Ce putem face pentru a reduce riscul de demență. Trei factori importanți la vârsta mijlocie

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Persoanele care nu prezentau niciunul dintre acești trei factori au avut, în medie, o perioadă de supraviețuire fără demență cu 12,6 ani mai lungă decât persoanele care prezentau toți cei trei factori.

Un studiu de peste două decenii arată o diferență de până la 12,6 ani

Cifra este importantă, dar trebuie citită corect. Studiul este observațional și arată o asociere, nu demonstrează că evitarea celor trei factori îi va oferi unei persoane exact 12,6 ani în plus fără demență. În plus, indicatorul „supraviețuire fără demență” ține cont atât de apariția demenței, cât și de riscul de deces înainte de apariția acesteia. Cu alte cuvinte, rezultatul nu poate fi tradus simplist prin ideea că „ceasul demenței” este împins înapoi cu aproape 13 ani.

Câtă cofeină este prea multă și când începe inima să resimtă efectele

ICE își schimbă tactica. Operațiunile rapide care îi sperie pe imigranții din New Jersey

Autorii studiului publicat în Neurology Open Access au analizat 12.409 participanți din proiectul american Atherosclerosis Risk in Communities (ARIC). La evaluarea folosită ca punct de plecare, participanții aveau în medie 56,2 ani și nu sufereau de demență. Urmărirea mediană a fost de 26,3 ani; în această perioadă, 3.008 persoane au dezvoltat demență, iar 5.238 au murit fără un diagnostic de demență.

Diferența dintre grupuri a fost clară. De la vârsta de 55 de ani, participanții fără niciunul dintre cei trei factori vasculari au avut o medie estimată de 30,1 ani trăiți fără demență. Pentru cei cu un factor, media a fost de 26,3 ani, pentru cei cu doi factori, de 21 de ani, iar pentru participanții care aveau hipertensiune, diabet și care fumau, de 17,5 ani. Între cele două extreme rezultă o diferență de 12,6 ani.

De asemenea, prezența tuturor celor trei factori a fost asociată cu o rată mai mare de apariție a demenței și, într-o măsură și mai pronunțată, cu o rată mai mare a decesului înainte de demență. Tocmai de aceea, concluzia centrală a cercetării este mai largă decât protejarea memoriei: sănătatea vaselor de sânge la vârsta mijlocie este strâns legată atât de longevitate, cât și de sănătatea creierului.

Primul factor este absența hipertensiunii și controlul tensiunii arteriale

Hipertensiunea este adesea lipsită de simptome, însă expunerea îndelungată la valori crescute ale tensiunii poate afecta vasele de sânge, inclusiv circulația cerebrală. Boala vaselor mici, accidentele vasculare cerebrale și alte leziuni vasculare pot contribui la deteriorarea cognitivă. O declarație științifică a American Heart Association, publicată în Stroke în 2026, subliniază că mecanismele vasculare participă nu doar la deteriorarea cognitivă de cauză vasculară, ci pot coexista și interacționa cu procesele neurodegenerative întâlnite în boala Alzheimer.

În analiza ARIC din 2026, hipertensiunea a fost considerată prezentă în cazul unei tensiuni arteriale de cel puțin 140/90 mmHg sau dacă participantul utiliza medicamente antihipertensive. Acesta este criteriul metodologic folosit în studiu și nu reprezintă o recomandare universală de tratament valabilă în prezent. Pragurile de diagnostic și țintele terapeutice trebuie stabilite în conformitate cu ghidurile actuale și cu situația fiecărui pacient.

Mesajul practic este însă solid. Măsurarea periodică a tensiunii, confirmarea medicală a valorilor crescute și tratamentul corect al hipertensiunii protejează sistemul cardiovascular și pot face parte din strategia de reducere a riscului de declin cognitiv. Ghidul actualizat al Organizației Mondiale a Sănătății include explicit managementul hipertensiunii printre măsurile care pot contribui la reducerea riscului de demență.

Al doilea factor este absența diabetului și controlul sănătății metabolice

Diabetul a fost al doilea factor urmărit. Cercetătorii au considerat diabetul prezent în cazul unui diagnostic medical raportat de participant, al utilizării medicamentelor antidiabetice sau al unei hemoglobine glicate (HbA1c) de cel puțin 6,5%. Studiul nu arată că atingerea unei anumite valori a glicemiei sau a HbA1c poate „preveni” demența și nici nu stabilește o țintă glicemică pentru protecția cognitivă.

El întărește însă o legătură documentată de mai mult timp între sănătatea metabolică, sănătatea vasculară și creier. Diabetul poate favoriza afectarea vaselor mari și mici și crește riscul de boală cerebrovasculară, iar efectele sale se pot combina cu alți factori, precum hipertensiunea, excesul ponderal sau dislipidemia.

