Ce rol au acizii grași esențiali în dezvoltarea copilului și de ce nu ar trebui ignorați

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Printre acestea se află acizii grași esențiali, substanțe pe care corpul nu le poate produce în cantitățile necesare și care trebuie obținute prin alimentație.

De ce are nevoie copilul de grăsimi încă din primii ani

Din această categorie fac parte acidul linoleic, un acid gras omega-6, și acidul alfa-linolenic, un acid gras omega-3. Organismul poate utiliza acidul alfa-linolenic pentru a produce alți acizi grași omega-3, inclusiv EPA și DHA, însă această transformare este limitată. Din acest motiv, sursele alimentare directe de DHA pot avea o contribuție importantă în alimentația copilului.

Copilăria este o perioadă în care necesarul de energie și de substanțe nutritive trebuie raportat la un organism aflat în continuă creștere. Grăsimile furnizează energie și contribuie la absorbția vitaminelor liposolubile A, D, E și K. Totodată, acizii grași polinesaturați sunt componente importante ale structurilor celulare.

Alimentele din pachețel care pot deveni o problemă după câteva ore în ghiozdan

Spania va avea parte de prima grevă generală din ultimii 14 ani pe 11 noiembrie. Care sunt motivele

Creierul și retina conțin cantități importante de lipide, iar DHA se regăsește în structura acestora. Acizii grași cu lanț lung din familia omega-3 sunt implicați în procese biologice asociate dezvoltării și funcționării sistemului nervos. Acest lucru nu înseamnă că un singur nutrient poate determina performanța intelectuală a copilului. Dezvoltarea cognitivă este rezultatul unui ansamblu complex de factori care include alimentația generală, somnul, sănătatea, stimularea, mediul familial și particularitățile individuale.

O alimentație echilibrată trebuie privită în ansamblu. Prezența acizilor grași esențiali este importantă, însă aceștia nu pot compensa o dietă săracă în proteine, vitamine, minerale, legume, fructe și alte alimente cu valoare nutritivă ridicată.

Omega-3 și omega-6 îndeplinesc roluri diferite în organism

Termenii omega-3 și omega-6 descriu două familii de acizi grași polinesaturați. Acidul alfa-linolenic aparține familiei omega-3, iar acidul linoleic face parte din familia omega-6. Amândoi sunt considerați esențiali deoarece organismul uman nu îi poate sintetiza și trebuie să îi primească din alimentație.

Din acidul alfa-linolenic organismul poate forma EPA și DHA. Procesul este însă puțin eficient, iar cantitatea de DHA rezultată poate fi redusă. Peștele și unele produse provenite din organisme marine oferă EPA și DHA în mod direct, în timp ce anumite uleiuri vegetale, semințele de in, semințele de chia și nucile furnizează în special acid alfa-linolenic.

Acidul linoleic este prezent în numeroase uleiuri vegetale, semințe și nuci. El contribuie la asigurarea necesarului de acizi grași esențiali și participă la procese normale de creștere și dezvoltare. EFSA a evaluat relația dintre aportul de acid linoleic și acid alfa-linolenic și dezvoltarea normală a copiilor, confirmând caracterul esențial al acestor nutrienți.

Importantă nu este eliminarea uneia dintre cele două familii de acizi grași, ci construirea unei alimentații variate, în care sursele de grăsimi nesaturate să își găsească locul alături de celelalte grupe alimentare.

Sursele alimentare sunt preferabile unei diete bazate pe suplimente

În cazul copiilor care au început diversificarea și pot consuma alimente potrivite vârstei, sursele de grăsimi sănătoase pot fi introduse treptat într-un meniu diversificat. Peștele gras, nucile și semințele măcinate sau transformate în paste potrivite vârstei, precum și diferite uleiuri vegetale pot contribui la aportul de acizi grași polinesaturați.

