, a urmat o politică de apropiere economică și diplomatică de Rusia lui Putin din 2014 încoace. Cuplată cu o politică de apropiere față de China.

O vreme, lucrurile au mers. Doar că pe măsură ce Serbia a avansat în discuțiile pentru integrarea în Uniunea Europeană, lucrurile n-au mai mers. Iar după ce Rusia a invadat Ucraina, Serbia a trebuit să ia o decizie.

Iar Serbia a luat. Chiar în timp ce menținea relații bune cu Rusia în diverse zone, în primul rând energie, armele și munițiile sale au aprovizionat masiv Ucraina. Nu direct, firește, ci prin intermediari.

Situația a ajuns atât de gravă încât SVR, spionajul rusesc, a emis o declarație acuzând Serbia că „a înfipt cuțitul în spate Rusiei”. A doua zi, foarte probabil fără a fi o coincidență, fabrica sârbă de muniții Krusik a sărit în aer. Vucici a răspuns declarației considerând-o „cea mai insultătoare” la adresa țării sale.

În același timp, Serbia a avut și gesturi minore prin care transmitea Rusiei că dorește continuarea relației bune, inclusiv donând câteva milioane de euro pentru civilii ruși din Belgorod afectați de loviturile aeriene ucrainene. Mișcări de echilibrare a situației, desigur.

Dar în același timp, la finalul lui septembrie Serbia aresta o serie de agenți ruși, mai ales di rândul celor care au antrenat 150 de cetățeni români și moldoveni care trebuiau să destabilizeze alegerile din Republica Moldova.

În același timp, sancțiunile americane au afectat compania sârbă de energie NIS, controlată de acționari ruși. Iar presiunea UE pentru depărtarea de Rusia continuă să crească.

Sigur, Serbia continuă să păstreze un limbaj dual, cu purtători secunzi de mesaj vorbind despre aderarea țării la BRICS, blocul condus de China și Rusia. Doar că pare mai mult un joc. Pe teren, în fapt, Serbia mai degrabă se depărtează de cele două. După o scurtă pauză, Belgradul a reluat exporturile de armament care ajung la Ucraina. În plus, a achiziționat 12 avioane militare de la Franța pentru 2.7 miliarde de euro. Direcția pare clară.

Pentru că atunci când vrei în UE, nu poți fi cu Rusia. Iar liderii de la Belgrad înțeleg acest lucru și gravitează tot mai mult spre Uniunea Europeană. Este soluția realistă.