O analiză publicată în JAMA Neurology în 2025, realizată tot pe cohorta ARIC, dar având o întrebare statistică diferită și o perioadă de urmărire de până la 33 de ani, a estimat că între 22% și 44% dintre cazurile de demență apărute până la vârsta de 80 de ani puteau fi atribuite prezenței a cel puțin unuia dintre cei trei factori vasculari, și anume hipertensiunea, diabetul sau fumatul, în funcție de vârsta la care aceștia au fost măsurați. Autorii au precizat că această interpretare presupune existența unor relații cauzale și că nu trebuie confundată cu o predicție individuală.

Pentru persoanele care au deja diabet, studiul nu demonstrează că un control glicemic mai intens amână demența cu un anumit număr de ani. Evaluarea și controlul corect al factorilor cardiometabolici rămân însă importante pentru sănătatea pe termen lung. Tratamentul trebuie individualizat împreună cu medicul, inclusiv pentru a evita atât hiperglicemia, cât și episoadele de hipoglicemie.

Al treilea factor este evitarea fumatului la vârsta mijlocie

În studiul din 2026, termenul „fumat” s-a referit la fumatul curent, declarat de participant. Foștii fumători și persoanele care nu fumaseră niciodată au format împreună grupul de referință. Această precizare este esențială. Cercetarea nu compară exclusiv persoanele care nu au fumat niciodată cu fumătorii și nici nu poate stabili cu certitudine câți ani fără demență ar câștiga o persoană după ce renunță la fumat.

Totuși, renunțarea la tutun este una dintre intervențiile cu beneficii certe pentru sănătatea cardiovasculară, respiratorie și oncologică, iar datele privind riscul de demență adaugă un argument în favoarea ei. Fumatul favorizează ateroscleroza, afectarea vasculară și expunerea la substanțe toxice; toate acestea pot slăbi, în timp, rezerva de sănătate a creierului.

Ghidul OMS din 2026 privind reducerea riscului de declin cognitiv și demență recomandă intervenții asupra fumatului și include, alături de acestea, activitatea fizică, alimentația sănătoasă și managementul afecțiunilor cardiometabolice, între care hipertensiunea, diabetul și colesterolul crescut. Mesajul este unul de prevenție pe parcursul vieții, nu o „rețetă” care poate elimina complet riscul de demență.

Ce înseamnă rezultatele și de ce demența nu poate fi redusă la trei factori

Absența hipertensiunii și a diabetului, precum și faptul de a nu fuma la vârsta mijlocie, au fost asociate cu un număr mai mare de ani trăiți fără demență. Studiul nu a fost un experiment în care cercetătorii au eliminat factorii de risc și apoi au demonstrat un efect cauzal. În plus, factorii au fost evaluați la un singur moment, iar participanții proveneau din patru comunități din Statele Unite, ceea ce limitează posibilitatea de a extrapola cu exactitate cifra de 12,6 ani la alte populații.

Există și o explicație statistică importantă. Persoanele cu mai mulți factori vasculari au avut o mortalitate prematură mult mai mare. Prin urmare, „anii fără demență” reflectă simultan riscul de demență și șansa de a rămâne în viață suficient de mult pentru ca boala să poată apărea. Cifra de 12,6 ani nu trebuie prezentată ca o amânare biologică garantată a debutului bolii.

În același timp, direcția generală a datelor este compatibilă cu dovezi internaționale mai ample. Comisia Lancet pentru prevenția, intervenția și îngrijirea demenței, în raportul din 2024, a identificat 14 factori de risc potențial modificabili și a estimat că, la nivel populațional, aproape 45% dintre cazurile de demență ar putea fi prevenite sau amânate dacă acești factori ar fi eliminați. Este o estimare teoretică de sănătate publică, nu o garanție pentru fiecare individ.

De altfel, Organizația Mondială a Sănătății subliniază în ediția a doua a ghidului său, publicată în iulie 2026, că reducerea riscului trebuie privită pe tot parcursul vieții. Vârsta și predispoziția genetică nu pot fi schimbate, iar demența poate apărea și la oameni care au avut un stil de viață sănătos. Prevenția nu înseamnă vinovăție și nici certitudinea evitării bolii; înseamnă reducerea, pe cât posibil, a riscurilor asupra cărora se poate interveni.

Sănătatea inimii și a vaselor de sânge merită urmărită înainte de apariția problemelor de memorie. Verificarea tensiunii arteriale și a glicemiei, tratamentul corect al bolilor diagnosticate și renunțarea la fumat sunt măsuri cu beneficii medicale bine stabilite, iar datele recente sugerează că ele pot conta și pentru anii trăiți cu un creier sănătos.