Somonul, sardinele, heringul și macroul sunt exemple de pești care pot furniza EPA și DHA, deși cantitatea diferă în funcție de specie și de origine. Pentru copilul mic, peștele trebuie oferit într-o formă adaptată capacității de mestecare și înghițire, fără oase și în porții adecvate vârstei. Alegerea speciilor trebuie să țină cont și de recomandările privind expunerea la mercur și alți contaminanți.

Sursele vegetale au, la rândul lor, o valoare importantă. Semințele de in și chia, nucile și anumite uleiuri vegetale furnizează acid alfa-linolenic. În cazul copiilor mici, forma de prezentare a nucilor și semințelor este esențială pentru prevenirea înecului. Acestea nu trebuie oferite întregi unui copil care nu le poate mesteca în siguranță.

Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca, după vârsta de aproximativ șase luni, alimentația complementară să fie variată, sigură și suficient de nutritivă, în paralel cu continuarea alăptării atunci când acest lucru este posibil. Printre alimentele potrivite unei diete diversificate se numără și sursele de origine animală, inclusiv peștele și ouăle.

Necesarul se schimbă odată cu vârsta copilului

Cantitatea de grăsimi de care are nevoie un copil nu este identică la toate vârstele. În primii ani de viață, grăsimile reprezintă o parte importantă a aportului energetic, iar restricțiile severe nu sunt recomandate în absența unei indicații medicale.

Valorile de referință publicate de EFSA diferențiază necesarul în funcție de vârstă și de tipul de acid gras. Pentru acidul linoleic, aportul adecvat a fost stabilit la aproximativ 4 la sută din energia zilnică, iar pentru acidul alfa-linolenic la aproximativ 0,5 la sută din energia zilnică. Pentru copiii cu vârste cuprinse între 7 și 24 de luni, documentele EFSA includ și un aport adecvat de 100 mg de DHA pe zi. Aceste valori sunt repere pentru evaluarea alimentației la nivel populațional și nu trebuie transformate automat în doze de suplimente administrate copilului.

În primul an de viață, laptele matern sau formula de lapte reprezintă o componentă centrală a alimentației. Odată cu introducerea alimentelor complementare, varietatea devine tot mai importantă. OMS arată că, în jurul vârstei de șase luni, nevoile de energie și nutrienți încep să depășească ceea ce poate furniza exclusiv laptele matern, motiv pentru care sunt necesare alimente complementare adecvate.

Suplimentele cu omega-3 nu sunt necesare automat tuturor copiilor

Popularitatea produselor cu ulei de pește și omega-3 poate crea impresia că orice copil are nevoie de suplimentare. În realitate, decizia trebuie raportată la vârstă, alimentație, eventualele restricții dietetice, starea de sănătate și recomandarea medicului.

Un supliment nu înlocuiește o alimentație variată și nu trebuie administrat doar pe baza promisiunilor comerciale legate de memorie, inteligență sau imunitate. Studiile asupra acizilor grași omega-3 au analizat numeroase efecte asupra sănătății, însă rezultatele nu justifică atribuirea unor beneficii spectaculoase unui singur nutrient.

Situația poate fi diferită în cazul copiilor cu diete restrictive, cu anumite afecțiuni, cu probleme de absorbție sau cu un consum foarte redus de surse alimentare relevante. În asemenea cazuri, medicul pediatru sau specialistul în nutriție pediatrică poate evalua alimentația și poate stabili dacă este necesară o intervenție.

Pentru majoritatea copiilor sănătoși, obiectivul principal rămâne formarea unei alimentații echilibrate, adaptate vârstei și bazate pe alimente cu densitate nutritivă bună. Acizii grași esențiali reprezintă o piesă importantă din acest ansamblu, nu o soluție izolată. O dietă care include surse variate de grăsimi nesaturate, alături de proteine de calitate, legume, fructe și alte alimente potrivite vârstei, poate susține necesarul nutrițional al copilului pe parcursul perioadelor de creștere.