Ce se ascunde în sticlele și caserolele refolosite. Descoperirea specialiștilor despre un obicei aparent inofensiv

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Recipientele destinate contactului cu alimentele sunt evaluate pentru anumite condiții de folosire. Comisia Europeană explică faptul că aceste condiții includ tipul de aliment, temperatura și limitele de migrare a substanțelor în hrană. Cu alte cuvinte, faptul că o caserolă a fost sigură pentru transportul unei mese nu înseamnă automat că poate fi pusă în cuptorul cu microunde sau reutilizată pe termen lung.

O echipă de la Universitatea din Copenhaga a analizat apa lăsată timp de 24 de ore în sticle sportive reutilizabile din plastic, atât noi, cât și folosite sau spălate în mașina de spălat vase. Studiul publicat în Journal of Hazardous Materials a identificat peste 400 de compuși asociați plasticului și peste 3.500 de semnale chimice asociate procesului de spălare. Dintre acestea din urmă, 430 au mai fost detectate după clătirea ulterioară a sticlelor.

Începe procesul lui Călin Georgescu și Horațiu Potra în dosarul acțiunilor împotriva ordinii constituționale. 22 de inculpați, judecați la Curtea de Apel București

Radu Carp avertizează asupra mizei preluării TVR de către AUR: ”AUR poate seta invitații, în așa fel încât figuri marcante ale partidului să se exprime”

Cercetătorii au observat și că spălarea automată a favorizat, în condițiile experimentului, eliberarea unor compuși din plastic. Rezultatul este relevant, dar nu trebuie transformat într-o concluzie alarmistă. Metoda de analiză a căutat un număr foarte mare de substanțe, iar simpla lor detectare nu arată că dozele găsite provoacă boală. Autorii au subliniat nevoia de identificare completă și de evaluare toxicologică. În plus, experimentul a vizat sticle sportive reutilizabile, nu toate sticlele de unică folosință și nici toate caserolele existente pe piață.

Riscul cel mai apropiat poate veni de la microbi

În utilizarea de zi cu zi, contaminarea microbiană poate fi mai concretă decât teama de o anumită substanță chimică. Gura, mâinile și suprafețele pe care este așezat capacul aduc microorganisme în recipient. Resturile de suc, lapte, băuturi îndulcite sau mâncare le pot oferi nutrienți, iar umezeala rămasă după o clătire superficială favorizează formarea unui biofilm greu de îndepărtat.

Un studiu publicat în Food Protection Trends, realizat pe 90 de sticle reutilizabile aflate în uz, a constatat o contaminare microbiană importantă în numeroase probe recoltate din interior. Băuturile, altele decât apa, au fost asociate cu niveluri mai mari de bacterii heterotrofe și coliforme. Cercetarea nu demonstrează că fiecare sticlă murdară îmbolnăvește utilizatorul, dar arată de ce simpla completare zilnică a apei, fără spălare și uscare, nu este o rutină sigură.

Capacul, garnitura, paiul și muștiucul merită aceeași atenție ca recipientul. Tocmai aceste piese au îmbinări înguste în care se pot acumula resturi. Persoanele cu imunitate scăzută, copiii mici și vârstnicii au motive suplimentare să evite folosirea recipientelor care nu pot fi curățate complet.

Căldura și folosirea în alt scop schimbă ecuația

Temperatura ridicată poate mări transferul unor constituenți ai materialului în alimente, iar tipul hranei și durata contactului contează la rândul lor. Health Canada recomandă ca produsele din plastic să fie folosite potrivit instrucțiunilor producătorului și avertizează că utilizarea lor în alt scop decât cel inițial poate ridica probleme, mai ales la temperaturi mari.

Aceeași instituție precizează că tăvile și caserolele primite cu mâncare la pachet sau cu preparate pentru încălzire sunt, de regulă, concepute pentru o singură utilizare și nu ar trebui refolosite în cuptorul cu microunde. Pentru reîncălzire sunt potrivite doar recipientele marcate explicit în acest sens. Niciunul dintre aceste ambalaje nu devine sigur pentru microunde doar pentru că nu se topește vizibil.

Regulile europene privind materialele care intră în contact cu alimentele limitează migrarea substanțelor în condițiile prevăzute de utilizare. De aici rezultă regula practică esențială. Siguranța unui ambalaj nu este o proprietate nelimitată, valabilă la orice temperatură, pentru orice aliment și după un număr nedefinit de spălări.

Uzura spune când recipientul trebuie înlocuit

Zgârieturile, fisurile, deformarea, aspectul tulbure, petele persistente și mirosul neplăcut sunt semne că recipientul nu mai poate fi întreținut corespunzător. Suprafețele deteriorate sunt mai greu de curățat, iar un capac crăpat sau o garnitură degradată poate păstra umezeală și resturi.

Health Canada recomandă evitarea recipientelor din plastic vizibil deteriorate, pătate sau urât mirositoare. Nici simbolul care arată tipul de plastic nu înlocuiește instrucțiunile producătorului. Consumatorul trebuie să verifice dacă obiectul este destinat reutilizării, spălării automate, congelării ori încălzirii la microunde. În lipsa unei indicații clare, varianta prudentă este transferarea alimentului într-un vas adecvat.

O sticlă de unică folosință reumplută ocazional cu apă curată nu trebuie prezentată automat drept o sursă de intoxicație. Totuși, ea nu a fost proiectată ca recipient durabil. Dacă este greu de spălat, s-a deformat sau are zgârieturi, înlocuirea ei cu o sticlă concepută pentru utilizări repetate este o alegere mai sigură și mai ușor de gestionat.

Cum poate fi redus riscul în viața de zi cu zi

Pentru apă, cea mai practică alegere este o sticlă reutilizabilă cu deschidere suficient de largă, capac demontabil și instrucțiuni clare de curățare. Recipientul trebuie spălat regulat, împreună cu toate componentele sale, folosind apă caldă și detergent. Toate piesele trebuie clătite bine și lăsate să se usuce complet. Mașina de spălat vase se folosește numai dacă producătorul permite acest lucru. Sticla nu ar trebui împărțită cu alte persoane, iar băuturile cu zahăr sau lapte nu trebuie lăsate ore întregi la temperatura camerei.

Pentru mâncare, caserolele de unică folosință ar trebui folosite numai în scopul pentru care au fost livrate. Resturile destinate frigiderului pot fi mutate în recipiente intacte, concepute pentru păstrare repetată, iar pentru reîncălzire sunt preferabile vasele din sticlă sau ceramică adecvate cuptorului cu microunde. Un recipient reutilizabil din plastic rămâne o opțiune acceptabilă atunci când este destinat contactului cu alimentele, nu este deteriorat și are un marcaj corespunzător temperaturii respective.

Organizația Mondială a Sănătății arată că există încă incertitudini importante privind efectele particulelor de microplastic și nanoplastic asupra sănătății umane și cere cercetări mai bune. Mesajul corect nu este că orice recipient din plastic provoacă boală, ci că folosirea în afara destinației, căldura, uzura și curățarea deficitară pot transforma un obiect convenabil într-o sursă evitabilă de expunere și contaminare.