Ce se întâmplă dacă amâni detartrajul. Riscul ascuns pentru gingii și stabilitatea dinților

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Placa bacteriană este un biofilm moale și aderent, care se formează continuu pe suprafața dinților și la marginea gingiei. Periajul corect și curățarea spațiilor dintre dinți o pot îndepărta în mare parte. Dacă rămâne pe loc, placa poate încorpora minerale din salivă și se poate întări, devenind tartru, numit și calcul dentar.

Institutul Național pentru Cercetări Dentare și Craniofaciale din SUA precizează că tartrul nu mai poate fi eliminat cu periuța sau cu ața dentară și trebuie îndepărtat de medicul dentist ori de igienistul dentar. Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA explică, la rândul lor, că acumularea plăcii favorizează inflamația din jurul dintelui și apariția gingivitei.

De ce s-au scumpit biletele de avion. Un miliardar dă vina pe „liderii nechibzuiți”: „Războiul cu Iranul a fost complet inutil”

A început întâlnirea lui Putin cu emisarii lui Trump. Le va vorbi despre „pecenegi, orci și tigru”? – VIDEO

Suprafața rugoasă a tartrului ușurează retenția unui nou strat de biofilm și face igiena zilnică mai dificilă. Gingiva poate deveni roșie, umflată și sensibilă și poate sângera la periaj sau la folosirea mijloacelor de curățare interdentară. Sângerarea repetată nu este un semn că periajul trebuie oprit, ci un motiv pentru evaluare stomatologică și pentru corectarea tehnicii de igienă.

Ce include, de fapt, igienizarea profesională

O ședință de igienizare ar trebui să pornească de la evaluarea dinților și a gingiilor. Detartrajul îndepărtează depunerile dure cu instrumente ultrasonice și, atunci când este necesar, cu instrumente manuale. Serviciul Național de Sănătate din Regatul Unit descrie detartrajul și lustruirea drept proceduri prin care sunt eliminate atent placa și tartrul acumulate pe dinți.

Lustruirea sau curățarea cu jet de pulbere poate completa ședința prin îndepărtarea unor pete și a biofilmului rămas, dar indicația se stabilește individual. Igienizarea nu este identică, în toate cazurile, cu tratamentul bolii parodontale. Atunci când există pungi parodontale și depuneri subgingivale profunde, poate fi necesară o curățare subgingivală mai amplă. Asociația Dentară Americană arată că detartrajul profund și netezirea suprafețelor radiculare sunt folosite pentru tratarea bolii gingivale și pot necesita mai multe vizite și anestezie locală.

După procedură, unele persoane pot avea pentru scurt timp sensibilitate la rece sau o ușoară sângerare, mai ales dacă gingiile erau deja inflamate. Materialul pentru pacienți publicat de University Hospitals of Leicester menționează sensibilitatea ca posibil efect după detartraj. Durerea intensă, umflarea ori sângerarea care nu se reduce trebuie discutate cu medicul.

Ce se poate întâmpla când amânăm detartrajul

O întârziere de câteva zile sau săptămâni nu duce automat la pierderea unui dinte. Riscul apare atunci când depunerile și inflamația rămân necontrolate, iar controalele sunt amânate în mod repetat. Tartrul persistă, igiena de acasă devine mai greu de realizat, iar gingivita poate continua.

În stadiul de gingivită, inflamația este limitată la gingie și poate fi controlată prin îndepărtarea profesională a depunerilor și printr-o igienă zilnică eficientă. La persoanele susceptibile, inflamația netratată poate progresa spre parodontită. În această etapă sunt afectate țesuturile și osul care susțin dinții, se pot forma pungi parodontale, gingia se poate retrage, iar dinții pot deveni mobili. Institutul Național pentru Cercetări Dentare și Craniofaciale avertizează că formele avansate se pot manifesta prin sângerare, durere la masticație, mobilitate dentară și, în cele din urmă, pierderea dinților.

Amânarea poate prelungi și halena asociată acumulărilor de placă, poate favoriza pătarea dinților și poate întârzia depistarea altor probleme observate la control. Detartrajul nu tratează însă cariile și nu înlocuiește consultația clinică sau radiografiile indicate de medic. Nici fiecare gingivită nu evoluează inevitabil spre parodontită. Fumatul, diabetul, predispoziția individuală și igiena deficitară pot crește riscul, potrivit informațiilor publicate de CDC.

De ce șase luni este un reper, nu o regulă

Ideea unei igienizări obligatorii la fiecare șase luni este ușor de reținut, dar medicina dentară actuală recomandă stabilirea intervalului în funcție de risc. Unele persoane acumulează rapid tartru sau au antecedente de parodontită și pot avea nevoie de vizite mai dese. Pentru altele, cu gingii sănătoase, puține depuneri și o igienă foarte bună, medicul poate considera potrivit un interval mai lung.

Ghidul NHS despre controalele stomatologice notează că intervalul dintre consultații poate varia de la trei luni la doi ani, în funcție de sănătatea orală și de probabilitatea apariției unor probleme. Consultația și detartrajul nu sunt sinonime, iar faptul că o persoană vine la control nu înseamnă că va avea automat nevoie de detartraj la fiecare vizită.

O revizuire Cochrane privind intervalele de control a găsit, la adulții urmăriți în asistența stomatologică primară, diferențe mici sau inexistente între controalele fixe la șase luni și programarea bazată pe risc pentru mai multe rezultate evaluate pe parcursul a patru ani. O altă revizuire Cochrane despre detartrajul și lustruirea de rutină a constatat că, la adulți fără parodontită severă și cu acces regulat la îngrijire, ședințele la șase luni au redus puțin mai mult tartrul decât cele anuale, însă importanța clinică a diferenței a fost neclară, iar pentru gingivită și adâncimea la sondare au existat diferențe mici sau inexistente.

Pentru pacienții tratați pentru parodontită, situația este diferită. Federația Europeană de Parodontologie arată că vizitele de întreținere sunt programate adesea la trei, patru sau șase luni, în funcție de igiena de acasă, inflamația gingivală și pungile parodontale reziduale. Fumatul, diabetul insuficient controlat, aparatele ortodontice, implanturile, lucrările protetice extinse, uscăciunea gurii și dificultatea de a curăța spațiile interdentare pot influența planul. Intervalul corect se decide după examinare, nu doar după calendar.

Semnele care nu trebuie să aștepte următoarea programare

Sângerarea gingivală care reapare, gingiile roșii sau umflate, retracția gingivală, respirația neplăcută persistentă, durerea la masticație, secrețiile de la nivelul gingiei și mobilitatea unui dinte justifică o programare fără a aștepta împlinirea celor șase luni. CDC include printre semnele de avertizare gingiile sensibile sau sângerânde, masticația dureroasă, dinții mobili și gingiile retrase.

Între vizite, baza prevenției rămâne periajul de două ori pe zi cu pastă de dinți cu fluor și curățarea zilnică a spațiilor interdentare cu mijlocul recomandat de medic. Fumatul trebuie evitat, iar persoanele cu diabet au nevoie de un control cât mai bun al bolii și de monitorizare stomatologică, deoarece riscul periodontal este mai mare. Apa de gură poate avea un rol în anumite situații, dar nu desprinde tartrul și nu înlocuiește curățarea mecanică.